DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 653

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.09.2014

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție, promovat de apelantul intimat P_______ M___________ CONSTANTA-DIRECTIA POLITIA LOCALA, cu sediul în C________, ________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1827/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat petent fiind S____ A_____, cu domiciliul în C________, ___________________, _____________, ________________________ și intimata S.C L______ C______ SRL, cu sediul în C________, ___________________, județul C________.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.09.2014și 24.09.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față, reține următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 21.06.2013, petentul S____ A_____ a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ C________, ca prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să anuleze procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX, să oblige P_______ M___________ C________ în solidar cu ______________________ la repararea prejudiciului material cauzat prin ridicarea autoturismului marca SKODA O______, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului; cu cheltuieli de judecată.

Petentul a învederat instanței că a achiziționat autoturismul marca SKODA O______ cu numărul de înmatriculare provizoriu B067222 și l-a parcat în dreptul blocului în care locuiește de pe __________________, pe spațiul special amenajat pentru parcare, situat pe partea stângă în sensul de mers spre Podul de Butelii. A precizat petentul că în data de XXXXXXXXXX, ora 21, a parcat mașina ca de obicei în dreptul Blocului H12, iar în dimineața ce a urmat a constat că mașina nu mai era, motiv pentru care a reclamat furtul la Secția 2 de poliție, de unde a aflat că autoturismul a fost ridicat pentru că avea un afiș de vânzare în geam.

Petentul a arătat că autoturismul nu i-a fost restituit decât după achitarea unei taxe de 600 de lei, după ce un agent din cadrul Poliției Locale, altul decât cel care a dispus ridicarea autoturismului, a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției.

Ca motive de anulare a procesului verbal de constatare a contravenției, petentul a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1 teza a III a din OG nr. 2/2001, deoarece agentul nu a menționat ocupația și locul de muncă al contravenientului, nulitatea neputând fi acoperită în nici un fel. De asemenea, petentul a arătat că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, acesta fiind un alt motiv de nulitate absolută.

A mai învederat petentul că se impune anularea procesului verbal și pentru că fapta nu a fost descrisă în mod suficient, nefiind specificate împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de vreme ce petentul nu a staționat voluntar cu autoturismul și nu l-a expus spre vânzare, ci l-a parcat regulamentar în apropierea blocului în care locuiește.

Petentul a mai arătat că operațiunile de blocare, ridicare, transport și depozitare executate de către ______________________, operator autorizat, trebuia să se facă în baza procesului verbal de constatare a contravenției întocmit de către agentul de poliție, în cazul de față procesul verbal fiind întocmit la mai bine de 9 ore de la ridicarea autoturismului, de către un alt agent decât cel care a dispus ridicarea autoturismului. A mai arătat petentul că nu a fost înștiințat cu privire la ridicarea autoturismului, deși numărul său de telefon era pe parbrizul mașinii.

Referitor la restituirea sumei de 600 lei, petentul a arătat că se impune obligarea celor doi intimați în solidar fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 Cod civil de la 1864.

Petentul a arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, potrivit jurisprudenței europene în materie, astfel că intimatul este cel care trebuie să probeze vinovăția sa.

În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din HCLM C________ nr. 10/2009, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.

În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, forma în vigoare la data sesizării instanței, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Este o cerere incidentă, aceea având ca obiect restituirea sumei de 600 lei achitată de petent către ______________________, ca urmare a dispoziției de ridicare întocmită de intimatul P_______ M___________ C________. Potrivit art. 24 din cpc, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după ____________________________, iar potrivit art. 25 alin. 1 cpc, procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supus legii vechi.

Intimatul P_______ M___________ C________ a depus întâmpinare la data de XXXXXXXXXX (f. 25), solicitând, pe fondul cauzei, respingerea plângerii ca neîntemeiată, fapta descrisă de agentul constatator fiind prevăzută de art. 9 pct. 34 din HCLM nr. 10/2009.

A indicat intimatul că procesul verbal de contravenție este legal si temeinic, urmare a menționării în cuprinsul său a tuturor aspectelor obligatorii impuse prin art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 R privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv, acesta cuprinde : data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Intimatul a învederat că agentul constatator a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, ce pot fi consemnate la rubrica „alte mențiuni” din cuprinsul procesului verbal de contravenție, însă a întâmpinat refuzul contravenientului, inclusiv sub aspectul semnării procesului verbal de contravenție.

În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile din HCLM C________ nr. 10/2009 și OG nr. 2/2001.

În dovedire, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Petentul a depus la data de XXXXXXXXXX completări la plângerea inițială (f.42), reiterând motivele de fapt și de drept din plângerea inițială. În plus, petentul a făcut precizări referitoare la calitatea procesuală pasivă în proces. A mai arătat petentul că în întâmpinare în mod eronat s-a arătat că i-au fost consemnate obiecțiunile în cuprinsul procesului verbal.

Intimata ______________________ a depus la data de XXXXXXXXXX întâmpinare (f. 71), solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece organul constatator a dispus ridicarea autoturismului petentului.

În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile din art. 36, art. 205-208, art. 411 și art. 453 cod de procedură civilă.

