Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 10/2012

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ G_______ V________

Judecător C_____ M______ A___

Judecător C_____ E____ I______

Grefier M____ G________

Pe rol judecarea recursului declarat de recurent _____________ C______ împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 05.09.2011, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ D___.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. D______ C______ pentru recurenta _____________ C______ și consil.jr.T___ A___ pentru intimat - I____________ T_________ DE MUNCĂ D___

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe recurs părților.

Av. D______ C______ pentru recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.

Consil jr. T___ A___ solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond, depune concluzii scrise.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând

Prin sentința civilă nr.xxxxx din 05.09.2011, Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petenta S.C M_____ SRL C______, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă D___, împotriva procesului verbal _______, nr. xxxxxx încheiat la data de 10.02.2011 ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal _______ nr. xxxxxx încheiat la data de 10.02.2011 petenta _____________ a fost sancționată cu amendă în cuantum de 6000 lei potrivit art. 276 alin 1, lit. e din Codul Muncii întrucât in urma controlului efectuat în data de 09.02.2011 la punctul de lucru situat în C______, _____________, nr. 17, ____________________________, au fost identificați numiții I_______ F_________ și J____ I____ în timp ce desfășurau activitate în favoarea petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare.

Fapta este prevăzută si sancționată de art. 276 alin 1 lit. e din Codul Muncii potrivit căruia „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), se sancționează cu amendă de la 3000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei.

În temeiul art.34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.

Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxx din data de 10.02.2011 fiind semnat de către reprezentantul petentei, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 21.02.2011.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă referitor la încălcarea dispozițiilor art. 276 și art. 16 din legea 53/2003 instanța constată că acesta reprezintă un motiv de netemeinicie,

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Astfel, instanța arată că în urma controlului efectuat în data de 09.02.2011 la punctul de lucru situat în C______, _____________, ___________________________ petentei, au fost depistați numiții I_______ F_________ și J____ I____ în timp ce desfășurau activitate în favoarea petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare.

Situația de fapt existentă în momentul controlului este confirmată de numiții I_______ F_________ și J____ I____ care prin declarațiile pe care le-au dat în fața organului de control, au arătat la rubrica forma de angajare „ sunt în probă și nu am negociat”, respectiv „sunt în probă și nu am semnat contract de muncă”, declarații care sunt rezultatul unei manifestări libere de voință.

Cu privire la declarația pe care numita I_______ F_________ a dat-o în fața instanței, aceasta urmează a fi înlăturată, fiind lipsită de credibilitate și nesinceră întrucât deși martora susține că încă nu vorbise cu reprezentantul firmei petente pentru a fi angajată, se afla în spatele barului, un loc în care se presupune că au acces numai salariații.

Mai mult, instanța reține că prin plângerea formulată, petenta arată că, data de 09.02.2011 reprezenta prima zi de lucru a numiților I_______ F_________ și J____ I____, urmând să semneze contractele de muncă în aceiași zi și să discute aspecte legate de salarizare, ceea ce contrazice susținerile martorei, care a afirmat în fața instanței că „cu o zi înainte de data efectuării controlului de către inspectorii ITM a vorbit cu reprezentantul firmei petente să se prezinte a doua zi pentru a discuta dacă urmează să se angajeze sau nu precum și condițiile”.

Instanța mai arată că semnând fără obiecțiuni procesul verbal de control nr. xxxxxx/10.02.2011 cât și anexa nr. 1 și 2 la procesul verbal de control xxxxx/10.02.2011, angajatorul a consimțit că va intra în legalitate, în acest fel recunoscând fapta, în mod indirect.

De asemenea, instanța nu poate reține susținerile petentei referitoare la faptul că în data de 09.02.2011 au fost încheiate contractele de muncă pentru numiții I_______ F_________ și J____ I____ întrucât în acest caz reprezentantul petentei avea posibilitatea să le prezinte inspectorilor ITM în data de 10.02.xxxxx, atunci când a fost întocmită anexa nr. 2 cu privirile la măsurile ce urmează a fi dispuse ca urmare a neconformității față de prevederile legislației, anexă ce a fost semnată fără obiecțiuni de către reprezentantul petentei(fila 23).

Împrejurarea că ulterior controlului efectuat de inspectorii de muncă din cadrul ITM D___, angajatorul a întocmit contract de muncă numiților I_______ F_________ și J____ I____, nu îl exonerează pe angajator de răspunderea pentru fapta deja consumată în momentul efectuării controlului, obligația încheierii contractului de muncă anterior raporturilor de muncă fiind stabilită prin norme imperative .

Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către organul de control, instanța apreciind că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei _____________ încălcarea obligațiilor sus-arătate și sancționarea sa în temeiul 276 alin 1, lit. e din Codul Muncii, care se referă la primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.

