Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX - recurs -

plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 09 noiembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte - R_____ M______

Judecător – B______ L_____

Judecător – H________ G___ A____

Grefier - U________ G_______

DECIZIA NR. 219 R

Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul U________ L____ C_________, cu domiciliul în B_______, ___________________, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 3317 din data de 31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ B_______, cu sediul în mun. B_______, __________________________. 16, jud. B_______ și P_______ municipiului B_______, cu sediul în mun. B_______, ________________________. 1, având ca obiect „plângere contravențională”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3317 din data de 31.03.2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul U________ L____ C_________, cu domiciliul în B_______, ___________________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ B_______, cu sediul în mun. B_______, __________________________. 16, jud. B_______ și P_______ municipiului B_______, cu sediul în mun. B_______, ________________________. 1, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. 0068 din data de 27.10.2011, petentul Unguranu L____ C_________ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, potrivit art.26 alin.1 lit. a din Legea 50/1991, reținându-se în sarcina sa că ,,,a executat lucrări de construire a unei locuințe P+E-și o terasă acoperită fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată de Primăria mun. B_______. Locuința în suprafață de aproximativ 136 m.p. este realizată cu fundații de beton armat, închideri cu zidărie din BCA, acoperiș tip șarpantă cu învelitoaredin tablă. Terasa în suprafață de aproximativ 20 m.p. este realizată cu structură din lemn și acoperiș tip șarpantă cu învelitoare din azbociment.”

Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului, motiv pentru care acesta a fost semnat de un martor asistent (f. 3).

Sub aspectul legalității, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța de fond a reținut că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i-a fost dată o corectă încadrare juridică.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Prima instanță a reținut că fapta contravențională a fost constatată personal de agentul constatator al intimatului, astfel că acesta se bucură de prezumția de temeinicie. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.

Mai mult, constatările personale ale agentului constatator sunt susținute și de susținerile petentului care nu neagă săvârșirea acestei fapte contravenționale.

Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că petentul nu a făcut dovada contrarie a celor reținute prin procesul verbal de contravenție, respectiv prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit faptul că construcția ar fi fost realizată cu autorizație de construcție eliberată de autoritatea competentă.

Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – instanța de fond a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului.

Prima instanță a mai reținut că pentru fapta contravențională constatată prin procesul verbal de contravenție contestat, s-a aplicat de către intimat o sancțiune petentului în cuantum minim de 1.000 lei, ce se încadrează între limitele legale de la 1000 la 100.000 lei.

Astfel, instanța de fond a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), prin aplicarea petentului a unei sancțiuni în cuantumul legal minim prevăzut de lege.

De asemenea, instanța de fond a constatat că prin procesul verbal de contravenție s-a dispus totodată ___________________________ obținerea autorizației de construire, însă petentul nu a făcut dovada începerii demersurilor pentru obținerea autorizației.

Astfel, față de aspectele învederate mai sus, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de către petentul U________ L____ C_________, în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ B_______ și P_______ municipiului B_______, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței în termen legal a formulat recurs recurentul - U________ L____ C_________, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că sentința primei a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât nu a avut în vedere și nu a reținut că potrivit legii, sarcina probei privind data la care este săvârșită fapta contravențională incumbă organului constatator, nicidecum făptuitorului, motiv pentru care, nelegal, i s-a imputat că nu a făcut dovada la ce dată a săvârșit fapta contravențională.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1 și 17 din O.G. nr. 2/2001, arătând că nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției se constată și din oficiu. Totodată arată că, potrivit art. 31 din Legea nr. 50/1991 prevede imperativ că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 se prescriu în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Recurentul consideră că Judecătoria B_______ a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor mai sus menționate și că prin ignorarea acestora se ajunge la situația anormală ca fapta contravențională să devină imprescriptibilă, spre deosebire de marea majoritate a infracțiunilor, făcându-se inaplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991 – privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, ce prevede imperativ că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute de art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Susține recurentul că, Judecătoria B_______ nu a făcut nici o referire la Decizia nr. 7/2000 a Î.C.C.J. – Secțiile Unite pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru toate instanțele, și nici practica judiciară în materie a instanței superioare a Tribunalului B_______, respectiv a Decizii nr. 196 – R/10.03.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX într-o cauză asemănătoare, decizie prin care s-a admis recursul și s-a dispus anularea procesului – verbal de contravenție întocmit de același organ constatator cu aceleași defecțiuni ca și în prezenta speță.

Consideră recurentul că este evident că prin întocmirea procesului – verbal de contravenție fără observarea formelor legale suferă o vătămare ce constă în pierderea importantei sume de bani în cuantum de 2000 lei, care, în realitate, nu o datorează. Această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului proces – verbal de contravenție atacat prin prezenta plângere.

