Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 49

Ședința publică din data de 06.01.2015

PREȘEDINTE : I_____ I_______

JUDECĂTORI : M_____ M_____

G_______ N_____

GREFIER : C______ M____ M________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta C_____ SA, cu sediul în București, _____________________.401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/09.09.2015 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimatul petent V________ H______ - P______, BAILOR, nr. 2, __________________________________ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:

Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.09.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul V_____ H______, a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata C_____ S.A– C______ București să dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.05.2012 de către C.N.A.D.N.R. S.A. – C______.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a învederat instanței că prin procesul-verbal de contravenție contestat a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și totodată obligat la plata tarifului de despăgubire în sumă de 122,49 lei (echivalentul a 28 euro), pentru că ar fi circulat în data de 06.05.2012, ora 06:47, pe DN1 în Romanești, județul Prahova, cu vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a avea rovinietă. Procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx a fost întocmit la data de 15.05. .2012, ora 09:33, la sediul intimatei din București, sector 6, ___________________.401A și a fost primit prin afisare la domiciliul său, în data de 15.05.2012.

Petentul a mai susținut că procesul-verbal de constatare a contravenției contestat este netemeinic și nelegal, întrucât nu a săvârșit nicio contravenție, întrucât nu mai deține vehiculul marca Skoda Superb cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX din data de 02.02.2012, acesta fiind vândut la acea data numitului A____ D_____.

Petentul a învederat că potrivit Regulamentului de circulație pe drumurile publice, noul proprietar al autoturismului, respectiv numitul A____ D_____ trebuia să-l înmatriculeze în termen de 30 zile de la cumpărare și că autoturismul marca Skoda Superb cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost scos din evidență și radiat, anexând în acest sens Contractul de vânzare – cumpărare și Dovada de la Centru de incasare nr.2, Primaria Municipiului P______. În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Plângerea contravențională formulată este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenței _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.05.2012 de C_____ S.A. – C______ (fl. 4 dosar); dovada comunicării procesului-verbal de contravenție contestat (fl. 5 dosar); contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit din 02.02.2012 (fl. 6 dosar); înscrisuri de la Centru de incasare nr.2, Primaria Municipiului P______ (fl. 20 dosar); autorizație de control agent constatator (fl. 13 dosar); planșe foto (fl.15,16 dosar).

Deși legal citată, intimata nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în combaterea plângerii formulate de petent.

În cauză, s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod proc. civ.

În temeiul art. 167 Cod proc. civ., în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.”

Prin sentința nr. xxxxx/09.09.2015 Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională formulată de petentul V________ H______ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/15.05.2012 întocmit de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A-C______ și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx /15.05.2012 întocmit de către intimata, exonerând petentul de plata amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire stabilită prin procesul-verbal anulat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.05.2012, ora 09:33, de către C.N.A.D.N.R. S.A – C______ București, petentul Hotatiu C_______ V________ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, fiind obligat, totodată, la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 122,49 lei (echivalentul a 28 euro), pentru săvârșirea faptei prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri din România, constând în aceea că, la data de 06.05.2012, orele 06.47, vehiculul categoria B cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând petentului a circulat pe DN1, Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.

La rubrica mențiuni s-a consemnat „nu este de față”.

Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat dacă plângerea a fost introdusă de petent în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau după caz a comunicării actului constatator.

Având în vedere dispozițiile din actul normativ menționat, precum și în raport de data introducerii prezentei acțiuni, respectiv 31.05.2012 (data poștei), instanța constată că prezenta plângere contravențională a fost formulată de petent în cadrul termenului legal de 15 zile de la data comunicării actului constatator, respectiv 28.05.2012 (fl.5 dosar).

Cu toate că analiza tradițională a regimului juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile art. 47 ale OG nr. 2/2001 plasează acest domeniu în sfera extra-penală, în jurisprudența sa privitoare la art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzație în materie penală” care califică domeniul contravențional, prin prisma aplicabilității generale a normei legale ce instituie sancțiunea contravențională, (sfera destinatarilor vizați, a interesului protejat) și natura, respectiv, gravitatea sancțiunii (caracterul preventiv și sancționator al pedepsei aplicate petentului), drept materie penală din punct de vedere al drepturilor omului. Ca o consecință a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravențional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, în primul rând respectarea prezumției de nevinovăție.

Dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001, reglementare generală în materie, relevă caracterul subsidiar al dreptului contravențional, care are drept scop protejarea unor valori sociale ce nu necesită angajarea răspunderii penale a făptuitorilor, contravențiile constituind delictele a căror natură juridică se apropie cel mai mult de aceea a unei infracțiuni.

