Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR. 1367R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 MAI 2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE - N___ P_________ G______

JUDECĂTOR - M_____ E_____

JUDECĂTOR - C_______ D_______

GREFIER - M_______ R___

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții D___ F_________, P___ I____ Z_____ M_____ împotriva sentinței civile 6046/19.12.2012, pronunțata de Judecătoria B_____, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx/21.04.2012.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Tribunalul reține cauza in pronunțare față de dispozițiile art.242 alin.1 pct.2 C.proc.civ.

Se prezintă pentru recurenții petenti, d-na avocat N______ A_______ S_______ care depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.

Tribunalul repune cauza pe rol.

Nemaifiind alte cereri prealabile, tribunalul acorda cuvântul pentru propunerea de probe.

Recurenții petenți, prin avocat solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Tribunalul ia act ca părțile nu solicită proba cu înscrisurile noi in stadiul procesual al recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată si acorda cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenții petenți, prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea proceselor verbale de contravenție atacate. Arată că din conținutul procesului verbal nu reiese faptul ca ar fi refuzat sa prezinte datele de identificare.

Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.05.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXX petenta D___ F_________ în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Ilfov a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 01.04.2012 prin care a fost amendată contravențional cu suma de 910 lei.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 21.04.2012 conducând autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția D______ către Grădiștea și la circa 200-300 m de la ___________________________________ oprită de un agent de poliție care i-a cerut documentele pe motiv că nu ar fi oprit la trecerea de cale ferată fără bariere. Mai arată petenta că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate întrucât nu cuprinde descrierea corectă a evenimentului și mai ales împrejurările în care s-a produs acesta. De asemenea , arată că trecerea de cale ferată este situată la aproximativ 3 m înălțime de nivelul șoselei iar agentul constatator care se afla la o distanță de aproximativ 300 m de calea ferată, nu putea să aprecieze în mod corect și obiectiv săvârșirea faptei. În mașină se afla soțul său, care cerându-i agentului constatator să ne restituie documentele, deși acesta nu conducea autoturismul, la solicitarea agentului constatator i-a prezentat permisul, a suflat în etilotest, a prezentat cartea de identitate, să aprindă farurile, să semnalizeze stânga-dreapta, să apese pedala pedala de frână, să arate triunghiul reflectorizant, stingătorul, trusa medicală și roata de rezervă. Trusa medicală și roata de rezervă nu au putu fi arătate deoarece în portbagaj se aflau 9 saci cu ciment și nu au putu fi descărcați, fapt ce l-a determinat pe agentul constatator să-i aplice o sancțiune contravențională și să-i rețină talonul de înmatriculare și polița de asigurare obligatorie.

După ce a semnat procesul verbal, sub condiția că-i vor fi restituite documentele, polițiștii au plecat fără a da vreo explicație. În continuare s-au deplasat la sediul Poliției Otopeni, au discutat cu un alt polițist care sub condiția semnării procesului verbal i-au restituit soțului său documentele.

În drept, petenta a invocat disp. art.118 OUG 195/2002.

Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus copia celor două procese verbale de contravenție, punctul de vedere al agentului constatator.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 și a timbrului judiciar conform art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995.

La termenul de judecată din 12.12.2012 instanța a dispus conexarea dosarului XXXXXXXXXXXX la dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

În temeiul art.167 alin.1 C.proc.civ., considerându-o utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în carul căreia petentul a depus, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției, CI.

Prin sentința civila nr. 6046/19.12.2012, pronunțata de Judecătoria B_____, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX au fost respinge plângerile contravenționale formulate de petenții D___ F_________, și P___ I____ T_____ M_____ ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 01.04.2012 petenta D___ F_________ a fost amendată contravențional cu suma de 910 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.108/1/d și 109/3/8 din OUG 195/2002.

În fapt s-a reținut că, în data de 01.04.2012, ora 17:10, pe DJ 200 Grădiștea , petenta a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX iar când a ajuns la trecerea de nivel cu calea ferată fără bariere nu a respectat semnificația indicatorului „stop” și nu a respectat indicațiile agentului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 01.04.2012 petentul P___ I____ T_____ M_____ a fost amendat contravențional cu suma de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100/1/13 din OUG 195/2002.

În fapt s-a reținut că în data de 01.04.2012, ora 17,55, pe DJ 200 Grădiștea, a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, fără a avea în autoturism trusa medicală de prim ajutor.