În dovedire, intimata a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul petentului.

La termenul din XXXXXXXXXX, instanța a apreciat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, depuse de petent și intimați, ca fiind admisibilă și concludentă potrivit dispozițiilor art. 255 Cod de procedură civilă și a încuviințat-o potrivit disp. art. 258 Cod de procedură civilă. În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la același termen a fost audiat petentul, declarația acestuia fiind consemnată în încheierea de ședință.

Au fost depuse în fotocopii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX f. 16; bon fiscal și factură numărul xxxxx din XXXXXXXXXX; chitanță f. 18; proces verbal de predare primire din XXXXXXXXXX f. 19; contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din XXXXXXXXXX f. 20; certificat de înmatriculare f. 21; CI petent f. 22; întâmpinare din XXXXXXXXXX f. 25; planșe foto f. 30-31; comanda nr. 1 din XXXXXXXXXX f. 32-37; HCLM C________ nr. 10 din XXXXXXXXXX cu modificări f. 87-94; dispoziția de ridicare a autoturismului din XXXXXXXXXX f. 95;dispoziție privind restituirea autoturismului din XXXXXXXXXX f. 96.

La termenul din XXXXXXXXXX, instanța a respins excepția netimbrării capătului secundar al acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ______________________ și cererea privind disjungerea celui de-al doilea capăt al acțiunii, care vizează restituirea sumei de 600 de lei plătită pentru operațiunea de ridicare a autovehiculului. Intimata ______________________ a renunțat la invocarea excepției inadmisibilității capătului secundar al acțiunii.

Prin Sentința civilă nr 1827/21.02.2014 pronuntata de Judecătoria Constanta s-a dispus în sensul admiterii în parte a plangerii contraventionale , cu consecinta modificării în parte a procesului - verbal contestat si inlocuirii sanctiunii amenzii in cuantum de 400 lei aplicata pentru contravenția prevăzuta de art 9 pct 34 din HCLM Constanta nr 10/2009 modificata , cu Avertismentul . Obligă intimatul P_______ M___________ C________ – Direcția poliția Locala la plata către petent a sumei de 600 lei , achitată către intimata ______________________ , conform bonului fiscal si facturii numarul xxxxx din 13.06.2013 . Respinge actiunea petentului formulată în contradictoriu cu intimata _______________________ neintemeiata..

Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca la data de XXXXXXXXXX ora 2.00, a fost încheiată dispoziția nr.85 privind ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor oprite/staționate neregulamentar a autoturismului marca SKODA O______ cu numărul de înmatriculare B067222, cu mențiunea că autoturismul a fost expus spre vânzare în locuri neautorizate, pe _________________________ H12, ____________).

La data de XXXXXXXXXX, ora 11.30, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx(f. 16), prin care petentul S____ A_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru faptul că în data de XXXXXXXXXX, ora 02.00, în C________, __________________, ar fi expus spre vânzare autoturismul marca SKODA O______ cu numărul de înmatriculare B067222 prin montarea de afișe. Potrivit procesului verbal de constatare a contravenției, fapta este prevăzută de art. 9 pct. 34 din HCLM C________ nr. 10/2009 modificată și sancționată de art. 10 din aceeași hotărâre. Agentul a menționat, de asemenea, că autoturismul se ridică potrivit dispoziției nr. 85 din XXXXXXXXXX.

Procesul-verbal a fost semnat de petent cu mențiunea că petentul nu are obiecțiuni.

Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat instanța reține, în ce privește legalitatea, că nu există cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.

Prima critică de nelegalitate a procesului verbal invocată de petent (agentul nu a menționat ocupația și locul de muncă al contravenientului) apare ca neîntemeiată. Elementele care trebuiesc prevăzute în mod obligatoriu în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, sub sancțiunea nulității absolute, sunt cele din art. 17 din OG nr. 2/2001. Instanța constată că, în acord cu prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, agentul a consemnat în cuprinsul actului datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ale petentului. În aceste condiții, lipsa datelor suplimentare de identificare ale persoanei fizice de care face vorbire petentul (ocupația și locul de muncă), nu pot atrage nulitatea procesului-verbal pe considerente de formă. Lipsa acestor mențiuni pot atrage nulitatea doar dacă se dovedește existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, această vătămare poate exista numai dacă, lipsind aceste date suplimentare de identificare, există un dubiu cu privire la identitatea contravenientului, iar acesta neagă faptul că ar fi săvârșit contravenția. În speță nefiind vorba despre o asemenea situație, petentul nu poate invoca nicio vătămare produsă prin neregularitățile (neesențiale) de formă. Omisiunea consemnării ocupației și locului de muncă al petentului ne prezintă relevanță, deoarece identificarea sa după nume, prenume, domiciliu și CNP este certă.