Inspirată din materia dreptului penal, reglementarea în vigoare, relevă trăsături esențiale specifice faptei contravenționale (tipicitatea, ilicitul, vinovăția, legalitatea incriminării contravenției), precum și elemente similare infracțiunii (obiect, subiect, latură subiectivă și latură obiectivă a faptei). Deși neconsacrat expres, principiul răspunderii contravenționale personale transpare din ansamblul reglementării în materie, având în vedere scopul punitiv și preventiv al aplicării sancțiunilor contravenționale.

Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție prin prisma motivelor invocate de către petent în plângerea formulată, instanța le-a constatat întemeiate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă”.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din același act normativ, responsabilitatea deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor, termen definit în art. 1 lit. b) ca reprezentând persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

După cum rezultă cu evidență din textele de lege menționate, angajarea răspunderii contravenționale pentru neplata taxei de utilizare a drumurilor publice naționale vizează fapta personală a contravenientului (utilizator în sensul legii) care circulă pe drumurile publice fără achitarea tarifului de utilizare pentru autovehiculul pe care îl conduce. Totodată, pentru a se reține calitatea de „utilizator” a unei persoane, în sensul actului normativ, este necesară întrunirea a două condiții cumulative: înscrierea sa în certificatul de înmatriculare al autovehivulului și calitatea de proprietar al autovehiculului/titular al unui drept care să îi permită folosirea autovehiculului.

Prin urmare, având în vedere specificitatea domeniului contravențional, al cărui principiu de bază îl constituie răspunderea personală a subiectului activ, sancționarea unei persoane pentru fapta altuia caracteristică materiei delictelor civile, este exclusă. În acest sens, trebuie observată diferența de natură juridică între celor două tipuri de răspundere juridică ce comportă fundamente juridice diferite. Astfel, în cazul răspunderii contravenționale („micul penal”) sancțiunile prezintă un caracter punitiv și represiv orientat spre reeducarea făptuitorului, în timp ce răspunderea civilă delictuală are ca finalitate restabilirea patrimoniului afectat al victimei delictului civil, atrăgând o obligație de dezdăunare susceptibilă de transmitere către moștenitori.

În cauză, instanța a constatat că, potrivit procesului-verbal de contravenție contestat, autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a fost depistat circulând pe sectorul de drum DN1 Romanești, județul Prahova, cu ajutorul mijloacelor tehnice de supraveghere video instalate în zonă, în urma verificărilor efectuate automat în bazele de date, procedându-se la sancționarea petentului exclusiv în baza calității de titular al certificatului de înmatriculare. Or, este de domeniul evidenței că deplasarea autoturismului în cauză presupunea un conducător auto, care însă nu este menționat în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Ca o consecință a calificării drept „materie penală”, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravențional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, în primul rând respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce conduce o la o răsturnare a sarcinii probei, revenind acuzării obligația de a dovedi faptele ce se impută petentului.

Din această perspectivă, instanța a reținut că potrivit dreptului intern, procesul-verbal de contravenție întocmit beneficiază de prezumția relativă de legalitate și veridicitate exclusiv în situația în care are la bază constatările „ex propriis sensibus” ale agentului învestit cu autoritatea statului.

În acest sens, în conformitate cu art. 11 alin. 1 din Ordinul nr. 769/ 2010 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 din OG nr. 15/2002, se efectuează cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR, care, conform alin. 2 lit. b, pot fi dispozitive amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv sisteme de camere video, fixe sau mobile și care au rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat.

În speță, situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție a fost constatată de intimată cu ajutorul unor dispozitive video de procesare automată a datelor aflate pe sectorul de drum pe care s-a reținut contravenția, într-o atare situație revenind intimatei sarcina de a administra mijloace de probă în susținerea actului administrativ.

În acest sens, trebuie observat că în cuprinsul actului sancționator nu se precizează cine a condus la data constatării faptei autovehiculul în cauză (deci persoana care a circulat efectiv la data respectivă pe drumul public național cu autovehiculul fără a fi plătit taxa de drum), contravenția imputându-se petentului exclusiv în baza mențiunilor aferente în cuprinsul certificatului de înmatriculare al autovehiculului cu toate că acestea nu fac dovada prin ele însele a calității petentului de proprietar al autovehiculului la data constatării faptei. Prin urmare, în baza unui asemenea raționament orice persoană care săvârșește fapta de a circula cu un autovehicul aparținând altui subiect de drept și fără a achita taxa de drum potrivit legii rămâne efectiv exonerată de răspundere contravențională, consecințele faptelor sale repercutându-se în mod nepermis asupra unei alte persoane în contradicție flagrantă cu finalitatea normei juridice adoptată de legiuitor.

