Cod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 5/R-CA

Ședința publică din 06 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ R___ S______

Judecător A____ D_____

Judecător S_____ H_____

Grefier D_____ B____

Pe rol fiind judecarea recursului în materia contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta-reclamantă D____ A__ cu domiciliul în Satu M___, __________________________, _________________ M___ împotriva sentinței civile nr. 1275/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-pârât I____________ J_______ DE POLITIE, cu sediul în Satu M___, __________________. 5A, jud. Satu M___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CIRCULATIE.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că judecarea în cadrul recursului declarat a avut loc în ședința publică din data de 20 decembrie 2013, în cadrul căreia susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea pentru data de azi, când în urma deliberării avute;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1275/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins cererea formulată de către petenta D____ A__, domiciliată în Satu M___, ________________________, _________________ M___, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDETULUI SATU M___, cu sediul în mun. Satu M___ _________________. 5/A jud. Satu M___, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.12.2012, și prin urmare s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal atacat și sancțiunile aplicate; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 19.12.2012 orele 8,20 petenta a circulat cu un autoturism Citroen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 19 A, pe direcția Beltiug Supur și, la bariera de la trecerea la nivel cu calea ferată situată la marginea localității Acâș, petenta deși a văzut bariera coborând nu a oprit, încercând să forțeze trecerea. Nu a reușit astfel că a intrat cu autoturismul în bariera, avariind-o.

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 13.12.2012, apreciindu-se că fapta sa constituie contravenție potrivit art. 138 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 560 lei și 9 puncte amendă, precum și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Petenta a depus plângere la data de 21.12.2012, în termenul legal de 15 zile de la înmânare sau comunicare prevăzut în art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001, invocând în apărarea sa faptul că starea de fapt reținută de agenții constatatori nu ar fi conformă cu realitatea, cu toate că la momentul încheierii procesului verbal l-a semnat fără a formula obiecțiuni.

Aceste susțineri nu au fost dovedite de către petentă și nu pot fi luate în considerare, nefiind plauzibile. Astfel în condițiile în care P_______ A________ martorul ocular care a alertat organele de poliție a arătat că autoturismul Citroen a apărut după ce deja bariera era în poziție orizontală, și ținând cont de aceea că din faptul că producerea unor avarii dovedește că impactul a fost considerabil (cu viteză), contrazice susținerile petentei cum că în realitate nu ar fi încercat să forțeze trecerea ci ar fi oprit, dar autovehiculul ar fi derapat.

Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare conform art.17 din O.G. 2/2001, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.

Potrivit art.138 alin.1 lit.a) din H.G. 1391/2006 „(1) Conducătorul de vehicul este obligat sa oprească atunci când: a) barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau de ridicare;”.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. c) din O.U.G. 195/2002 „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…) c) neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferata când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune;”

Prin urmare raportat la starea de fapt reținută încadrarea juridică este corectă.

Sub acest aspect mai trebuie menționat că deși cuantumul amenzii a fost greșit calculat (echivalentul a 9 puncte amendă fiind 630 lei și nu 560 lei), acest aspect nu poate atrage nulitatea procesului verbal, dar pe de altă parte instanța nici nu va corecta această eroare, neputând îngreuna situația petentei în propria cale de atac.

Petenta a solicitat și înlocuirea amenzii și sancțiunii complementare cu avertismentul.

Instanța a reținut că petenta nu a avut o conduită rutieră preventivă (ci dimpotrivă), iar fapta săvârșită a produs urmări materiale (avarierea barierei) și în plus, petenta nu recunoaște săvârșirea faptei, ceea ce denotă că nu regretă săvârșirea faptei și nu a înțeles gravitatea ei. Prin urmare, pentru atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei sancțiunea avertismentului era insuficientă și se impunea aplicarea unei sancțiuni cu amenda contravențională, procesul verbal fiind și sub acest aspect temeinic.

Cu privire la cererea de înlăturare și a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce vehicule instanța a arătat că aceasta este o sancțiune complementară, iar avertismentul este o sancțiune principală. Prin urmare înlocuirea amenzii cu un avertisment nu ar fi avut nici un efect asupra sancțiunii complementare, întrucât nu se pot înlocui sancțiuni din clase diferite.

În privința celorlalte mențiuni din procesul verbal, instanța a cosntatat de asemenea că sunt în conformitate cu prevederile legale, neexistând motive pentru anularea acestora.

Pentru motivele susmenționate, instanța a respins plângerea contravențională, urmând să mențină ca legal și temeinic procesul verbal și sancțiunile aplicate.