Este neîntemeiată și a doua critică ce vizează nelegalitate a procesului verbal (petentului nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni). În acord cu normele alin. (7) alin. 16 din OG nr. 2/2001, instanța constată că neîndeplinirea obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni nu este sancționată expres cu nulitatea, deci suntem în prezența unei nulități virtuale. Contrar afirmațiilor petentului, instanța prezumă că acestuia i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, din moment ce acesta a semnat procesul verbal care cuprinde mențiunea „nu am obiecțiuni”, asumându-și conținutul acestuia. Orice persoană majoră, responsabilă fiind, atunci când i se oferă spre semnare un înscris – orice fel de înscris, cu atât mai mult cel întocmit de agentul constatator aflat în exercitarea funcției – citește ceea ce i se oferă spre semnare și semnează doar în cazul în care își însușește cele menționate în actul semnat.

De asemenea, chiar dacă petentului nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, instanța prezumă că petentul își cunoștea dreptul (fiind de presupus că petentul a mai fost sancționat contravențional și cunoaște procedura), caz în care, în mod evident, nu a suferit nicio vătămare prin omisiunea agentului constatator, ori a acceptat această vătămare, de vreme ce nu a solicitat el însuși, din proprie inițiativă, să i se înscrie obiecțiunile în procesul-verbal. În plus, instanța reține că dreptul la apărare al petentului a putut fi valorificat și ulterior, pe calea introducerii plângerii contravenționale, astfel că simpla susținere a contravenientului în sensul că agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de informare (dar fără a arăta care ar fi fost ipoteticele obiecțiuni - deci fără a proba vătămarea) nu poate conduce la anularea procesului-verbal.

Ultima critică privind legalitatea procesului verbal (fapta nu a fost descrisă în mod suficient) este, de asemenea, neîntemeiată. Ca o primă observație, instanța reține că potrivit art. 17 corelat cu art. 16 din OG nr. 2/2001, numai lipsa completă a mențiunii faptei atrage nulitatea expresă a procesului-verbal.

În aceste condiții, instanța reține că o descriere succintă a faptei este suficientă, cu condiția ca instanța să o poată identifica suficient de precis. Astfel, este nerelevant faptul că în procesul-verbal atacat nu au fost indicate și descrise amănunțit împrejurările concrete de comitere a faptei, în măsura în care instanța va putea verifica încadrarea corectă a faptei în textul normei care reglementează și sancționează contravenția, iar petentul poate să facă proba contrară celor enumerate în procesul verbal. Elementele indicate de petent ca nefiind consemnate reies din probele administrate în fața instanței de judecată. Astfel, pe parcursul procesului, intimatul P_______ M___________ C________ nu a contestat faptul că autoturismul, la momentul ridicării, era parcat regulamentar.

1. Cu privire la temeinicia procesului-verbal __________ nr. xxxxxxx din XXXXXXXXXX, instanța arată că nu se va reține critica petentului referitoare la greșita încadrare juridică a faptei. Agentul constatator a indicat că fapta expusă în procesul verbal este prevăzută de art. 9 pct. 34 din HCLM C________ nr. 10/2009 modificată.

Potrivit art. 9 pct. 34 din HCLM C________ nr. 10/2009 modificată constituie contravenție expunerea spre vânzare a autovehiculelor pe străzi, trotuare, alei sau alte locuri publice, cu excepția locurilor autorizate.

Instanța constată că intimatul a administrat proba cu planșa foto din care reiese fără putință de tăgadă că autoturismul marca SKODA O______ cu numărul de înmatriculare B067222 prezenta un afiș specific celor existente pe mașinile expuse spre vânzare(f. 30-31). În acest sens, din analiza planșelor foto, instanța reține că afișul montat pe parbrizul autoturismului prezintă toate elementele specifice unui anunț de vânzare (caracteristicile principale ale autoturismul, prețul acestuia, precum și numărul de telefon al petentului), constituind în aceste condiții o adevărată ofertă de vânzare. Nu poate fi menținută afirmația petentului că nu a expus autoturismul spre vânzare, ci l-a parcat neregulamentar. Instanța constată că textul de lege este restrictiv, fiind permisă oferirea spre vânzare a autoturismelor doar în locuri special amenajate. Deoarece legiuitorul local nu a oferit o definiție legală pentru fapta de expunere spre vânzare, sensul urmează să fie deslușit de către instanța de judecată. Astfel, a expune spre vânzare presupune a așeza autoturismul, indiferent de oră și de loc, în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune din partea eventualilor cumpărători, cărora li se face cunoscut faptul că lucrul urmează să fie înstrăinat. Petentul nu a făcut dovada că locul unde a parcat regulamentar autoturismul, cu afișul de vânzare prezent în geam constituie loc special amenajat pentru vânzarea autoturismelor.

Față de acest aspect, din probele administrate nerezultând o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, se confirmă temeinicia acestuia. În acest context, instanța constată că fapta petentului S____ A_____ întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute art. 9 pct. 34 din HCLM C________ nr. 10/2009.

2. Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 400 lei. Instanța constată că aceasta este stabilită limita minimă (art. 10 din HCLM C________ nr. 10/2009).

Chiar dacă generic o faptă prezintă pericolul social care justifică reglementarea ei ca și contravenție, în anumite condiții concrete, fapta respectivă, deși prezintă formal toate elementele constitutive ale unei contravenții, prezintă un grad de pericol social redus, încât nu justifică aplicarea unei sancțiuni.