Plângerile au fost depuse la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

În ceea ce privește legalitatea proceselor-verbale, instanța a constatat că acestea au fost încheiate cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.

Contrar susținerilor petenților, instanța constată că faptele contravenționale a fost suficient descrise de către agentul constatator care a indicat nu numai textul de lege sancționator încălcat ci a și arătat, în concret, în ce a constat încălcarea, astfel încât instanța poate verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal.

În ceea ce privește susținerile petenților în legătură cu faptul că nu au fost consemnate obiecțiunile acestora, instanța reține că nerespectarea dispozițiilor înscrise în art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 (care prevăd obligativitatea agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, precum și obligativitatea consemnării acestora) atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, anularea actului intervenind numai în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care decurge din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului. Cum petenții nu au probat o astfel de vătămare, iar dreptul la apărare nu le-a fost îngrădit din moment ce au avut posibilitatea invocării tuturor obiecțiunilor cu privire la faptele contravenționale atât în plângerile contravenționale cât și în fața instanței, instanța constată legalitatea întocmirii proceselor verbale și sub acest aspect.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză, faptele reținute în sarcina petenților atrag răspunderea contravențională și nu penală,De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unor amenzi în cuantum de 910 lei, respectiv 280 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.

Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.

Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Hotărârea A_____ împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

Instanța a constatat că mențiunile agentului de poliție se coroborează și cu recunoașterea săvârșirii faptei de către petentul P___ I____ T_____ M_____ la momentul constatării contravenției când a semnat procesul verbal cu mențiunea că „nu are de făcut obiecțiuni”.

Astfel, dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul ce indică expres recunoașterea săvârșirii faptei contravenționale. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului. Nu există o altă explicație rezonabilă decât recunoașterea faptei pentru ca petentul să fi semnat procesul-verbal care indica chiar recunoașterea săvârșirii faptei. El nu a contestat semnătura și nu a oferit o explicație pentru această atitudine.

Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea inițială a petentului, care a acceptat prin semnătură întregul conținut al actului.

Cât privește susținerile petentei D___ F_________ în sensul că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa săvârșirea celor două contravenții, nu sunt în măsură să conducă la reținerea unei situații de fapt contrare, având în vedere că aceste nu sunt susținute de niciun mijloc de probă.

Ținând cont de împrejurarea că procesele-verbale cuprind constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petenții nu au făcut dovada unor situații de fapt contrare celor reținute de agentul constatator, instanța va constata că procesele - verbale sunt temeinic întocmite, petenții făcându-se vinovați de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina lor.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenții D___ F_________ și P___ I____ T_____ M_____ solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, iar pe cale de consecință anularea proceselor verbale atacate.

În motivarea cererii, recurenții au arătat ca sentința civilă nr.6046/19.12.2012 atât prin prisma nelegalității întocmirii proceselor-verbale de contravenție atacate, cât și din punct de vedere al interpretării probelor.

În mod greșit a reținut instanța legalitatea proceselor-verbale ________ nr.xxxxxxx/21.04.2012 și ________ nr.xxxxxxxxxx.04.2012, atâta vreme cât acestea au fost întocmite pentru 2 persoane care conduceau în același timp același autoturism, ambele persoane fiind de față, iar la fața locului s-a încheiat un singur proces-verbal.

De asemenea, procesele-verbale nu conține descrierea reală a incidentului și împrejurările în care au fost săvârșite faptele.

A mai arătat ca petentul a refuzat să descarce sacii de ciment din portbagaj nu-l îndreptățea pe polițist să-i aplice vreo sancțiune, acesta nefiind obligat să se supună indicațiilor sale atâta vreme cât era pasager și nu șofer.

Deasemenea dispozițiile OUG nr.195/2002 sunt aplicabile numai conducătorilor auto depistați în trafic că ar fi săvârșit vreo încălcare a normelor rutiere, ori petentul în acel moment era pasager, soția conducând autoturismul Skoda cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX, drept urmare nu sunt incidente prevederile OUG nr.195/2002 și pe cale de consecință urmează a admite recursul.

