Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 21

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte: H_______ L______

Judecător: P_______ I____

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului formulat de I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în _______________. 9, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3424 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul B_____ V_____, domiciliat în ______________________, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar au fost depuse relațiile solicitate la termenul de judecată anterior, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 3424 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul B_____ V_____ și anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 16 septembrie 2014 de Poliția Vicovu de Sus.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 16 septembrie 2014 de organe de control din cadrul Poliției or. Vicovu de Sus, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 810 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și sancționată potrivit 108 al. 1 lit. d și 102 alin.2 din OUG 195/2002, în sarcina sa reținându-se că a circulat cu autovehiculul marca Volkswagen Transporter, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care se deplasa din direcția comunei Vicovu de Jos spre ______________________ de 96 km/h în localitate, fiind depistat cu aparatul radar _________ 445, montat pe autospeciala marca Dacia MCV, cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx.

Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 și nu există cauze de nulitate absolută ale procesului verbal de contravenție contestat, nefiind invocate cauze de nulitate relativă.

Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, astfel cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, respectiv cauza A_____ împotriva României, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului, conform art. 249 Cod procedură civilă, iar lipsa probelor care să susțină cele reținute în procesul verbal nu conving instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În cazul de față, s-au depus la dosar câteva planșe fotografice, surprinse pe timp de noapte, dar din care nu reiese că autovehiculul petentului a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză peste limita legală, în ultima fotografie fiind pus în evidență nr. de înmatriculare al autovehiculului petentului, însă fără a exista date de legătură cu celelalte imagini surprinse de aparatul radar, cu atât mai mult cu cât nu au fost înaintate înregistrări video din care să reiasă că autovehiculul petentului a fost pus în evidență și că a fost înregistrat cu o viteză de 96 km/h.

Mai mult, deși instanța a solicitat intimatei să înainteze documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal, nu s-a dovedit că aparatul radar care a efectuat verificarea și înregistrarea, menționat și în procesul verbal de contravenție, este omologat și verificat metrologic, că agentul constatator are atestat de operator radar, iar procesul verbal nu este însoțit de un raport al agentului constatator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I____________ de Poliție Județean Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, menționându-se faptul că la data de 15 septembrie 2014, ora 1,40, aparatul radar a înregistrat autoturismul marca Volkswagen Transporter, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care se deplasa din direcția comunei Vicovu de Jos spre _________________________ viteza de 96 km/h în localitate.

Constatarea a fost făcută în mod direct și nemijlocit de organul de poliție cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, fapta probându-se cu documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție.

Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar la data de 28.05.2015, petentul intimat a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat că cererea de apel este o repetare a întâmpinării depuse la instanța de fond, care a analizat aspectele invocate și a concluzionat că ele nu subzistă.

Asupra apelului declarat, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 16.09.2014 de apelant, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 810 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și sancționată potrivit 108 al. 1 lit. d pct.3 și 102 alin.2 din OUG 195/2002, în sarcina sa reținându-se că a circulat cu autovehiculul marca Volkswagen Transporter, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, care se deplasa din direcția comunei Vicovu de Jos spre ________________________ de 96 km/h în localitate, fiind depistat cu aparatul radar _________ 445, montat pe autospeciala marca Dacia MCV, cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx.

Prima instanță a anulat procesul verbal de contravenție reținând că nu s-a probat de intimat că aparatul radar care a efectuat înregistrarea era omologat și verificat metrologic, planșele foto nu evidențiază numărul de înmatriculare al autovehiculului petentului, nu s-a depus înregistrarea video.

Apelantul critică hotărârea primei instanțe invocând faptul că procesul verbal de contravenție s-a încheiat cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, depunând în acest sens documentația ce a stat la baza încheierii procesului verbal.

Analizând procesul verbal în ceea ce privește legalitatea, tribunalul reține că în mod corect a apreciat prima instanță că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Tribunalul constată, analizând înscrisurile depuse, că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, atât pentru regim staționar cât și în deplasare, conform înscrisului de la fila 5 dosar apel, astfel că procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie, petentului revenindu-i sarcina probei contrare situației de fapt reținute în procesul verbal de contravenție.

Potrivit art.109 din OUG nr.195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art.6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu interzice existența unor prezumții de fapt și de drept în măsura în care este respectată cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (în acest sens, cauzele Salabiaku împotriva Franței și Janosevic împotriva Suediei).

Analizând înregistrarea video, se observă că viteza înregistrată aparține autovehiculului condus de petent, autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX.

Susținerea petentului în sensul că nu s-a indicat locul săvârșirii faptei nu poate fi reținută în condițiile în care s-a menționat ca loc al săvârșirii faptei DN 2E Vicovu de Sus, aceasta fiind constatarea personală a agentului, iar din cuprinsul adresei înaintate de Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași rezultă că limita de viteză pe raza acestei localități este de 50 km/h. Apărările petentului ar fi prezentat relevanță în condițiile în care în această localitate ar fi existat porțiuni de drum cu limita de viteză peste 50km/h, ceea ce nu este însă cazul în speța de față.

Examinând modul de individualizare a sancțiunii aplicate, tribunalul constată că fapta petentului de a circula cu viteza de 96 km/h pe sector de drum cu viteză maxim admisă de 50 km/h este neîndoielnic gravă, conducerea cu viteză peste limita legală constituind una din cauzele frecvente ale producerii accidentelor de circulație.

Așadar, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, conducerea cu viteza peste limita legală fiind realizată pe timp de noapte, când vizibilitatea este redusă, aspect ce conferă faptei un grad de pericol social ridicat, sancțiunea avertismentului nu este în măsură să-și îndeplinească scopul sancționator și scopul preventiv-educativ.

Față de considerentele expuse, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba în tot sentința apelată în sensul că se va respinge plângerea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, cu sediul în _______________. 9, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 3424 din 3 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul B_____ V_____, domiciliat în ______________________, județul Suceava.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Respinge plângerea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ J____ I____

Red. H.L.

Jud. V____ G_______

Tehnored. J.I.

4 ex. – 08.02.2016