Fapta săvârșită de petent nu justifică o reacție represivă, aplicarea sancțiunii amenzii apărând exagerată, față de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei. Este drept că expunerea spre vânzare a autoturismului există, însă autoturismul era parcat în apropierea imobilului unde petentul domiciliază (__________________, ____________________).

Instanța nu poate considera că prin această conduită- de a imobiliza autoturismul în fața domiciliului- se aduce în concret o atingere gravă a normei ocrotite prin reglementarea contravenției ce face obiectul prezentului proces. Astfel, legiuitorul local a dorit prin reglementarea contravenției eliminarea situațiilor în care porțiuni însemnate din spațiul pietonal sunt ocupate de mașini imobilizate perioade lungi de timp, în scopul expunerii spre vânzare, în locuri aglomerate. Or, în speță nu se poate vorbi de o astfel de situație. Locația în care se afla parcat vehiculul reprezentat în fotografii reprezintă o zonă a domeniului public în care oprirea și staționarea sunt permise (parcare semnalizată corespunzător), iar din probele administrate în cauză nu a rezultat că în zonă erau expuse mai multe autoturisme spre vânzare.

De asemenea, trebuie luată în considerare atitudinea sinceră a petentului în proces dedusă din recunoașterea faptei în fața instanței- petentul nu a negat săvârșirea faptei, prin luarea de măsuri de a denatura adevărul ori de a îngreuna descoperirea faptei, ci a arătat că nu a cunoscut existența normei emise de Consiliul Local al M___________ C________.

Este drept că hotărârea de consiliu local ce face obiectul prezentului proces a fost publicată în gazete locale.

Însă instanța arată că accesibilitatea legislației presupune posibilitatea reală a celui interesat de a cunoaște legea, în timp ce previzibilitatea implică obligația statelor de a-și construi sistemele sancționatorii astfel încât orice persoană sa poată prevedea consecințele oricărei acțiuni sau inacțiuni ale sale, să poată anticipa dacă aceasta este permisă sau interzisă de către legea contravențională și să poată anticipa sancțiunea pe care o riscă în cazul în care acțiunea ori inacțiunea sa este ilicită. Nu poate fi contestat faptul că arogarea competenței de reglementare în materie contravențională organelor administrative conduce la o contravenționalizare excesivă, putând priva, în concret, aceste norme de cele două caracteristici ale sale, accesibilitatea și previzibilitatea.

Pentru toate aceste motive, prevenția specială se va realiza în speță prin aplicarea avertismentului. Astfel, comportamentul petentului se va îndrepta în mod cert, iar normele legale nu vor continua să fie înfrânte. Instanța subliniază că această înlăturare a sancțiunii principale se justifică doar pentru prima abatere, în condițiile în care intimatul nu a învederat că petentul ar avea cazier contravențional cu referire la regulile nesocotite la XXXXXXXXXX. Atenționând petentul că un asemenea cazier există și este administrat de intimat în procesele contravenționale, instanța recomandă acestuia respectarea tuturor normele stabilite printr-o hotărâre de consiliu local.

3. Cu privire la legalitatea măsurii de ridicare și transportare a autoturismului dispusă de agentul din cadrul intimatului, instanța arată următoarele.

În primul rând,

În data de 06.04.2012, prin sentința civilă nr. 1312, Tribunalul C________, Secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată și a constatat nelegalitatea art.9 pct.13 și art.9 pct.53 din Hotărârea Consiliului Local C________ nr.10/29.01.2009. Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Puterea lucrului judecat a sentinței civile nr. 1312 nu poate fi ignorată, în condițiile în care, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauza și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Regulile simetriei, principiul după care pentru situații identice se aplică soluții identice, conduc la concluzia că, odată ce a fost constată nelegalitatea art. 9 pct. 53 din HCLM C________ nr. 10/2009 într-un proces, aceeași trebuie să fie soluția și în alte cauze identice, deci și în prezentul litigiu.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe rânduri că principiul securității juridice constituie unul dintre elementele fundamentale ale societății, iar incertitudinea jurisprudențială este de natură să reducă încrederea justițiabililor în sistemul judiciar contravine acestuia (cauzele D____ c. României, P_______ c. României, B____ c. României, Statos Pintio c. Portugaliei,Baranowski c. Poloniei, Sovtransanto Holding c. Ucrainei). În acest sens, arată Curtea: „chiar dacă divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă oricărui sistem judiciar, în măsura în care situația de fapt rămâne neschimbată, interpretarea dată legii trebuie să fie aceeași”. Identitatea situației de fapt impune identitatea soluțiilor jurisprudențiale.

Așadar, dezlegarea, printr-o hotărâre irevocabilă, asupra nelegalității art. 9 pct. 53 din HCLM C________ nr. 10/2009 - chiar dacă produce efecte doar în litigiul în care excepția a fost ridicată, este de natură să clarifice din acel moment această problemă, creând speranța legitimă că măsura ridicării și transportării autoturismelor nu va mai fi dispusă într-o situație asemănătoare ulterioară.

