R O M ÂN I A
JUDECĂTORIA INEU OPERATOR 2826
JUDEȚUL A___
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX
SENTINTA CIVILĂ NR. 32/2016
Ședința publică din 20 ianuarie 2016
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: C____ T__________
GREFIER: L__________ K__
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P_____ G_______ S____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN A___, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 24.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
La termenul de azi completul de judecată este constituit din judecător T__________ C____, delegată prin Ordinul Curții de Apel Timișoara, deoarece titularul completului C5 NCPC judecător P________ I____ lipsește din instanță.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că sunt utile, pertinente și concludente, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 Cod Procedură civilă coroborat cu art. 258 Cod Procedură civilă, instanța încuviințează pentru petent și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video pentru intimată.
Potrivit prevederilor art. 244 Cod Procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată .
În temeiul art. 392 Cod Procedură civilă, instanța deschide dezbaterile și având în vedere lipsa părților și apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. (1) Cod Procedură civilă, instanța închide dezbaterile, atrage atenția că după acest moment procesual nu mai pot fi depuse la dosarul cauzei alte înscrisuri, sub sancțiunea neluării în seamă conform prevederilor art. 394 alin. (3) Cod Procedură civilă.
Apreciind că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 27.05.2015, sub nr.XXXXXXXXXXXX, petentul P_____ G_______ S____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ A___ pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună în anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24.05.2015.
În motivarea cererii, petentul a învederat instanței de judecată faptul că se impune în principal admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea în consecință a procesului verbal de contravenție atacat, deoarece actul este nelegal. În subsidiar, petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea în parte a procesului verbal, în sensul înlăturării măsurii de suspendare a dreptului de a conduce.
Acesta a arătat că a fost oprit la ieșirea din orașul Ineu de un echipaj al poliției pentru că ar fi efectuat o manevră de depășire neregulamentară, fapt pentru care i s-a întocmit procesul verbal, și i s-a aplicat o sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 487,5 lei, precum și măsura complementară a suspendării dreptului de a circula pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09.06.2015.
Petentul a arătat instanței de judecată faptul că el nu a procedat la efectuarea unei manevre de depășire, ci doar a trecut peste linia continuă după care a revenit pe banda de circulație, fără a depăși autoturismul care circula în față, pe același sens de mers. Din extrasele video, rezultă fără echivoc că fapta petentului nu se încadrează în dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. e) din HG 1391/2006, respectiv cele referitoare la manevra de depășire, ci se pliază pe dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din OUG 195/2002, cele referitoare la schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga cu încălcarea marcajului longitudinal continuu, faptă care se sancționează doar cu amendă contravențională. S-a arătat astfel că lipsa temeiului de drept din cuprinsul procesului verbal de contravenție atrage nulitatea acestuia.
În subsidiar, în condițiile în care instanța consideră că nu se impune anularea procesului verbal de contravenție atacat, petentul a solicitat înlăturarea măsurii complementare constând în suspendarea dreptului de a circula pentru o perioadă de 30 de zile, arătând că starea de fapt, astfel cum a fost percepută nu se pliază pe dispozițiile art. 45 din OUG nr. 195/2002, fiind incidente prevederile art. 108 alin. (1) lit. 9 din OUG nr. 195/2002, respectiv schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 17 și art. 31 din OG nr. 2/2001
În probațiune, petentul a anexat la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie: Procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 24.05.2015 (fila nr. 4); Dovada de înmânare ________ nr.xxxxxxx(fila nr.5); Copia Cărții de identitate a petentului (fila nr. 6).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila nr.3).
Intimatul IPJ A___ a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului sancționator.
În motivare, intimatul a învederat instanței faptul că la data de 24.05.2015, în orașul Ineu, a fost depistat în traficul rutier autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, al cărui conducător auto în persoana petentului a încălcat normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, acesta circulând cu viteza de 71km/h (+21), unde limita de viteză este de 50 km/h. Totodată acesta a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, în raza de acțiune a unei treceri de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, motiv pentru care agentul a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție contestat în conformitate cu dispozițiile incidente din HG nr. 1391/2006 și OUG nr. 195/2002, stabilind sancțiunile prevăzute de OUG nr.195/2002, actele normative fiind în vigoare la data constatării contravenției.