Mai mult, conform legii, polițistul, trebuia să motiveze reținerea documentelor într-un proces-verbal. Documentele ne-au fost restituite la sediul Poliției Rutiere Otopeni. Atitudinea polițistului a fost una abuzivă și nereală. Susținerile acestuia că petenta nu a fost de față nu corespund adevărului, aceasta nu a părăsit locul opririi.

În mod greșit instanța a respins efectuarea unei adrese către serviciul de urgență 112, împrejurare care ar fi arătat abuzul agentului de poliție rutieră, iar temeinicia procesului-verbal constă în cercetarea vinovăției făptuitorilor. În cazul de față instanța a considerat procesele-verbale îndestulătoare, fără a purcede la cercetarea împrejurărilor și a vinovăției.

Din planșele foto anexate se poate observa fără putință de tăgadă că de la o distanță de 300 m față de calea ferată, care se află situată la o înălțime de 3 m față de carosabil, nu se observă oprirea la nivelul cu calea ferată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 ind. 1 C.proc.civ.

În dovedirea cererii, recurentul a anexat dovada comunicării sentinței atacate.

Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare si nu si-a exprimat pozitia procesuala.

Analizând recursul civil de față prin raportare la motivele invocate, Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 01.04.2012 petenta D___ F_________ a fost amendată contravențional cu suma de 910 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.108 alin. 1 lit. d și art. 109 alin. 3 lpct. 8 din OUG 195/2002.

În fapt s-a reținut că, în data de 01.04.2012, ora 17:10, pe DJ 200 Grădiștea, petenta a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX iar când a ajuns la trecerea de nivel cu calea ferată fără bariere nu a respectat semnificația indicatorului „stop” și nu a respectat indicațiile agentului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 01.04.2012 petentul P___ I____ T_____ M_____ a fost amendat contravențional cu suma de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100/1/13 din OUG 195/2002.

În fapt s-a reținut că în data de 01.04.2012, ora 17,55, pe DJ 200 Grădiștea, a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, fără a avea în autoturism trusa medicală de prim ajutor.

Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesele-verbale de constatare a contravențiilor sunt legal întocmite, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.

Motivele de nulitate absolută ale unui proces-verbal de contravenție sunt prevăzute expres și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.

Potrivit acestui ultim text de lege, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Ca atare, orice alte încălcări ale prevederilor legale ar putea fi sancționate cu nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, în condițiile 105 alin. 2 C. proc. civ., adică prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

Recurentii petenti au invocat ca si cauză de nelegalitate a actului sanctionator, nerespectarea art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sub aspectul lipsei descrierii reale a incidentului si lipsei aspectelor referitoare la prezentarea imprejurarilor reale in care au fost savarsite faptele. Sub acest aspect, tribunalul reține că în cuprinsul actului sancționator, agentul constatator a consemnat împrejurările în care s-au săvârșit faptele. Prin urmare, tribunalul reține că faptele, astfel cum au fost descrise de agentul constatator sunt de natură să contribuie la deslușirea situației reale de fapt, fiind descrise prin termeni preciși.

Legiuitorul, după ce a prevăzut la art. 16 din O.G. nr. 2/2001 mentiunile ce trebuie să fie cuprinse obligatoriu într-un proces-verbal de contraventie, a evidentiat separat acele mentiuni a căror lipsă atrage nulitatea absolută a actului constatator la art. 17 din ordonantă si care, deci, nu pot fi complinite ulterior.

Având în vedere și Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, tribunalul retine ca, lipsa din procesul-verbal a altor mentiuni decât cele prevăzute de art. 17, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci eventual una relativă, conditionată de producerea celui ce o invocă a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, iar în prezenta cauză nu este dovedită o vătămare cauzată contravenientilor de natură să producă acestora un prejudiciu ireparabil.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, Tribunalul, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesele verbale contestate au fost întocmite în mod temeinic.

Tribunalul reține că procesele verbale contestate au fost încheiate în urma constatărilor efectuate „cu propriile simțuri” de către agentul din cadrul intimatei, astfel încât actele administrative în discuție se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actele au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actele emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actele reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și verdicitate este încrederea că agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene, contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

In cauza A_____ împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.

Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentului, instanța constată că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de legalitate - asociată cu cele de autenticitate și veridicitate - a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.

În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentei, tribunalul apreciază că prezumția de legalitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.

Tribunalul apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, inregistrari video, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A_____ împotriva României.

Recunoscând tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentului.