În al doilea rând,

Potrivit art. 9 pct. 53 din HCLM C________ nr. 10/2009 modificată, pentru vehiculele care se află în situația prevăzută de la art. 9 pct. 34 se poate dispune măsura ridicării, transportării și depozitării vehiculelor în spații special amenajate, până la restituirea acestora proprietarilor sau deținătorilor legali, sancțiunea contravențională va fi aplicată proprietarului autovehiculului sau celui care conduce autovehiculul la data săvârșirii contravenției.

Începând cu data de XXXXXXXXXX, pe raza municipiului C________, se aplică procedura privind stabilirea unor reguli pentru aplicarea sancțiunilor în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la opririle/staționările neregulamentare.

Din analiza coroborată a dispozițiilor HCLM C________ nr. 10/2009 modificată, dar și a procedurii privind stabilirea unor reguli pentru aplicarea sancțiunilor în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la opririle/staționările neregulamentare, reiese fără putere de tăgadă că această măsură are caracterul unei sancțiuni complementare.

Reglementarea imprecisă a acestei măsuri, este vătămătoare pentru subiectul activ al contravenției. Astfel, legiuitorul local a stabilit măsura ridicării ca o facultate a agentului constatator (particula „se poate dispune”), fără să stabilească riguros cazurile când se va dispune. Ca atare, este deschisă calea unor posibile abuzuri, măsuri discriminatorii, agentul constatator putând decide în mod suveran când să aplice și când nu sancțiunea complementară. Din modul de redactare, legislația avută în discuții nu cuprinde suficiente garanții contra unei aplicări arbitrare a sancțiunii.

Interpretând gramatical înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că - deși HCLM nr. 10/2009 stabilește aplicabilitatea măsurii ridicării autoturismului pentru un număr de contravenții - din titulatura regulamentului care stabilește procedura ridicării autovehiculelor (procedura privind stabilirea unor reguli pentru aplicarea sancțiunilor în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la opririle/staționările neregulamentare), dar și din conținutul acestuia, măsura ridicării se poate dispune doar în cazul autoturismelor parcate neregulamentar.

În atare condiții, instanța concluzionează că norma contravențională nu este enunțată cu suficientă claritate, ambiguitatea acesteia face că justițiabilul chemat să respecte norma legală, să nu fie în măsură să înțeleagă, pornind de la textul în sine sau la nevoie cu ajutorul interpretării textelor legale, care sunt acțiunile sau omisiunile care angajează ridicarea autoturismului, pentru a-și regla comportamentul. Cerința de claritate și de precizie a textului legal, care se impune și pentru măsura ridicării autoturismului, nu este îndeplinită.

4. Cu privire la temeinicia măsurii de ridicare și transportare a autoturismului dispusă de agentul din cadrul intimatului, instanța arată măsura ridicării vehiculului este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Proporționalitatea se determină, în baza art. 5 alin. 6 din OG nr. 2/2001, prin raportare la natura și gravitatea faptei. Această aplicare proporțională trebuie să vizeze atât sancțiunea principală, cât și sancțiunile complementare, iar o astfel de obligație aparține atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu o plângere contravențională. În aprecierea gravității faptei trebuie avute mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei, primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului.

Instanța reține că ridicarea autoturismului petentului vizează pedepsirea acestuia pentru încălcarea normelor referitoare la prezența afișelor de vânzare pe autoturisme, fixate de către consiliul local. Ea este, așadar, o sancțiune cu caracter preventiv și represiv, asemănător cu caracterul unei sancțiuni penale.

Taxa pe care a fost nevoit petentul să o plătească pentru recuperarea autoturismului este mai mare decât amenda stabilită de către agent prin proces verbal, aspect care îndreptățește instanța să afirme că, în fapt, această taxă percepută de intimata S.C. L______ C______ S.R.L. este o a treia măsură punitivă pentru săvârșirea contravenției, prima fiind amenda, iar a doua limitarea exercițiului dreptului de proprietate asupra autoturismului.

Măsura ridicării, transportării și depozitării bunului petentului, urmată de restituirea bunului, sub condiția achitării sumei de 600 lei este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului, deoarece ingerința în dreptul de proprietate al petentului este atât de disproporționată în raport de scopul legitim presupus, încât se transformă într-o efectivă încălcare a dreptului de proprietate ce nu poate fi tolerată de judecătorul național chemat, înaintea celui european, a analiza această ingerință și sub aspectul art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, drept intern prin prisma art. 11 și 20 din Constituția României.

Dreptul de proprietate, deși fundamental, nu este un drept absolut. Aceasta înseamnă că el poate suferi anumite ingerințe în măsura în care acestea sunt legale, urmăresc un scop legitim și sunt proporționale cu acesta. În cazul de față, autovehiculul petentului, bun asupra căruia petentul are un drept de proprietate ce se bucură de protecția articolului 1 al Protocolului Adițional nr. 1, a fost ridicat din fața imobilului unde locuiește proprietarul său, transportat, depozitat, fără acordul petentului, și apoi restituit, contra sumei de 600 lei, ceea ce înseamnă că dreptul de proprietate al petentului a suferit o ________ ingerințe. Chiar dacă aceste ingerințe s-ar fi realizat în temeiul HCLM nr. 10/2009, la dispoziția Poliției Locale (constituind astfel ingerințe legale), instanța constată că aceste ingerințe nu pot justifica un scop legitim urmărit și, cu atât mai puțin, o proporționalitate cu un scop legitim.