Intimatul consideră că procesul verbal de contravenție atacat este legal și temeinic, întemeindu-se totodată pe jurisprudența relevantă în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Dispozițiile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal de contravenție cu realitatea. Prin întocmirea procesului verbal de contravenție atacat, petentului nu i-a fost cauzată nicio vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului atacat. Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție atacat este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Afirmația petentului referitoare la neconcordanța faptei descrise cu fapta reală nu poate conduce la înfrângerea celor reținute de către agentul constatator. Actul administrativ atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în materie.
Față de lipsa probelor propuse în apărare de către petent și față de depunerea la dosarul cauzei a înregistrării video și a procesului verbal de contravenție, intimatul consideră că se impune respingerea acțiunii. Mai mult, intimatul consideră că fapta petentului a fost încadrată juridic în mod corespunzător și a fost în mod corect individualizată. Fapta reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul constatării personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În drept, intimatul s-a întemeiat pe dispozițiile relevante din O.G nr. 2/2001 și din OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimata a anexat la dosarul cauzei următoarele: Buletinul de verificare metrologică amplasat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx (fila nr. 17); Înregistrarea abaterii săvârșite de către petent pe suport digital (CD-fila nr.18) .
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 24.05.2015 a fost întocmit de către intimatul IPJ A___ procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx prin care i s-a aplicat petentului P_____ G_______ S____, pentru săvârșirea faptei de depășire neregulamentară, în temeiul art. 121 alin. (1) din HG nr. 1391/2006, coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 amenda contravențională în cuantum de 487,5 lei, reprezentând 5 puncte amendă, fiindu-i aplicate totodată și sancțiunea complementară privind suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 09.06.2015.
Împotriva procesului verbal identificat anterior, petentul a formulat plângere contravențională, criticându-l pentru nelegalitate, solicitând anularea acestuia. Instanța constată că petentul a înțeles să atace procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx numai în ceea ce privește săvârșirea faptei de depășire neregulamentară, nu și cu privire la fapta de depășire a vitezei legale, motiv pentru care instanța nu va analiza procesul verbal de contravenție și din perspectiva acestei ultime contravenții, necontestate sub nici un aspect de către petent.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată faptul că la data de 24.05.2015, ora 18:12, petentul, conducând autoturismul nu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX s-a angajat într-o depășire neregulamentară, într-o zonă de acțiune a unei treceri de pietoni în mod corespunzător semnalizată și marcată. Aceste aspecte sunt constatate pe baza înregistrării video depuse la dosarul cauzei (fila nr. 18), de unde se poate observa manevrele repetate de pătrundere contrasens efectuată de către petent, în zona de marcaj a unei treceri de pietoni, în orașul Ineu. Pătrunderea contrasens prin depășirea marcajului longitudinal este recunoscută chiar și de către petent în plângerea contravențională formulată de către acesta.
II. În drept,
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constată faptul că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din aceeași ordonanță.
Așadar, instanța urmează să analizeze procesul verbal atacat de către petenă sub aspectul legalității, temeiniciei și a proporționalității sancțiunii aplicate.
a. Sub aspectul legalității procesului verbal:
Cu privire la elementele pe care trebuie să le cuprindă un proces verbal de constatare a contravenției, instanța arată că în vreme ce textul de la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 instituie obligativitatea anumitor mențiuni, art. 17 din același act normativ sancționează cu nulitatea doar lipsa unora dintre ele.
Cu toate acestea, instanța arată că toate formalitățile obligatorii din procesul-verbal urmăresc exact același lucru și anume protejarea contravenientului de arbitrariu, abuz și incertitudine. În lipsa mențiunilor de la art. 17 vătămarea este evidentă, astfel încât invocarea nulității procesului verbal din oficiu de către instanță este firească. În art. 16 din O.G. nr. 2/2001 sunt enumerate elementele pe care trebuie să le cuprindă un proces-verbal de contravenție, lipsa acestora putând să atragă nulitatea actului în condițiile în care contravenientul a făcut dovada unei vătămări cauzate tocmai prin lipsa respectivelor mențiuni și care pot fi acoperite doar prin anularea procesului-verbal în cauză.
