Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1890

Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I______ T____

JUDECĂTOR: M____ T____ C_______

GREFIER: A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul petent P_____ G_____ B_____ împotriva sentinței civile nr. 772/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Având în vedere lipsa părților precum și a altor cereri, instanța va reține cauza în pronunțare în baza a probatoriului administrat în cauză.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 772/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P_____ G_____ B_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, întocmit de I____________ de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria D___ a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 17.12.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr.195/2002 și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului că în data de 17.12.2014 la ora 12:00 pe DN 59 la km 50+800 m în Denta a condus autoturismul marca VW cu nr. XXXXXXXXX din direcția Moravița –Denta cu viteza de 163 km /ora ,în afara localității pe un sector de drum unde limita de viteză e de 100 km/h ,depășind cu 56 km/h limita legal admisă în afara localității .

Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.

Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către aceasta .

Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanța a reținut că în procesul verbal de contravenție sunt consemnate datele prevăzute de art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia iar actul sancționator este semnat de către agentul constatator. De asemenea, instanța a reținut că agentul constatator a indicat în procesul verbal actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv OUG 195/2002 rep.

Prin neindicare în procesul –verbal a cuantumului amenzii care poate fi achitat de către contravenient în cel mult două zile , respectiv a cuantumului jumătății amenzii nu i s-a produs acestuia o vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, și aceasta pentru că, petentul nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii , respectiv a actului normativ în care este prevăzut minimul amenzii pentru contravenția reținută în sarcina sa , (art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002 ).

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO , trebuie analizat , în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii : 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.

În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza reprezintă o faptă contravențională și nu penală. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 810 lei ,dar și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.

Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.

Din această perspectivă , procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convenția Europeană.

Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară , probă ce revine contestatorului.

Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alin. 3 : În cazurile prevăzute la alin. 2, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului , după stabilirea identității conducătorului de vehicul , menționându-se aceasta în procesul verbal , fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”

Conform art. 49 alin.4 lit b) din OUG nr. 195/2002 limitele maxime de viteză în afara localităților ..pe drumurile naționale sunt de 100 km/h.

De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”

Analizând dispozițiile de mai sus, instanța a reținut că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.

Instanța a reținut că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități , petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002.

Instanța nu a reținut că viteza de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare , punere în funcțiune și utilizare , elaborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate , conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.

Întrucât la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 25) , atestatul agentului constatator (fila 26) , CD cu înregistrarea faptei reținute în sarcina reclamantului (fila 31) , instanța va constata că viteza cu care circula petentul la volanul auto marca VW cu nr. XXXXXXXXX pe DN 59 km 50+800 m( sector de drum pe care limita de viteză este de 100 km/h ) din localitatea Moravița înspre Denta a fost de 163 km /ora, cinemometrul montat pe autospeciala poliției indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată , va aprecia că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului. Instanța nu a considerat întemeiată apărarea petentului cum că aparatul radar nu era omologat să măsoare viteza în regim staționar întrucât din buletinul de verificare metrologică existent la dosar rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx măsoară viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.

Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicat numărul și ____________________ și marca și numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului , putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic , procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă probă de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contravenții ( cauza A_____ împotriva României).

De altfel , petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt cu privire la această faptă contravențională reținută în sarcina sa. Invocarea în apărare a faptului că a circulat cu viteza de 163 km/h pentru că transporta în mașină o femeie gravidă în luna a IX- a nu-l exonerează pe reclamant de răspundere .

În raportul întocmit de către agentul constatator ( fila 22) se confirmă faptul că petentul avea în autoturism o persoană însărcinată , totodată se menționează faptul că petentul a fost condus de către un echipaj de poliție până la Spitalul din D___ .

Instanța a reținut că pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională sa fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie sa fie iminent, real si inevitabil, fapta sa fie săvârșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporala sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisa sa nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs daca făptuitorul nu intervenea.

În speță, instanța a reținut ca situația invocata de petiționar nu se circumscrie unei stări de necesitate în sensul disp.art.11 alin.1 din OG nr.2/2001 care sa înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite întrucât nu este îndeplinita condiția ca pericolul sa fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat altfel decât prin comiterea faptei.

În acest sens, petentul ar fi avut posibilitatea sa apeleze la serviciul de urgenta 112, pentru a transporta persona însărcinată la cel mai apropiat spital și nu să pună în pericol atât viața sa și a pasagerei cât și a celorlalți participanți la trafic prin încălcarea vitezei regulamentare .

În ceea ce privește sancțiunea aplicată amenda în cuantum de 810 lei( echivalentul a 9 puncte-amenda , punctajul minim conform clasei IV de sancțiuni – art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002) cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile ,în cauză, agentul constatator a aplicat corect aceste dispoziții legale și a individualizat corect sancțiunea .

Fată de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și a menținut procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul petent P_____ G_____ B_____, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, urmând a depune la primul termen de judecată motivele apelului.

Apelantul petent P_____ G_____ B_____ nu a depus motivele apelului la termenul din data de 05.11.2015.

Legal citat, intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că fapta reținută în sarcina petentului există și constituie contravenție, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru legalitatea acestuia. De asemenea, intimatul a arătat că actul sancționator a fost temeinic încheiat, sens în care a fost invocată prezumția de legalitate și veridicitate a acestuia și a arătat că susținerile petentului nu au nici un suport probator. A arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, petentul făcându-se vinovat pentru săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001. OUG nr. 195/2002, iar în probațiune nu s-au formulat cereri.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 466 - 482 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Petentul a fost sancționat pentru aceea că, în data de 17.12.2014, la ora 12:00 pe DN 59 la km 50+800 m în Denta a condus autoturismul marca VW cu nr. XXXXXXXXX din direcția Moravița – Denta cu viteza de 163 km /ora, în afara localității, pe un sector de drum unde limita de viteză e de 100 km/h, depășind cu 56 km/h limita legal admisă în afara localității.

Sentința primei instanțe este legală și temeinică, amplu și judicios motivată, fiind verificate toate condițiile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, precum și legalitatea constatării faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul.

În mod corect prima instanță a înlăturat apărarea petentului referitoare la motivul pentru care a condus cu această viteză, aceasta nefiind o cauză dintre cele prevăzute la art. 11 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, de înlăturare a caracterului contravențional al contravenției.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, tribunalul constată că cererea petentului nu a fost motivată sub nici un aspect și, față de sancțiunile minime aplicate acestuia prin procesul verbal contestat și în lipsa unei circumstanțe excepționale în persoana petentului, în aplicarea dispozițiilor art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere și lipsa obiecțiunilor, va respinge și cererea de înlocuire a sancțiunilor cu avertisment.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de petent, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent P_____ G_____ B_____, CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliu în O______, ____________________, județul C____-S______ împotriva sentinței civile nr. 772/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, cu sediul în Timișoara, bulevardul Take I______, nr.46, județul T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

Red. Jud. IT/08.01.2016

4ex/2com

Jud. Fond. A____ P_________ M____ –

- Jud. D___