Singurul scop legitim care ar fi justificat asemenea ingerință în dreptul de proprietate al petentului ar fi fost înlăturarea obstacolului dacă staționarea autovehiculului petentului ar fi constituit un asemenea obstacol în trafic. Din planșele foto depuse la dosar, nu reiese că autovehiculul petentului ar fi reprezentat un obstacol în trafic. Nu se poate accepta că scopul legitim al acestor ingerințe ar fi educarea petentului pentru că un asemenea scop punitiv al măsurilor le-ar transforma în veritabile sancțiuni care ar fi putut fi aplicate doar prevăzute de lege cu acest titlu.

În analizarea proporționalității, instanța a avut în vedere în primul rând faptul că staționarea autovehiculului petentului nu constituia un obstacol major încât să justifice lipsirea petentului de atributele dreptului său de proprietate și condiționarea restituirii bunului de plata sumei de 600 lei. Apoi, nu este lipsit de relevanță în efectuarea testului de proporționalitate, faptul că în zonă nu existau alte autoturisme expuse spre vânzare, încât să poată fi considerat un târg ad-hoc de vânzare autoturisme. Nu în ultimul rând, ingerințele intimatului în dreptul de proprietate al petentului au picat testul de proporționalitate prin simpla comparație a sancțiunii contravenționale (400 lei) și a sumei solicitate de intimata _______________________ pentru a-i restitui petentului bunul auto (600 lei), dar și lipsirea petentului de bunul său pentru câteva ore.

În lumina celor de mai sus, instanța constată neconvenționalitatea măsurii de ridicare, transportare, depozitare, condiționare a restituirii bunului de plata sumei de 600 lei, acțiuni ale intimatului P_______ M___________ C________ care constituie o încălcare a dreptului de proprietate al petentului.

5. Cu privire la cererea de restituire a sumei de 600 lei, față de cele constatate în paragrafele anterioare, încasarea acestei sume dovedindu-se nelegală, instanța constată că petentul nu o datora intimatei _______________________ și se impune restituirea acestei sume, în temeiul răspunderii civile delictuale a intimatului P_______ M___________ C________ .

Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a intimatului este necesar, conform art. 1357 C. civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiții: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu și persoana care a cauzat această faptă; b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existența raportului de cauzalitate intre fapta dăunătoare și prejudiciu și d) culpa.

Fapta ilicită ca element al răspunderii delictuale este definită în art. 1348 alin. 1 cod civil și reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau intereselor acesteia. În litigiul de față, instanța arată că în speță este dovedită fapta intimatului: dispunerea abuzivă a măsurii constând în ridicarea autoturismului petentului. Orice act de autoritate din partea intimatului asupra altuia care nu derivă dintr-o necesitate absolută este abuziv. Dreptul intimatului de a pedepsi contravențiile se întemeiază pe necesitatea de a apăra binele public de uzurpările indivizilor particulari. Din poziția sa, intimatul nu poate prin acțiunile sale să deturneze scopul pentru care i-a fost conferit dreptul de a reglementa și sancționa contravenții: sancțiunile pe care le aplică trebuie să fie juste, astfel încât siguranța juridică să nu fie alterată.

Cu privire la cea de-a doua condiție ce se cere îndeplinită pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, instanța arată că prejudiciul reprezintă rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, prin atingerea adusă unei situații ce dă naștere unui interes juridic protejat. Față de acestea, prejudiciul suferit de către petentul S____ A_____ constă în contravaloarea sumei achitate pentru eliberarea autoturismului.

Între faptul ilicit și pagubă există un raport de cauzalitate, acesta rezultând din materialitatea faptei săvârșite.

Cu privire la atitudinea subiectivă a intimatului, instanța constată că în acord cu art. 1357 alin. 2 cod civil, aceasta va răspunde pentru cea mai ușoară culpă, o persoană diligentă trebuind să ia toate măsurile pentru evitarea cauzării pagubelor unor terțe persoane. În condițiile existenței unei sentințe civile nr. 1312, a Tribunalului C________, Secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis excepția de nelegalitate invocată și a constatat nelegalitatea art.9 pct.13 și art.9 pct.53 din Hotărârea Consiliului Local C________ nr.10/29.01.2009, intimatul putea să se abțină de la emiterea dispoziției privind ridicarea altor autoturisme.

6. Cu privire la cererea petentului de a fi obligați în solidar intimații P_______ M___________ C________ și ______________________, instanța arată următoarele.