Examinând procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța apreciază că acesta a fost legal întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul atacat cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, după cum urmează: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului; fapta săvârșită; data comiterii faptei; semnătura agentului constatator – executată în partea de jos a procesului verbal contestat, la rubrica agent constatator.
Nu poate fi primită argumentarea petentului referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție pentru necorelarea stării de fapt reținute cu temeiul de drept în baza căruia acesta a fost sancționat.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, una dintre mențiunile obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, prevăzută de către legiuitor sub sancțiunea nulității absolute este descrierea faptei contravenționale.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ cu caracter individual, o manifestare de voință cu caracter unilateral emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice. Astfel, se impune ca în cuprinsul acestuia să se procedeze la o descriere corespunzătoare a stării de fapt reținute, care să fie în corelație cu temeiul legal în care se încadrează fapta.
Cu toate acestea, prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001 trebuie interpretate în sensul că numai lipsa completă a acestei mențiuni atrage nulitatea expresă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, în cazurile în care fapta nu este descrisă suficient ori corespunzător sau este descrisă inexact, nulitatea incidentă este una relativă. În acest ultim caz, pentru anularea procesului verbal de contravenție se impune ca petentul să justifice o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului administrativ atacat.
În procesul verbal de contravenție atacat s-a reținut următoarea stare de fapt: A condus autoturismul Peugeot cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 71 km/h și a depășit neregulamentar. Astfel, se reține că nu este necesară o descriere detaliată a stării de fapt, o descriere a faptei este suficientă, dacă aceasta este clară. Or, în situația de fapt , fapta de depășire neregulamentară nu necesită o altă detaliere.
Susținerile petentului referitoare la neconcordanța stării de fapt reținute (sub aspectul faptei atacate) și temeiul de drept în care a fost încadrată nu pot fi primite.
Fapta petentului de efectuare a unei manevre de depășire neregulamentară în zona de acțiune a unei treceri de pietoni corect semnalizată și marcată a fost încadrată de către agentul constatator potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, conform cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de nerespectare a regulilor privind depășirea. Or, în ceea ce privește regulile de depășire, acestea sunt reglementate de art. 118-120 din HG nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002). Potrivit art. 120 alin. (1) lit. e) este interzisă efectuarea manevrei depășirii pe trecerile de pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.
Or, în măsura în care în procesul verbal de contravenție s-a reținut întocmai încălcarea acestei obligații, agentul constatator a procedat în mod corect la încadrarea în drept a faptei petentului, astfel cum a fost descrisă în actul atacat. Nu poate fi primită argumentarea petentului privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din OUG nr. 195/2002. conform cărora se sancționează schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație. La rubrica dedicată descrierea faptei contravenționale s-a reținut săvârșirea faptei de depășire neregulamentară. Depășirea este o manevră diferită de virajul spre stânga și schimbarea sensului de mers. În cauză nu a avut loc o schimbare a sensului de mers. Mai mult, marcajul care separă benzile de circulație nu este continuu, astfel cum reiese din înregistrarea video a faptei (fila nr. 18).
În consecință, instanța înlătură motivul de nulitate reținut de către petent, constatând că neconcordanța între starea de fapt reținută și temeiul de drept în care a fost încadrată, constatând legalitatea procesului verbal de contravenție atacat.
b. Sub aspectul temeiniciei procesului verbal:
Examinând procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 24.05.2015, sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002.
În primul rând, instanța reține faptul că procesul-verbal de contravenție creează o prezumție relativă în sensul că fapta imputată a fost săvârșită personal de către petent. Această prezumție izvorăște din competența care i-a fost atribuită agentului constatator prin lege să constate contravenții de natura celei pentru care a fost sancționat petentul. Prin intermediul actului contestat, s-a reținut faptul că la data de 24.05.2015 petentul P_____ G_______ S____, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a procedat la efectuarea unei manevre de depășire neregulamentară, în zona de acțiune a unei treceri de pietoni corect semnalizată și marcată.
