Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

Decizia civilă Nr. 1137/2013 C__

Ședința publică de la 10 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ C_____

Judecător L______ A____

Judecător G______ U_____

Grefier M______ Grațiela Ț_____

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurent N________ C_______ V_____ și pe intimat I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-petent personal, lipsă fiind intimatul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că pricina este la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat în termen, motivat, că recurentul-contestator nu a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și de asemenea că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Recurentul-contestator depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

Întrebat fiind recurentul-contestator învederează că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Recurentul-contestator având cuvântul asupra fondului cauzei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

INSTANȚA

Asupra recursului contencios administrativ de față,

Prin sentința civilă nr. 3469/05.04.2013 Judecătoria G______ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N________ C_______ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție G______.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/21.07.2012 s-a dispus sancționarea contravențională a petentului, reținându-se în sarcina sa că, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat XXXXXXXXX, nu a respectat semnificația indicatorului „depășire interzisă”, efectuând manevra de depășire a autoturismului care circula în fața sa, fapta contravențională fiind prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h) H.G. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) O.U.G. 195/2002.

Procesul verbal a fost semnat de petent, la rubrica „alte mențiuni” agentul constatator consemnând că acesta nu are de făcut obiecțiuni

Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, privind modalitatea de întocmire și mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de sancționare, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce ar putea fi constatate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, în prealabil, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța de fond a reținut că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal bucurându-se de prezumția menționată anterior.

Prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției este întărită și de declarația martorului asistent B_______ V_______ C_______. Astfel, acesta fiind audiat de instanță, a precizat că în timp ce circula, dinspre localitatea A_________ către municipiul București, a fost depășit de autoturismul condus de petent, acesta încălcând marcajul longitudinal continuu. Martorul a mai arătat că agentul constatator, din locul în care se afla, ar fi putut să constate în mod direct săvârșirea faptei contravenționale.

De asemenea, din adresa emisă de C.N.A.D.N.R. (f. 28) rezultă că pe DN 6, în zona km 27 sunt amplasate indicatoare rutiere cu semnificația „depășirea interzisă”, marcajul rutier fiind realizat prin linie continuă.

Totodată, instanța de fond a apreciat că planșele foto depuse la dosarul cauzei de petent nu pot fi concludente în ceea ce privește situația de fapt, neexistând nicio garanție că acestea reflectă în mod judicios realitatea.

Având în vedere modalitatea concretă de constatare a contravenției, judecătorul fondului a apreciat că prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată ca urmare a administrării probatoriului, acesta fiind în mod temeinic încheiat.

Instanța de fond, prin raportare la dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e) a reținut că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea aplicată petentului

Prin urmare, având în vedere considerentele prezentate anterior, instanța de fond a apreciat, prin raportarea situației de fapt reținute la elementele constitutive ale contravenției, că fapta petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa și, pe cale de consecință, a respins plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3469/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria G______ a declarat recurs în termen legal petentul N________ C_______ V_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, petentul recurent arată că instanța de fond nu a analizat cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.16 și art.17 din OG nr.2/2001 și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată, de planșele foto depuse la dosar, apreciind că planșele foto depuse la dosarul cauzei nu pot fi concludente în ceea ce privește situația de fapt, neexistând nicio garanție că acestea reflectă în mod judicios realitatea.

Învederează recurentul petent că planșele foto au fost depuse la dosar pentru a vedea exact porțiune de drum descrisă atât în plângere, cât și în fața instanței de judecată, planșe care nu sunt trucate și reflectă realitatea, cât și drumul real.

Precizează acesta că din planșele respective rezultă că borna cu KM 27 este în curbă la dreapta, cu acestea dorind să arate că nimeni nu poate vedea după curba. Echipajul de poliție era parcat undeva la aproximativ 1,5 km pe partea dreaptă, distanță față de km 27.

Se mai arată că instanța de fond a dispus întocmirea unei adrese către C.N.A.D.N.R pentru a se comunica dacă la km 27 depășirea este interzisă, din adresa trimisă de către această instituție rezultând că pe DN 6 în zona Km 27 sunt amplasate indicatoare rutiere cu semnificația „depășirea interzisa".