Raportul juridic dintre intimatul P_______ M___________ C________ și intimata ______________________ este unul creat prin acțiunea autorității publice. Serviciile oferite de către ______________________ au fost efectuate în baza unui contract administrativ și pe baza dispoziției reprezentantului autorității publice (agentul constatator) care a ordonat ducerea la îndeplinire a unui act administrativ emis în regim de putere publică. Instanța reține că prepușii ______________________ nu au (potrivit contractului) niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ, nu dreptul sau obligația de a aduce la cunoștința agentului public faptul că măsura dispusă de acesta este nelegală sau netemeinică. Ca atare, prestarea serviciului privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismelor de către ______________________ presupune subordonarea acesteia atât normelor contractuale, pe care este obligată să le respecte sub sancțiunea desființării contractului de prestări servicii, dar și dispozițiilor individuale date de autoritate, față de care nu are o poziție de egalitate. În speță, prejudiciul adus deținătorului vehiculului nu este provocat de ridicarea și transportul mașinii la locul de depozitare de persoane privată, ci de dispoziția de ridicare emisă de agentul constatator. Nu se poate reține ideea că persoana privată a prestat acest serviciu față de deținătorul vehiculului, ci acest serviciu este prestat pentru autoritate, chiar dacă este plătit de persoana prejudiciată.

Pentru aceste motive, având în vedere că solicitarea de reparare a prejudiciului suferit de petent poate fi formulată numai împotriva autorității emitente a actului administrativ, instanța va respinge cererea privind obligarea intimatei ______________________, la repararea prejudiciului petentului în solidar cu intimatul P_______ M___________ C________.

Potrivit art. 451 alin. 1 cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Constatând culpa procesuală a petentului, reprezentată de atragerea neîntemeiată a intimatei ______________________ în proces, va obliga pe acesta la restituirea sumei de 400 de lei, cheltuieli judiciare avansate de ______________________ în prezentul proces (chitanță nr. 84 din XXXXXXXXXX ).

7. Cu privire la cererea intimatului P_______ M___________ C________- DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ de restituire a cheltuielilor judiciare efectuate în prezenta cauză, instanța arată următoarele.

Potrivit art. 451 alin. 1 cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Așadar, pentru obținerea rambursării anumitor sume cu titlul de cheltuieli de judecată, partea care a câștigat procesul trebuie să facă dovada că sumele respective constituie cheltuieli efectuate în timpul / în legătură cu procesul, au un caracter real, necesar și rezonabil. Or, instanța constată că legiuitorul a stabilit în art. I alin. 1 din OUG nr. 26/2012, când este necesar ca o autoritate a administrației publice locale să încheie contract de asistență juridică. Astfel, autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale (...) care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziționa servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare.

Față de complexitatea litigiului de față (care nu justifică existența uneia din situațiile de excepție prevăzute în art. I alin. 3 din OUG nr. 26/2012) și existența culpei intimatului în dispunerea măsurii ridicării autovehiculului, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de rambursare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel intimatul P_______ M___________ CONSTANTA – DIRECȚIA POLITIA LOCALA , dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C________ la data de 15.04.2014.

In motivarea caii de atac , apelantul – intimat invedereaza ca solutia pronunțată este nelegală și netemeinică deoarece insăși instanta de fond reține faptul ă că procesul – verbal este încheiat , cu respectarea condițiilor impuse de art 16 si 17 din OG 2/2001 , sens in care a si constatat legalitatea si temeinicia actului constatator .

Așadar , urmare a faptului ca petentul nu a putut sa rastoarne prezumtria de legalitate si temeinicie a actului constatator întocmit in sarcina sa , prin invederearea unei situatii de fapt contrare , instanta de fond ar fi trebuit să raspinga plângerea contravențională si nu să o admită in parte ,așa cum greșit a procedat .

Se impune a se observa ca , petentul nu a administrat nicio probă în dovedirea afirmațiilor sale , aspecte care desi nu aveao vreo relevanta in cauza , au determinat insa instanța să aprecieze gresit asupra periculozității scăzute a faptelor savarsite de petent si asupra imprejurărilor săvârșirii lor , cu consecința stabilirii eronate a nelegalitatii aplicarii sanctiunii contravenționale .

Mai arata ca , instanta de fond a procedat gresit cand , desi a reținut ca procesul – verbal de contraventie a fost intocmit în conditiile art 16 din OG 2/2001 si se bucura de o prezumtie de temeinicie si legalitate , sustinuta de plansa foto aflata la dosar si neresturnata de petent , a statuat in sensul nelegalitatii aplicării sanctiunii amenzii contraventionale aplicate in cuantum de 400 lei , desi aceasta sanțiune a fost aplicata in acord cu dispoz art 9 pct 34 HCLM 10/2009 si sanctionate de art 10 din acelasi act normativ .

Rezulta ca in situatia constatatii incălcării regulilor reglementate de către HCLM 10/2009 , agentul constatator si in aceeasi măsura instanța de judecată sunt ținuti de dispozitiile imperative ale actului normativ , cu caracter derogator de la sediul comun al materiei in materie contraventionala reglementat de OG 2/2001 , sens in care dispozitiile art 21 alin 3 din OG 2/2001 isi rezuma aplicabilitatea in sensul aprecierii de catre agentul constatator si instanta a sanctiunii aplicate strict intre limitele prevazute de actul normativ , respectiv HCLM 10/2009 .

In situatia de fata , agentul constatator a facut aplicarea art 21 alin 3 din OG 2/2001 , in contextul in care desi putea aplica amximul de 1000 lei amenda in acord cu dispoz art 99 alin 1 si art 98 alin 4 lit a , a aplicat doar minimul de 400 lei .