Fapta petentului de a efectua manevra de depășire în mod neregulamentar a fost constatată de către agentul legal abilitat în acest sens care a procedat la întocmirea procesului verbal potrivit art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001. Astfel, petentul trebuie să facă dovada unei fapte contrare celei constatate în procesul verbal de contravenție. Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigentele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, fiind încuviințată proba cu înscrisuri și cea cu înregistrarea video a faptei.
În al doilea rând, instanța reține faptul că prin intermediul actului contestat, s-a reținut în sarcina petentului faptul că la data 24.05.2015 a încălcat regulile de circulație în ceea ce privește manevra de depășite.
Încadrarea juridică a situației de fapt reținute este prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002, conform cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de nerespectare a regulilor privind depășirea.
Nu pot fi reținute argumentele petentului referitoare la netemeinicia procesului verbal de contravenție atacat sub aspectul inexistenței faptei contravenționale.
Instanța reține faptul că potrivit art. 45 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
Coroborând prevederile acestui articol cu dispozițiile art. 118 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța constată că scopul reglementării stricte a măsurii de depășire, de prevedere exactă a obligațiile unui conducător autor care alege să efectueze o astfel de manevră și de enumerare expresă a interdicțiilor acestuia în angajare în depășire a fost protejarea în mod corespunzător a participanților la traficul rutier, atât a celor care circulă în direcția de mers cu autoturismul care efectuează depășirea, cât și a celor care circulă în contrasens și a pietonilor.
Din vizualizarea înregistrării video depusă la dosar (fila nr. 18), instanța constată că petentul, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX s-a angajat în mod repetat depășirea autoturismului care circula pe același sens și se afla în fața sa. Este adevărat că în urma manevrei petentul nu a ocolit în totalitate vehiculul ce circula în fața sa. Cu toate acestea, nefinalizarea manevrei de depășire începute de către petent de două ori nu-l exonerează pe acesta de săvârșirea faptei de natură contravențională.
Această faptă s-a consumat în momentul în care petentul a ieșit cu autoturismul său pe sens contrar, a accelerat și a trecut pe trecerea de pietoni marcată corespunzător, aflându-se pe banda destinată circulației în sens contrar. Momentul la care se consumă fapta contravențională este direct proporțional legat de încălcarea scopului pe care legiuitorul l-an avut în vedere la momentul edictării normei legale încălcate. Or, în momentul la care s-a prevăzut în art. 120 lit. e) din HG 1391/2006 interzicerea depășirii pe trecerile de pietoni s-a avut în vedere asigurarea unei protecții crescute atât a conducătorilor auto ce circulă contrasens, cât mai ales a pietonilor care se pot angaja în trecere. O depășire efectuată în aceste circumstanțe, este de natură de a diminua vizibilitatea asupra trecerii de pietoni pe sensul de mers și de a crește riscul accidentării pietonilor, deoarece o astfel de manevră presupune creșterea vitezei, care duce la creșterea dificultății în oprire și acordare a priorității trecătorilor.
Din felul în care a acționat petentul, instanța consideră că scopul avut în vedere de către acesta a fost finalizarea manevrei de depășire demarate, observându-se din înregistrarea video (fila nr. 18) că acesta a înțeles să renunțe la finalizarea manevrei începute numai în momentul sesizării autovehiculului aparținând poliției.
Mai mult, din interpretarea textului legal al art. 45 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, prin depășire nu se înțelege doar trecerea înaintea unui alt vehicul, ci și trecerea pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. Rezultă astfel că prin depășire se înțelege și simpla ieșire de pe sensul de mers și trecerea pe lângă un obstacol. Se observă în cazul de față faptul că petentul nu a încercat să evite nici un obstacol, motiv pentru care manevra de ieșire pe contrasens efectuată de către acesta în mod repetat nu este justificată de nici un pericol la care ar fi fost supus autoturismul pe care în conducea, efectuarea depășirii nefiind în acest caz necesară.