Recurentul petent învederează că nu contestă că la km 27 nu este linie continuă, chiar pentru asta au fost depuse planșele foto, însă C.N.A.D.N.R nu face referire la curba de la km 27, prezentată în planșele foto.

Mai arată acesta că instanța de fond i-a comunicat că nu este nevoie să fie prezent la toate termenele de judecată, că sunt suficiente probele depuse la dosar și că poate urmări stadiu! dosarului pe pagina de internet a Judecătoriei, motive pentru care nu a fost prezent la audierea martorului.

Recurentul petent solicită ca în situația în care nu se va ține cont de planșele foto depuse la dosar, să se procedeze la o cercetare la fața locului, (este singura soluție pentru a constata că agentul constatator nu avea cum să vadă o depășire în curbă din locul în care staționa).

Totodată, instanța de fond consideră, în motivarea sa, că prezumția de veridicitate a procesului verbal de constatare a contravenției este întărită și de declarația martorului asistent B_______ V_______ C_______, care a declarat că „în timp ce circula dinspre A_________ către București, a fost depășit de către petent, acesta încălcând marcajul longitudinal continuu. Martorul a mai arătat că agentul constatator, din locul în care se afla, ar fi putut să constate în mod direct săvârșirea faptei contravenționale".

Se mai arată că martorul a semnat procesul în alb, nu a indicat locul în care se afla echipajul de poliție, nu a indicat locul în care a fost oprit, acesta fiind la 2-3 km față de km 27 unde se presupune ca a făcut depășirea.

Față de cele anterior menționate, recurentul petent apreciază că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale în materie, în ceea ce privește încheierea procesului verbal de către agentul constatator, care a întocmit actul, fără ca acesta să poată fi citit și înțeles.

Inclusiv instanța de judecata i-a solicitat să depună la dosar procesul verbal în original, deoarece din copia depusă la dosar nu se înțelege mai nimic, acesta fiind și motivul pentru care a semnat procesul verbal pentru a lua la cunoștință, dar fără a avea alte mențiuni de făcut.

Menționează de asemenea că în instanța de fond nu a ținut cont de greșelile făcute în procesul verbal și în întâmpinarea depusă de către I.G.P G______, greșeli care privesc numărul de înmatriculare al autoturismului, numele și prenumele martorului.

Recurentul petent consideră că instanța de fond nu și-a exercitat rolul său activ, și anume nu a analizat, cu prioritate, aspectele de legalitate care atrag sancțiunea nulității actului atacat.

Pe fondul cauzei, prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile actele normative enumerate în motivarea recursului, care au fost invocate în plângere și despre care nu se face vorbire în cadrul motivării.

Tot pe fondul cauzei, instanța de fond s-a pronunțat în motivarea sa pe cu totul alte motive decât cele care au stat la baza plângerii formulat.

În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere.

Intimatul I____________ de Poliție, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe noi în această fază procesuală.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu sentința pronunțată și recursul formulat, tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs vizând aprecierea eronată a probatoriilor administrate, tribunalul consideră că instanța de fond, în mod corect, a reținut că petentul-recurent nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal de contravenție, pe de o parte pentru că apărările acestuia nu au legătură cu cauza, iar pe de altă parte pentru că probele administrate, respectiv fotografiile, sunt probe indirecte, efectuate ulterior săvârșirii faptei și care nu surprind, eventual, decât locul unde petentul pretinde că a fost săvârșită contravenția și nu momentul respectiv, pentru a fi utile și concludente în stabilirea situației de fapt

Or, în speță, agentul constatator care a încheiat procesul-verbal, a constatat cu propriile simțuri fapta petentului, respectiv aceea de a nu a respectat semnificația indicatorului „depășire interzisă”, efectuând manevra de depășire a autoturismului care circula în fața sa, faptă confirmată și de martorul asistent ce a semnat procesul-verbal și care audiat în fața instanței de fond, a precizat că în timp ce circula dinspre localitatea A_________ către municipiul București, a fost depășit de autoturismul condus de petent, acesta încălcând marcajul longitudinal continuu. Martorul a mai arătat că agentul constatator, din locul în care se afla, ar fi putut să constate în mod direct săvârșirea faptei contravenționale.