Cu toate acestea, petentii nu au reușit să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute în cadrul actelor contestate de către agentul constatator. În ceea ce privește susținerile recurentilor petenti conform cărora procesele verbale au fost intocmite pentru doua persoane care conduceau in acelasi timp acelasi autoturism, nu pot fi reținute de instanță deoarece nu au fost dovedite de petenti. Planșele foto depuse de acestia nu sunt concludente deoarece nu se poate stabili în mod cert că imaginile ar fi fost efectuate la locul mentionat in procesul verbal de contraventie si nu rezulta ce reprezinta aceste imagini.

Mai mult, in ce priveste fapta retinuta prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 01.04.2012, tribunalul retine ca, în obiecțiunile consemnate în procesul verbal petentul a declarat că „Nu am de facut obiectiuni„. Având în vedere că petentul a semnat procesul-verbal contestat, asumându-și mențiunea „Nu am de facut obiectiuni”, Tribunalul constată că petentul a recunoscut acuzația ce i s-a adus, a renunțat la prezumția sa de nevinovăție, înțelegând să achieseze la acuzația ce i s-a adus, semnătura de pe procesul-verbal constituind asumarea unei mărturisiri de vinovăție pe care petentul nu o poate contraproba ulterior. Petentul, persoană majoră, se presupune că a citit procesul-verbal, asumându-și cele consemnate de agentul constatator, context în care mărturisirea sa extrajudiciară nu poate fi revocată ori contra-probată. În analizarea valorii juridice a mărturisirii, instanța a avut în vedere importanța posibilității formulării obiecțiunilor, prevăzută de OG nr. 2/2001 și acordată în concret de agentul constatator, precum și faptul că mărturisirea petentului s-a plasat temporal în cel mai apropiat moment după săvârșirea faptei. Prezumția de sinceritate a recunoașterii își are fundamentul psihologic în faptul că cel ce se recunoaște vinovat de săvârșirea unei contravenții este conștient de gravitatea consecințelor la care se expune, fiind nefiresc că cineva să se acuze în mod fals de comiterea unui act ilicit, o astfel de conduită opunându-se tendinței naturale de autoconservare, tendință intelectuală căreia niciun om nu i se poate sustrage. Instanța consideră că declarația dată de petent în fața organului constatator, fiind cel mai aproape (din punct de vedere temporal) de momentul întocmirii procesului-verbal, se caracterizează prin sinceritate și corespunde realității.

In condițiile în care petentul a arătat cu prilejul întocmirii procesului verbal că nu are obiectiuni, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că s-a aflat în eroare sau a fost constrâns să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.

Ipoteza creată prin motivele de recurs nu se susține, în condițiile în care procesul-verbal în care s-a consemnat recunoașterea petentului a fost semnat de petentul Peta I____ T_____ de trei ori. Această împrejurare arată că petentul a avut suficient timp pentru lecturarea, înțelegerea și semnarea procesului-verbal. În plus, orice persoană majoră și conștientă de consecințele acțiunilor sale trebuie să își asume responsabilitatea pentru conținutul unui înscris pe care acceptă să își aplice semnătura, înscris prezumat lecturat în prealabil.

In consecinta, instanta apreciaza ca cele susținute de petenti se constituie doar în încercarea de a crea o altă ipoteză în vederea înlăturării sancțiunilor contravenționale.

Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Față de dispozițiile legale menționate anterior, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a procedat la individualizarea sancțiunilor, având în vedere natura faptelor retinute.

Față de pericolul ridicat pe care îl reprezintă încălcarea regulilor de circulație pentru viața, sănătatea și integritatea corporală a participanților la trafic (fie conducători auto, fie pietoni), tribunalul apreciază că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate în raport de criteriile cuprinse în art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.

Prin urmare, întrucât recurentii petenti nu au făcut dovada unei situații contrarii actului de sancționare, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenții D___ F_________, P___ I____ Z_____ M_____ împotriva sentinței civile 6046/19.12.2012, pronunțata de Judecătoria B_____, in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțata in ședința publică, azi, 27.05.2014.

Președinte, N___ P_________ G______	Judecător, M_____ E_____	Judecător, C_______ D_______
	Grefier, M_______ R___

Concept red. gref. M.R.

Red. Jud: N.P.G/03.12.2014/ 2 exemplare

Jud.fond: C____ R_____ E____ - Jud B_____