În speță, prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei (fl. 6 dosar), petentul a făcut dovada transmiterii dreptului de proprietate cu privire la autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX către numitul A____ D_____, la data de 02.02.2012 fiind vorba despre un act juridic cu caracter consensual, (transferul dreptului de proprietate operează solo consensu – prin simplul acord de voință al părților) ce nu necesită, în speță, pentru valabilitatea sa, îndeplinirea unor condiții suplimentare. Totodată, acesta a obținut radierea sa din evidențele autorităților fiscale, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (fl. 20 dosar).

În ceea ce privește obligația de radiere a autovehiculului, în cauză, din evidențele serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent, instanța reține că potrivit art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Această obligație instituită în sarcina noului proprietar este reluată și în art. 8 alin. 1 din Ordinul 1.501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de autoritate executivă, în aplicarea dispozițiilor legale menționate.

Din coroborarea acestor acte normative rezultă că înscrierea operațiunii de transmitere a dreptului de proprietate asupra autovehiculului folosit în evidențele autorităților este condiționată de conduita noului proprietar al autoturismului, neputând fi efectuată decât simultan cu radierea vechiului proprietar. În consecință nu se poate imputa petentului, în calitate de fost proprietar, neîndeplinirea unor obligații instituite prin lege în sarcina noului proprietar, în ceea ce privește înscrierea în evidențele autorităților și, în consecință, sancționarea acestuia, pentru fapta culpabilă a unei alte persoane.

De altfel, rațiunea incriminării în discuție o constituie sancționarea utilizării, cu nerespectarea condițiilor legale, a rețelei de drumuri naționale, de către participanții la trafic – conducători auto, iar nu a altor chestiuni colaterale cu caracter administrativ.

O interpretare contrară ar atrage posibilitatea eludării dispozițiilor legale de către autorul faptei ilicite, care, cu toate că circulă cu autovehiculul în discuție pe drumurile publice naționale, în calitate de proprietar, fără achitarea taxei de drum și fără să își fi îndeplinit obligația de a solicita înscrierea transferului de proprietate în evidențele autorităților, nu suportă nicio consecință a actelor sale, acestea repercutându-se în mod nepermis asupra altei persoane.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C_____ prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii plângerii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că petentul nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa pe motiv că a înstrăinat autoturismul întrucât petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea din baza de date a instituției MAI – Serviciul regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe disp. art. 304 C.proc.civ.

Recurenta nu a solicitat în susținerea recursului probe noi.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

În fața instanței de recurs nu s-a solicitat încuviințarea de probe noi.

Examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și 304/1 Cod pr.civilă, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/15.05.2012 petentul - intimat a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei întrucât la data de 06.05.2012, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a circulat pe DN1, în localitatea Românești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.

Intimatului - petent, în calitate de fost proprietar al autoturismului, i-a fost imputată fapta, deși înstrăinase autoturismul. Aceasta s-a datorat inexistenței informațiilor necesare în baza de date a intimatei, întrucât noul proprietar nu a îndeplinit formalitățile de transcriere a dreptului de proprietate asupra autoturismului pe numele său.

Din contractul de vânzare-cumpărare din data de 02-02-2012 la dosarul de fond la fila 6 reiese că petentul a înstrăinat autoturismul menționat la data de 02.02.2012, anterior constatării faptei ce face obiectul procesului-verbal de contravenție contestat.

Din certificatul de radiere emis de Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești reiese că la data de 02.02.2012 autoturismul a fost scos din evidențele fiscale de pe numele petentei în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat.

Tribunalul constată că data înscrisurilor sub semnătură privată nu poate fi opusă terților decât dacă au fost înregistrate conform art. 1182 C. civ. – la o instituție publică, din ziua în care a fost înscris într-un registru public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua când a fost trecut, în extras, de funcționari publici, cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare.

În lumina acestui principiu, contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar a dobândit dată certă prin prezentarea la Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Ploiești și trecerea sa în evidențele acestei instituții la data de 02.02.2012, de la această dată putând fi opus terților, inclusiv intimatei.

Având în vedere acest aspect, conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 dar și caracterul personal al răspunderii contravenționale, Tribunalul reține că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât la momentul constatării contravenției, aceasta nu mai avea calitatea de proprietar sau deținător legal al autovehiculului astfel că nu se poate susține că a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

In raport de aceste considerente, tribunalul, constatand ca nu exista nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie, prev. de art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ. si tinand seama de disp art 304 1 C.proc.civ., in baza art 312 alin. 1 C.proc.civ, va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta C_____ SA, cu sediul în București, _____________________.401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/09.09.2015 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu intimatul petent V________ H______ - P______, BAILOR, nr. 2, ______________, __________________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2015.

Președinte, I_____ I_______	Judecător, M_____ M_____	Judecător, G_______ N_____
	Grefier, M____ M________ C______

Operator de date cu caracter personal nr. 5595

Red. N.G./tehnored. N.G.

2 ex./05.02.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXXX Jud.Ploiești

j.f. T_____ N______ P____