Pe de alta parte , instanta de fond a facut o greșita aplicare a dispozitiilor art 21 alin 3 din Og 2/2001 intrucat potrivit textului de lege , sanctiunea se aplică în limitele prevazute de actul normativ , sens in care , aprecierea gradului de pericol social al faptei , împrejurarile in care aceasta a fost săvârșită , modul și mijloacele săvârșite , urmarea produsa , etc trebuie să se circumscrie limitelor stabilite de actul normativ de incriminare si nu in alte limite – situatie in care se afla in afara limitelor legale . Din acest punct de vedere , instanta de fond in mod gresit a considerat că exista o disportionalitate intre pericolul social al faptei contravenientului si cuantumul sanctiunii aplicate , câta vreme fiind in situatia unei contraventii de pericol și nu de rezultat , s –a facut o evaluare a pericolului social al unei astfel de fapte contraventionale , i s –a stabilit aferent limitelor legale ale sanctionarii prin dispoz art 10 HCLM 10/2009 .

Mai mult , potrivit dispozitiilor OG 2/2001 , contravenientul avea posibilitatea să achite in termen de 48 de ore de la data comunicarii procesului – verbal , jumatate din cuantumul amenzii prevazute de actul normativ care prevede si sanctioneaza fapta retinuta in sarcina sa , adica 200 lei .

Cum actul normativ incrimineaza aceasta fapta sanctionand – o contraventional si cum petentul nu a demonstrat ca cele consemnate in actul constatator nu corespund realitatii , prin prisma materialului probator administrat in cauza urmeaza a se constata ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului a fost dovedita , exista , iar sanctiunea amenzii deplin justistificata .

II . Hotărârea instantei de fond este nelegala si netemeinica si sub aspectul masurii de ridicare si transportare a autoturismului dispusa de agentul constatator , dar si cu privire la cererea de restituire a sumei de 600 lei .

Ca atare P_______ M___________ Constanta nu are calitatea procesual pasiva cu privire la capatul de cerere privind restituirea sumei de 600 lei intrucat taxa /tarif contraprestatie ce a fost perceputa de catre ______________________

Pe de alta parte m se impune a se observa ca obiectul actiunii il reprezinta plangere contraventionala – solicitandu – se anularea procesului verbal de contraventie – prin urmare instanta de fond nu putea judeca o cerere accesorie avand ca obiect – pretentii printr – o plangere .

Se apreciaza ca , instanta de fond in mod gresit a ignorat prevederile art9 pct 53 HCLM 10/2009 . Pentru autovehiculele care se afla in una din situatiile prevazute de art 5 pct 22 , art 7 pct 6 , art 9 pct 13,14,15,25,27,29,30,31,32,33, 34 se poate dispune masura blocarii , ridicării , transportarii si depozitarii vehiculelor in spatii special amenajate , pana la restituirea acestora proprietarilor sau detinatorilor legali .

Astfel ca , desi instanta a constatat legalitatea si temeinicia procesului – verbal contestat si a apreciat ca exista fapta , totusi instanta a dispus obligarea primarului la restituirea sumei de 600 lei achitata de petenta catre ______________________ , retinandu – se ca prin sentinta nr 1312/06.04.2012 Tribunalul Constanta – Sectia C_________ Administrativ si Fiscal a admis exceptia de nelegalitate invocata si a constatat nelegalitatea art 9 pct 13 si art 9 pct 53 HCLM 10/2009 .

Asa cum retine instanta , dispozitiile acestei sentinte produc efecte doar in litigiul in care exceptia a fost invocata , prin urmare nu poate cenzura aplicarea si efectele art 9 pct 53 HCLM 10/2009.

III . Hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica intrucat desi a admis în parte plangerea formulata de petent si a constatat vinovatia acestuia , aceasta nu a admis nici macar in parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata , constand in onorariul de avocat – apreciat in limite rezonabile .

In temeiul art 471 alin 5 C proc civ , intimatul – petent a formulat si depus intampinare (f 13 ) prin care invoca exceptia lipsei calitatii de reprezentant , exceptia inadmisibilitatii , iar pe fond respingerea apelului .

Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx(f. 16), petentul S____ A_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei, pentru faptul că în data de XXXXXXXXXX, ora 02.00, în C________, __________________, ar fi expus spre vânzare autoturismul marca SKODA O______ cu numărul de înmatriculare B067222 prin montarea de afișe. Potrivit procesului verbal de constatare a contravenției, fapta este prevăzută de art. 9 pct. 34 din HCLM C________ nr. 10/2009 modificată și sancționată de art. 10 din aceeași hotărâre. Agentul a menționat, de asemenea, că autoturismul se ridică potrivit dispoziției nr. 85 din XXXXXXXXXX.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Astfel, in speta, in mod corect instanta de fond a facut o analiza pertinenta si concludenta a situatiei de fapt raportata la dispozitia legala aplicabila , retinand ca activitatea contraventionala a existat si a fost corect retinuta si aplicata .

In ceea ce priveste critica apelantei privitoare la gresita individualizare a sanctiunii aplicate , Tribunalul va retine ca si sub