De asemenea, din adresa emisă de C.N.A.D.N.R. (fila 28 dosar fond) rezultă că pe DN 6, în zona km 27 sunt amplasate indicatoare rutiere cu semnificația „depășirea interzisă”, marcajul rutier fiind realizat prin linie continuă.

Împotriva actului sancționator, care, așa cum a reținut și judecătorul fondului, se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, ce se desprinde din interpretarea art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și care face dovadă asupra situației de fapt și a încadrării juridice, până la proba contrară, sarcină ce-i revenea petentului – acesta din urmă nu a produs nici o dovadă, care să poată fi reținută de instanță, deși cum am arătat anterior, a avut această posibilitate.

Mai mult, probele pe care acesta pretinde că prima instanță nu le-a ținut în seamă – fotografiile – deși analizate și la fond și în recurs – nu sunt în măsură să facă dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal în litigiu, pentru motivele deja arătate.

Pe de altă parte, se reține că procesul verbal a fost întocmit pe baza concluziilor personale și directe ale agentului rutier (ce nu s-a dovedit că a procedat abuziv) și a fost semnat atât de martorul asistent B_______ V_______ C_______ (C________(, cât și de petentul recurent fără obiecțiuni, astfel că în lipsa altor probe pertinente și obiective ale contestatorului, el se bucură de prezumția de temeinicie, care nu vine în contradictoriu cu jurisprudența Curții de la Strasbourg.

În acord cu această jurisprudență, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, considerăm că una dintre limitele până la care să acționeze prezumția de netemeinicie a procesului verbal, trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de către acesta, ca și în speța de față, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie, și, în lipsa altor probe, propuse de către petent (sau care să poată fi ținute în seamă ) pentru răsturnarea acesteia, plângerea nu poate fi admisă.

Apreciază tribunalul că această soluție este în acord și cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța a verificat din oficiu legalitatea procesului verbal în raport cu mențiunilor a căror lipsă atrage nulitatea sa absolută.

În ceea ce privește solicitarea recurentului de reaudiere a martorului asistent și de efectuare a unei cercetări la fața locului, tribunalul constată că acestea nu pot fi primite, având în vedere faptul că potrivit art. 305 cod proc. civ. în această fază procesuală nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, iar faptul că martorul a fost audiat în lipsa petentului recurent, nu poate conduce la concluzia că instanța de fond ar fi încălcat vreun principiu de drept ce guvernează procesul civil.

Totodată, referitor la susținerile petentului în sensul că în cuprinsul procesului verbal de contravenție ori al hotărârii primei instanțe s-ar fi strecurat greșeli cu privire la numărul de înmatriculare al autoturismului și numele și prenumele martorului asistent, tribunalul reține că acestea, fie nu se confirmă (în procesul verbal de contravenție numărul mașinii fiind trecut corect), fie sunt simple erori materiale, care nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, martorul fiind identificat riguros după CNP – ul înscris atât în cuprinsul procesului verbal, cât și în cel al declarației date în fața instanței de fond (fila 50).

De altfel, lipsa ori indicarea eronată a unor atare elemente putea cel mult să atragă nulitatea relativă, ce nu poate fi invocată din oficiu, și care nu poate conduce la nulitatea actului decât în situația în care se face de către petent dovada unei vătămări ce nu poate fi altfel înlăturată.

Or în cauza de față o astfel de dovadă nu s-a făcut, deși petentul a avut posibilitatea ca în cursul judecării cauzei nu numai să arate toate criticile aduse procesului verbal, dar și să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa, dovadă pe care însă nu a făcut-o, așa cum de altfel a reținut judecătorul fondului.

Având în vedere considerentele de drept și de fapt anterior enunțate, tribunalul consideră că în baza art. 312 cod proc. civ., se impune respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul-petent N________ C_______ V_____, împotriva sentinței civile nr. 3469/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 312 C.pr.civ.

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-petent N________ C_______ V_____, cu domiciliul în București, __________________________. 3, ____________, ___________, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 3469/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria G______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului G______, cu sediul în municipiul G______, ______________, județul G______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2013.

Președinte, M_____ C_____	Judecător, L______ A____	Judecător, G______ U_____
	Grefier, M______ Grațiela Ț_____

Red. Jud. A.L.

Dact. M.S.P. 2 ex./20.11.2013

Jud. fond R.N.M.