Susține recurentul că lucrările de construire a locuinței le-a terminat în anul 2001, motiv pentru care în anul 2011 i s-a intabulat dreptul de proprietate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii Cadastrului și publicității imobiliare prin care legiuitorul a dat posibilitatea să se intabuleze în cartea funciară și imobilele edificate până în anul 2001 fără autorizație con construire, astfel cum este și cazul locuinței sale din ___________________ din municipiul B_______, aspect esențial ce a fost omis în tot de organul constatator al Poliției locale B_______, cât și de Judecătoria B_______, ceea ce, a condus la stabilirea unor împrejurări de fapt neconforme cu realitatea și cu legea.

Consideră recurentul că motivele avute în vedere și reținute de Judecătoria B_______ la soluționarea cererii sunt străine de natura pricinii, sentința fiind dată cu încălcarea legii.

Legal citat intimatul P_______ municipiului B_______ a depus al dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele motive:

Consideră intimatul că instanța de fond a apreciat că procesul – verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Mai mult, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, instanța a reținut că procesul – verbal _______.L. nr. 0068/27.10.2011 este legal și temeinic întocmit și că deși O.G. nr. 2/2001 cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

În fapt petentul domiciliat în municipiul B_______, ___________________ a executat lucrări de construire a unei locuințe P+E și o terasă acoperită fără a deține în prealabil autorizație de construire.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții „executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”.

Art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 prevede că „Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.

(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.

(2^1) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde următoarele etape:

a) emiterea certificatului de urbanism;

b) emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;

c) notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;

d) emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;

e) elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.;

f) depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente;

g) emiterea autorizației de construire.”

În conformitate cu prevederile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 „(5) Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. …”.

Intimatul consideră că instanța de fond în mod corect a considerat că data constatării contravenției este data întocmirii procesului – verbal, în mod corect și că procesul – verbal este legal și temeinic întocmit, în consecință solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinic motivată.

Recurentul U________ L____ C_________, pentru termenul de judecată din data de 12.10.2015 a depus al dosar o cerere prin care a solicitat în esență respingerea ca neîntemeiate și nelegale a susținerilor intimatului P_______ municipiului B_______ formulate prin întâmpinare și să se constate că în conformitate cu înscrisurile doveditoare depuse la dosar a intabulat dreptul de proprietate, anterior întocmirii procesului – verbal de contravenție contestat și în consecință solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii plângerii contravenționale.

Analizând cererea de recurs în raport de motivele invocate care se încadrează pe dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Tribunalul constată că dosarul se află la al doilea ciclu procesual, întrucât plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal ________ nr. 0068/27.10.2011 întocmit de Poliția L_____ B_______ a fost soluționată inițial prin Sentința civilă nr. 8046/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria B_______ – sentință care a fost recurată de către organul constatator, fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin Decizia nr. 262/22.03.2014 a Tribunalului B_______.

Astfel, în urma rejudecării cauzei a fost pronunțată Sentința nr. 3317/31.03.2015 a Judecătoriei B_______ – hotărâre care a fost recurată în dosarul de față.

Ca urmare, soluționarea plângerii contravenționale, după momentul casării cu trimitere, trebuie efectuată cu respectarea prevederilor art. 315 din Vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorul fondului.

În speță, instanța reține că, inițial, prin sentința civilă nr. 8046 din 12.11.2012, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului mun. B_______, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul U________ L____-C_________, în contradictoriu cu intimații POLIȚIA L_____ B_______ și P_______ M___________ B_______ și s-a dispus anularea procesul-verbal de contravenție ________ nr. nr. 0068 din 27.10.2011 întocmit de intimata POLIȚIA L_____ B_______, menținându-se celelalte dispoziții din procesul verbal contestat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. 0068 din 27.10.2011, încheiat de un agent constatator din cadrul intimatei Poliția locală B_______ s-a reținut , în urma controlului efectuat în data de 27.09.2011, la locuința P+E din ___________________, că petentul U________ L____-C_________ a executat lucrări de construire a unei locuințe P+E-și o terasă acoperită fără a deține în prealabil autorizație de construire eliberată de Primăria mun. B_______.Locuința în suprafață de aproximativ 136 m.p. este realizată cu fundații de beton armat, închideri cu zidărie din BCA, acoperiș tip șarpantă cu învelitoare din tablă. Terasa în suprafață de aproximativ 20 m.p. este realizată cu structură din lemn și acoperiș tip șarpantă cu învelitoare din azbociment.

De asemenea, s-a reținut că fapta constatată constituie contravenție potrivit Legii 50/1991, ce se sancționează cu amendă cuprinsă între xxxxxxxxxxxx lei, conform art.26 alin.1 lit.a din același act normativ și că petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 2000 lei, prin același proces-verbal, de către intimatul primarul mun. B_______, care a mai dispus : intrare în legalitate-obținere autorizație de construire, până la data de 31.01.2012.

Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma exigențelor de formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constat că acesta nu îndeplinește rigorile legii sub aspect formal, în speță, fiind incident cazul de nulitate absolută relevant de petent, constând în lipsa datei săvârșirii faptei contravenționale, prevăzut de art.16 alin.(1) rap. la art.17 din O.G.2/2001.

