Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 916 A

Ședința publică de la 26 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : A___ M____

Judecător : V______ M____

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului civil în C_________ administrativ și fiscal declarat de apelantul C____ G_____ C_______ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. IALOMIȚA, împotriva sentinței civile nr. 851/25.05.2015 a Judecătoriei Urziceni, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/22.02.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, motivat și timbrat. Intimatul a depus întâmpinare.

Tribunalul, având în vedere că apelantul a motivat în fapt și în drept apelul, față de caracterul devolutiv al apelului, probele administrate în fața primei instanțe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 03.03.2015 pe rolul Judecătoriei Urziceni, sub numărul XXXXXXXXXXXX, petentul C____ G_____ C_______, cu domiciliul în București, ______________________, ______________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu sediul în Municipiul Slobozia, ________________________.13-15, județul Ialomița, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, întocmit de intimat la data de 22.02.2015, solicitând anularea procesului – verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Soluționând cererea Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr. 851/20.05.2015 a respins plângerea formulată de petent, menținând procesul verbal de contravenție.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente :

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit de intimat la data de 22.02.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121, alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002R și sancționată de art. 102, alin.3, lit. e și 111, alin.1. lit. c din OUG 195/2002 R și s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere că potrivit art. 121, alin. 1 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ”Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.

Potrivit art. 102, alin.3, lit. e din OUG 195/2002 R ”Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Potrivit art. 111, alin.1, lit. c din OUG 195/2002 R ”Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 102 alin. (3)”.

Din probele administrate în cauză , instanța a constatat că intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul-verbal întocmit. Astfel, acesta a depus la dosar înregistrarea video – radar (fila 17), reținând că în procesul verbal atacat s-a făcut mențiune cu privire la aparatul radar care a efectuat înregistrarea video a faptei reținute în sarcina petentului, respectiv aparatul radar instalat pe auto cu nr. MAI xxxxx. De asemenea, instanța a mai reținut că agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei (atestat fila 16 ), iar procesul-verbal a fost întocmit de agentul constatator, fiind respectate dispozițiile legale în vigoare.

Din înregistrarea video - radar a faptei se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrării, precum și valoarea vitezei măsurate, deci nu există dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.

Instanța nu a putut primi susținerea petentului potrivit căreia există dubiu că el ar fi circulat cu viteza consemnată în procesul - verbal, motivat de faptul că în momentul în care pe înregistrare apare această viteză nu se vede numărul de înmatriculare al autoturismului.

Astfel, instanța a avut în vedere că, potrivit adresei nr. 3131 din 14.06.2012 a Institutului Național de Metrologie depusă la dosar (fila 18), semnificația literei T de pe înregistrare este de ”țintă”, iar a literei B sau L este aceea de “ viteză blocată”. Prin urmare atunci când s-a înregistrat viteza de 101 km/h aceasta a fost înregistrată pentru autovehiculul condus de petent, chiar dacă în acel moment numărul de înmatriculare nu era vizibil.

Instanța a mai reținut că la efectuarea verificărilor metrologice și calibrarea cinemometrelor se au în vedere limitele erorilor tolerate prevăzute de norma NML 021-05. Deși rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu un cinemometru poate prezenta o eroare de măsurare, aceasta este inclusă în limita erorilor tolerate, fiind așadar avută în vedere la calibrarea aparatului radar, nefiind necesară aplicarea acestui procent ulterior măsurării vitezei în trafic, astfel că forța probantă a procesul-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Analizând, în baza art.34 din O.G. nr.2/2001, modul de individualizare a sancțiunii aplicate, prin prisma art. 5, alin.5 din OG nr.2/2001, precum și a art. 21 alin. 3 din același act normativ, instanța a constatat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, având în vedere modul de săvârșire a faptei – de a circula cu viteza de 101 km/h în localitate, depășind limita legală de viteză admisă pentru acel sector de drum cu 51 km/h, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan, instanța apreciază că îndreptarea conduitei petentului în acord cu necesitatea respectării prevederilor legale nu s-ar putea realiza decât prin aplicarea sancțiunii amenzii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul, solicitând admiterea apelului, rejudecarea pe fond a cauzei și admiterea plângerii contravenționale, apreciind că înregistrarea nefiind clară, nu îndeplinește prevederile legale, astfel că nu se poate stabili cu exactitate, față de numărul mașinilor care se deplasau în trafic, că viteza reținută de aparatul radar este cea a autoturismul condus de petent.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

Analizând sentința ce face obiectul apelului de față, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele Noul cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând procesul-verbal sub aspectul legalității, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă ar fi sancționată cu nulitate absolută, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.De asemenea, în urma propriului examen, constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit , acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul constată că instanța de fond analizând ansamblul probator existent la dosar, în mod corect a reținut că intimatul a făcut dovada deplină a săvârșirii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa, împrejurare care reiese din înregistrarea video.

Privind înregistrarea radar prin prisma succesiunii temporale, adică a datei, orei, minutelor și secundelor înscrise în partea de sus și coroborate cu celelalte detalii referitoare la caracteristicele locului și ale autovehiculului surprins în imagini, rezultă în mod clar că autovehiculul din imagini este cel condus de reclamant, iar la momentul înregistrării acestuia cu viteza de 101 Km /h acesta se afla în interiorul localității .

Cât privește viteza de deplasare reținută, instanța apreciază că determinarea acesteia de către aparatul radar are caracter științific creând astfel convingerea că petentul a depășit viteza maximă admisă pe acel sector de drum cu 51 km/h. Buletinul de verificare metrologică valabil la momentul constatării contravenției, demonstrează că determinarea vitezei s-a făcut legal și de o manieră care să reflecte realitatea.

Tribunalul consideră că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” pentru ca înregistrările efectuate să se bucure de forță probatorie potrivit legislației rutiere în vigoare: înregistrarea a fost efectuată de operator radar calificat; fotografiile radar depuse la dosar îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NCML 021-05, fiind precizate data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, motiv pentru care apreciază că organul constatator a făcut dovada situației de fapt reținută în procesul verbal .

De menționat că în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală. De referință este decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României. În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție, în materia legislației rutiere se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară.

Aplicând cele de mai sus în prezenta cauză, tribunalul constată că petentului i s-a asigurat posibilitatea de a propune probe în dovedirea motivelor plângerii însă acesta nu a înțeles să uzeze de acest drept procesual și nu a propus nici o probă concludentă și utilă care să-i susțină argumentele din plângere.

În aprecierea tribunalului, probele existente la dosarul cauzei ,cu precădere înregistrarea video a evenimentului rutier coroborate cu constatările personale ale agentului constatator fac dovada , fără dubiu, a faptei contravenționale și a vinovăției apelantului. De asemenea apreciază , în urma vizionării înregistrării video, că în mod corect prima instanță a reținut situația de fapt , înlăturând susținerile petentului.

Referitor la sancțiunea aplicată, Tribunalul reține că încălcarea de către apelant a obligației de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care a circulat nu este o contravenție de rezultat ci de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

Luând în considerare aceste aspecte ,Tribunalul apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de organul constatator , amenda aplicată și sancțiunea complementară fiind de natură să asigure responsabilizarea pe viitor a apelantului în respectarea normelor ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice .

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 476 al.1 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.476 al.1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul C____ G_____ C_______, cu domiciliul în București, ______________________, ______________, împotriva sentinței civile nr.851/20.05.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 26.10.2015.

Red. MV/Tehnored. CD/4 ex/ 12.11.2015

Judec. Fond. O.A.C/Judecătoria Urziceni