Împotriva acestei hotărâri, cu respectarea termenului prevăzut de lege, petenta a formulat recurs, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii la contravenție astfel cum a fost ea formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs petenta recurentă arată că hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică pentru faptul că la pronunțarea acesteia s-a luat în considerare doar cele susținute de agentul constatator arătând că susținerile subsemnatei nu pot fi luate în considerare nefiind plauzibile și dovedite.

Precizează că așa cum a arătat în plângerea formulată starea de fapt reținută de agentul constatator nu este conformă cu realitatea. Acesta în mod cu totul eronat și fără vreun suport real (nu a fost de față), susține că nu a ținut cont de faptul că barierele încep să coboare și a accelerat în speranța că va reuși să treacă până la coborârea completă. Recurenta arată că nu știe de unde această convingere a agentului care nu a fost de față în momentul impactului (a sosit la solicitarea telefonică și nu la solicitarea martorului cum greșit s-a reținut) și nu avea cum să ajungă la această concluzie nici măcar din relatările martorului ocular Palincas A________, care la rândul său a declarat că a ajuns în apropierea barierei după ce aceasta a fost în poziție orizontală dar nicidecum că ar fi accelerat pentru a putea trece.

Menționează recurenta că nu a avut motiv pentru a face un asemenea gest (nu avea de ce să forțeze trecerea) iar dacă susținerile agentului ar corespunde realității ar însemna că ar fi avut porniri sinucigașe ori să nu fie în deplinătatea facultăților mintale.

Precizează că impactul se datorează simplului fapt arătat în plângere adică neadaptarea vitezei la condițiile de drum.

Față de cele mai sus apreciază recurenta că procesul verbal contestat și raportul întocmit de același agent, chiar dacă nu este în măsură să prezinte o probă contrară (a fost singură în mașină iar obiecțiuni la semnarea procesului-verbal nu a formulat deoarece nu i s-a adus la cunoștință că pot face acest lucru) nu constituie o dovadă suficientă a vinovăției sale în forma reținută în acesta.

Față de aprecierea intimatului că motivele învederate de recurentă sunt neîntemeiate și că „procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară", consideră recurenta că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de proba, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 07.10.1988, cauza Văstberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23.07.2002).

Învederează că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art.31-36 din O.G. nr.2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, Hotărârea din 04.10.2007).

Raportat la motivele invocate și la criteriile subiective (este la prima abatere) și obiective, ținându-se cont și de scopul aplicării sancțiunilor complementare, acela de înlăturare a unei stări de pericol, recurenta solicită admiterea recursului și în consecință transformarea sancțiunii amenzii în avertisment și înlăturarea măsurii complementare.

În cazul în care se consideră că sancțiunea avertismentului nu ar fi suficientă, recurenta solicită în subsidiar înlăturarea măsurii complementare de suspendare a permisului.

În cauză intimata IPJ Satu M___ nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a dispozițiilor art.304¹ C.proc.civ., instanța de recurs a apreciat recursul petentei recurente ca fiind nefondat pentru următoarele:

Potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe, prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, și hotărăște asupra sancțiunii,despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării” iar potrivit art. 5 alin. 5 din același act normativ ,,Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar la art.21 se prevede că “sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

În mod corect prima instanță a analizat procesul verbal de contravenție contestat sub aspectul temeiniciei acestuia, în lipsa unor motive de nulitate a procesului verbal de contravenție invocate de către petentă prin plângerea la contravenție formulată sau care ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță, actul de constatare a contravenției contestat îndeplinind exigențele de formă și de fond prevăzute sub sancțiunea nulității de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

De asemenea, instanța de recurs constată că prima instanță în mod corect a analizat condițiile concrete în care petenta a comis fapta care i se impută și a coroborat în mod temeinic probele administrate în cauză, apreciind că prin acestea starea de fapt constatată de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție contestat nu a fost răsturnată și că, probele administrate de agentul constatator sunt suficiente pentru a dovedi vinovăția acesteia în săvârșirea contravenției reținută în sarcina ei.

Constatând că prima instanță a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii la contravenție formulată, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a procesului verbal de contravenție contestat sau a sentinței recurate, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 304¹, art. 312, art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să respingă recursul declarat de petent ca nefondat și să mențină ca temeinică și legală sentința recurată, conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta petentă D____ A__, domiciliată în Satu M___ _____________________ 10 _______________________ cu intimata IPJ Satu M___, cu sediul în localitatea Satu M___, _____________ nr. 5/A jud. Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 1275 din 21 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Carei în dosar număr de mai sus.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 6 ianuarie 2014.

Președinte, M____ R___ S______	Judecător, A____ D_____	Judecător, S_____ H_____
	Grefier, D_____ B____

Red.S.H./05.02.2014.

Tenored_VD /05.02.2014.

2 ex.

Jud.fond: M_____ P_______