În ceea ce privește pericolul social al faptei angajatorului, instanța constată că acesta este grav marcat pe de o parte de numărul de salariaților găsiți fără contract de muncă(I_______ F_________ și J____ I____), iar pe de altă parte din consecințele ce decurg din primirea la muncă a unei persoane fără forme legale de angajare atât pentru persoana în cauză, care nu poate beneficia de anumite drepturi deoarece abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege, drepturi ce izvorăsc din calitatea lor de salariat( vechime în muncă, drepturi de pensie, dreptul la șomaj, dreptul la asigurări de sănătate, dreptul la concediu), cât și pentru angajator care prin neîncheierea contractului de muncă se sustrage de la plata impozitului pe salarii, nu efectuează contribuția pentru fondul de sănătate, fondul de pensii, fondul de șomaj.

Procedând în aceste fel există pericolul ca angajatorul să realizeze beneficii din exploatarea „ muncii la negru”, în defavoarea salariaților cărora le sunt lezate astfel drepturile ce rezultă ca urmare a dobândirii calității de salariat. Ori, dobândirea calității de salariat are loc doar în urma încheierii unui contract individual de muncă între persoana care prestează munca și angajator.

De asemenea instanța mai reține că gradul ridicat de pericol social al unei asemenea fapte rezultă și din limitele relativ mari ale amenzilor reglementate de actul normativ – art. 276, alin 1 din Codul Muncii, legiuitorul stabilind astfel de sancțiuni având în vedere consecințele sociale și fiscale ale unor asemenea fapte, constând în lipsa măsurilor de protecție și asistență socială a persoanelor respective și al nevirării contribuțiilor la diverse bugete publice.

Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 6000 lei, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 fiind corect individualizată în raport cu realizarea scopului sancțiunii.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta _____________ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă D___ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______ nr. xxxxxx din data de 10.02.2011.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta _____________ criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Din probele administrate în cauză a făcut dovada că nu se face vinovată de faptele reținute în procesul verbal, a făcut dovada cu martori a unei alte situații decât cea reținută în procesul verbal.

Totodată, mai precizează petenta că actul sancționator a fost semnat de către administratorul societății petente cu obiecțiuni și că la data când a fost încheiată anexa la procesul verbal, contractele de muncă individuale cu privire la cei doi angajați deja fuseseră întocmite.

Totodată, a făcut dovada la data la care a fost audiată martora I_______ F_________ că nu mai era angajata petentei, fiind încetate raporturile de muncă din voința acesteia., situație identică și pentru J____ I____

Contractele de muncă ale celor doi salariați au fost înregistrate la ITM prin programul Revisal, în data de 09.02.2011 sub nr.xxxxx-2-16, cu mențiunea clară a numelui celor doi.

Ca atare nu se poate vorbi că la 10.02.2011 ele nu existau întrucât apăreau și în baza de date a intimatei

În drept își întemeiază cererea pe disp.art.304 ind.1 C.p.c.

Intimatul ITM D___ a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitată respingerea recursului ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr .2/2001.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:

Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.

Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A_____ c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentei/recurente de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.

Recurentei i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă nu a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia nu a fost răsturnată.

Prima instanță, coroborând ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, în mod corect a acordat relevanță declarațiilor date de martori cu ocazia controlului, prin care aceștia au recunoscut că sunt în proba: "nu am semnat contract de muncă; nu am negociat salariul". Declarațiile date sunt foarte clare, nefiind susceptibile de interpretări și au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.

În raport de aceste declarații, date chiar în momentul controlului, în care se menționează că numiții J____ I____ și I_______ F_________ erau în probă, cele relatate de aceste persoane în fața instanței, apar ca neverosimile, fiind declarate pro causa, din dorința de a susține poziția petentei.

Pe de altă parte, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că fapta reținută în sarcina petentei există în materialitatea sa, în condițiile în care la data controlului, 09.02.2011, ora 11,30 cele două persoane depistate ca prestând muncă în folosul societății recurente nu aveau contracte individuale de muncă întocmite în formă scrisă, pentru că altfel ar fi fost prezentate, iar societatea nu a respectat prevederile legale, având în vedere că potrivit art.4 alin.1 din H.G. nr.161/2006, angajatorul are obligația de a transmite în registrul de evidență al salariaților în formă electronică, datele acestora, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității.

În concret, instanța apreciază ca fapta comisă de petentă prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, în cuantumul minim prevăzut de lege, dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale are consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale.

În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurent _____________ C______ împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 05.09.2011, pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ D___.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2012.

Președinte, A______ G_______ V________	Judecător, C_____ M______ A___	Judecător, C_____ E____ I______
	Grefier, M____ G________

Red.G V/09.02.2012

Tehn M.G. 2 ex

Jud. fond C.F.Ș_____