Față de toate aspectele legale și de fapt arătate și analizate anterior, precum și prin coroborarea mijloacelor de probă încuviințate și administrate în prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a reținut în mod corect în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. e) O.U.G. nr. 195/2002. În consecință, fapta petentului, astfel cum au fost reținută în procesul-verbal contestat și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
c. Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate:
Instanța poate să hotărască asupra sancțiunii contravenționale aplicate, astfel cum îi îngăduie art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Această prerogativă legală conferă instanței posibilitatea de a proceda la o reindividualizare a sancțiunii contravenționale stabilite de agentul constatator.
Pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. (3) din același act normativ. În temeiul acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În același sens, art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În consecință, instanța arată faptul că organele competente sunt obligate să aplice sancțiuni contravenționale de o manieră proporțională, între limitele stabilite prin actul normativ în discuție. Proporționalitatea se determină în funcție de natura și gravitatea faptei, care trebuie să vizeze nu doar sancțiunile complementare, ci și pe cele principale, obligația impunându-se deopotrivă organelor constatatoare și instanței de judecată care este sesizată cu o plângere contravențională. În aprecierea gravității faptei trebuie să se țină cont de mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei: gradul de culpabilitate a contravenientului, contextul în care a fost comisă fapta și rezultatul produs.
În prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii.
Prin procesul verbal de contravenției atacat, petentului i-au fost aplicate 5 puncte amendă, în valoare de 487,5 lei, precum și sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 09.06.2015, în temeiul art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002. Potrivit acestui text, fapta petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Potrivit art. 98 lit. b) din OUG nr. 195/2002, clasa a II-a de sancțiuni cuprinde amenda contravențională între 4 și 5 puncte amendă. De asemenea, pedeapsa complementară a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 30 de zile se aplică de drept, nefiind lăsată la aprecierea organului constatator sau al instanței de judecată.
Se observă așadar faptul că legiuitorul a stabilit un cadru normativ precis în vederea combaterii faptelor contravenționale în funcție de gravitatea acestora.
În primul rând, gradul de periculozitate crescut al faptei este determinat de locul în care a fost efectuată manevra, în localitate, în dreptul unei treceri de pietoni. În funcție de circumstanțele menționate, se reține același grad de periculozitate, indiferent de finalizarea sau nu a manevrei de depășire începute.
În al doilea rând, gravitatea faptei petentului este dată și de caracterul repetat al încercărilor acestuia de a trece în fața autoturismului ce circula legal înaintea sa. Manevrele au fost de natură a crea o stare de tensiune acelui conducător auto, care circula corect.
În al treilea rând, din felul formulării plângerii contravenționale, instanța constată că mai păgubitoare pentru petent a fost sancțiunea complementară aplicată de drept, iar nu sancțiunea pecuniară. Astfel, petentul a înțeles că se face vinovat de încălcarea normelor de circulație în vigoare și că trebuie să fie sancționat în mod corespunzător. Deși instanța nu se poate pronunța în sensul înlăturării măsurii complementare care operează de drept, se poate totuși constata că aceasta a încetat, ca urmare a expirării până în prezent a celor 30 de zile pentru care s-a suspendat permisul petentului, motiv pentru care acesta și-l poate recupera.
Față de toate considerentele expuse, fapta petentului, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal contestat și confirmată prin probatoriul administrat în cauză, întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute, astfel încât instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal de contravenție și va menține sancțiunea amenzii aplicate, considerând că sancțiunea aplicată nu este doar legală și temeinică, ci este și proporțională, nefiind justificată o reindividualizare a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul P_____ G_______ S____,CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna Gurahonț, ___________________, jud. A___, reprezentat de avocat V_____ D_____, din cadrul baroului A___ și cu domiciliul procesual ales la avocat în A___, ______________________. 25-27, jud. A___, în contradictoriu cu I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN A___, cu sediul în A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 24.05.2015
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul A___, care se depune la Judecătoria Ineu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C____ T__________ L__________ K__
Red/Tehnored.T.C
5ex/04.02.2016/exp.2 ________________________>
Prezenta hotărâre se va comunica cu :
- Petent: P_____ G_______ S____, cu domiciliul în comuna Hălmagiu, ___________________, jud. A___,
- și cu domiciliul procesual ales la avocat în Municipiul A___, ______________________. 25-27, jud. A___
- Intimat: I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN A___,
- Cu sediul în Municipiul A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___.
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025