Astfel, a reținut instanța că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de petent la dosarul cauzei, imobilul în discuție a fost intabulat în anul 2011, fiind declarat la organul fiscal local, fapt dovedit de certificatul de atestare fiscală emis de Direcția de Impozite și Taxe locale B_______ sub nr. xxxxx/17/24.04.2012.

Prin urmare, arată instanța că la data intabulării este evident că lucrările efectuate la acest imobil erau finalizate, astfel că incumba agentului constatator obligația stabilirii datei când a fost săvârșită contravenția, pentru ca în raport de acest element obligatoriu să se poată examina dacă a intervenit sau nu prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, întrucât nu poate fi reținută teza susținută de intimați că sancțiunile se aplică în continuare celor vinovați de menținerea stării de nelegalitate a contrucțiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, cu ignorarea termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de art.31 din Legea 50/1991 rep. În această ipoteză, s-ar ajunge- în unele cazuri - la situația paradoxală ca fapta contravențională să fie imprescriptibilă, spre deosebire de marea majoritate a infracțiunilor.

Împotriva acestei sentinței, intimații au declarat recurs, Tribunalul B_______ prin Decizia nr. 262/24.03.2014 a admis recursurile și a casat sentința civilă nr. 8046/2012 a Judecătoriei B_______, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că:

Potrivit art. 37 alin. 5 din Legea 50/1991 republicată „Construcții edificate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege”.

Prin urmare, legiuitorul stabilește că data la care o construcție este terminată nu este aceea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci, doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală.

Din acest motiv este evident că în cazul construcțiilor pe care legea nu le consideră ca fiind finalizate nu poate fi considerată ca dată a săvârșirii faptei decât data constatării contravenției, moment de la care trebuie calculată și curgerea termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 31 din Legea 50/1991, republicată.

Tribunalul a concluzionat că, întrucât prima instanță s-a limitat să facă verificări doar prin prisma îndeplinirii exigențelor de formă ale procesului verbal, fără a cerceta pricina în fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă a admis recursurile declarate și a casat sentința atacată, cauza urmând a fi trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.

În vederea soluționării recursului de față, tribunalul reține că, în urma pronunțării Deciziei nr. 262/2014 a Tribunalului B_______, prima instanță de judecată trebuie să soluționeze plângerea prin cercetarea pricinii în fond, cu respectarea întocmai a dispozițiilor prev. de art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Verificând acest aspect, tribunalul constată că Judecătoria B_______ s-a conformat deciziei de casare cu trimitere, procedând la analizarea pe fond a plângerii contravenționale, fără a mai antama aspecte care țin de forma procesului verbal, așa cum s-a hotărât prin Decizia nr. 262/2014 a Tribunalului B_______.

De altfel, tribunalul observă că toate aspectele privind forma procesului verbal și excepțiile reiterate de către recurent au fost analizate și primite de către Judecătoria B_______ prin Sentința nr. 8046/2012, însă aceasta a fost casată și, ca urmare, nu mai are nici o putere, potrivit art. 311 alin. 1 din Codul de procedură civilă, devenind aplicabile prevederile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia este obligatorie dezlegarea problemelor de drept efectuată prin Decizia nr. 262/23.03.2014 a Tribunalului B_______.

Așa fiind, în cel de-al doilea ciclu procesual, judecătoria nu putea analiza din nou excepțiile invocate de către petent privind nerespectarea rigorilor legii sub aspect formal în ce privește consemnarea datei săvârșirii faptei contravenționale, precum și excepția prescrierii dreptului de a constata contravenția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 50/1991, și nici tribunalul nu o poate face în calea de atac, întrucât conform Deciziei nr. 262/2014, prima instanță a fost obligată să cerceteze doar în fond cauza, ceea ce a și făcut prin pronunțarea Sentinței nr. 3317/31.03.2015.

Ca urmare, în mod întemeiat prima instanță a respins plângerea contravențională formulată reținând că fapta contravențională a fost constatată personal de către agentul constatator, că procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie și că petentul nu a făcut dovada contrarie a celor reținute prin procesul verbal.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că motivele de recurs sunt neîntemeiate și că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, respingând ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respins ca nefondat recursul formulat de recurentul U________ L____ C_________, cu domiciliul în B_______, ___________________, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 3317 din data de 31.03.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în contradictoriu cu intimații Poliția L_____ B_______, cu sediul în mun. B_______, __________________________. 16, jud. B_______ și P_______ municipiului B_______, cu sediul în mun. B_______, ________________________. 1, având ca obiect „plângere contravențională”

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 09 noiembrie 2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

R_____ M______ B______ L_____; H________ G___ A____ U________ G_______

Red. R.M./ Tehnored.U.G.

29.12. 2015 / 2 Exempl.

Judec. Fond P_______ S_____