Cod operator nr. 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Decizia nr. 524

Ședința publică din 23 mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ S______

Judecător C______ B______

Judecător S_____ I____ T_______

Grefier C______ C______

Pe rol fiind judecare recursului declarat de recurenta intimată Inspectoratul Teritorial de Muncă G___, împotriva sentinței civile nr.4297/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administrator G______ M____ M_____ pentru intimata petentă _____________________., lipsă fiind recurenta intimată Inspectoratul Teritorial de Muncă G___.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul apreciază termenul de astăzi ca fiind prima zi de înfățișare, astfel că, în baza art.159¹ alin.4 C.pr.civ. procedează la verificarea din oficiu a competenței, sub aspect general, material și teritorial și declarându-se competent, sub toate aceste aspecte, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri asupra recursului:

Administrator G______ M____ M_____ pentru intimata petentă _____________________., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

P___ sentința civilă nr.4297/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost repusă petenta în termen, a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimat, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de contestatoarea _____________________., prin administrator G______ M____ M______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G___ și a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție GJ nr.xxxxxx/21.07.2011, în cuantum de 10.000 lei, cu sancțiunea avertisment.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J__, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, G______ M____ M______, în calitate de administrator al _____________________., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx/21.07.2011 întocmit de intimat, prin care în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 R, a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei.

În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că la data de 21.07.2011 a fost sancționată contravențional cu suma de 10.000 lei amendă întrucât, cu ocazia controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 19.07.2011, ora 11.15, la punctul de lucru al _____________________., au găsit pe numita L___ D______, care a declarat în mod eronat că nu este angajata petentei, deoarece figurează ca angajată din data de 01.06.2011. Precizează petenta că la data de 21.07.2011 s-a prezentat la sediul I.T.M. G___, cu toate actele, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de control nr. xxxxxx, pe care l-a semnat și prin care i s-a recomandat să trimită revisalul pentru scoaterea din evidență a celor opt salariați ce nu mai figurau ca angajați. Cererea nu a fost motivată în drept.

Intimata, legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității plângerii, arătând că aceasta a fost depusă la instanță la data de 19.08.2011, iar procesul verbal contestat a fost înmânat petentei la data de 21.07.2011.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată arătând în esență că în urma unei acțiuni comune efectuate cu Poliția Economică, la controlul inopinat făcut la sediul petentei a fost găsită la lucru L___ D______, declarând că nu avea încheiate forme legale de angajare, respectiv nu avea dreptul să presteze muncă. A menționat referitor la procesul-verbal contestat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001. Au fost anexate în copie declarația extrajudiciară dată de L___ D______, procesul verbal de control și anexele .

Instanța de fond din oficiu a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a înainta la dosar dovada comunicării procesului-verbal de contravenție către petentă și totodată aplicația REVISAL cu nr.xxxxxxx-1-18/30.05.2011, acte ce au fost comunicate prin adresa nr. 1184/17.01.2012 (filele 45-50).

În dovedirea plângerii petentei i s-a încuviințat proba testimonială, în ședința publică din 18.01.2012 fiind audiate martorele S_____ L______ și L___ D______. La data de 18.01.2012, cauza a fost luată în pronunțare pe excepția tardivității formulată de intimat prin întâmpinare, fiind repusă pe rol, instanța având nevoie de noi lămuriri față de aspectele invocate de petentă, respectiv faptul că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la domiciliul fostului soț, care nu i l-a înmânat, astfel că a fost în imposibilitatea de a-l ataca în termen.

P___ încheierea de ședință din 08.02.2011, cu privire la excepția tardivității petentei i s-a încuviințat proba testimonială, iar instanța a dispus din oficiu audierea în calitate de martor a numitului G______ Eugenie, fostul soț al numitei G______ M____, administratora petentei.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării plângerii, instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat a fost încheiat de intimat la data de 21.07.2011, nefiind semnat de petentă și a fost comunicat la data de 29.07.2011, confirmarea de primire fiind semnată de soțul administratorului (fila 48 din dosar).

P___ sentința civilă nr.7890/10.10.2011, pronunțată de Judecătoria Tg.-J__ în dosar nr.xxxxx/318/2011, a fost admisă cererea formulată de reclamanta G______ M____ M______, împotriva pârâtului G______ Eugenie, s-a declarat desfăcută căsătoria părților, încheiată la data de 26.11.1997 și s-a luat act de înțelegerea părților privind păstrarea de către reclamantă a numelui dobândit la încheierea căsătoriei, acela de G______.

Din declarațiile martorilor Pobrici Gigel și G_____ I__ a rezultat faptul că în luna iulie 2011, G______ Eugenie, soțul numitei G______ M____ M______, administrator al petentei, și-a făcut bagajele și s-a mutat într-un alt imobil, iar ulterior cei doi au divorțat. Din declarația martorului G______ Eugenie a rezultat în esență că el este cel căruia i s-a comunicat procesul-verbal contestat (aspect ce reiese de altfel și din dovada de comunicare) și după data de 15 august, a înmânat acest proces-verbal petentei. A arătat martorul că factorul poștal nu cunoștea că cei doi soți erau despărțiți în fapt.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a reținut că din motive ce nu i-au putut fi imputate, petenta a intrat în posesia procesului-verbal la data de 15 august 2011, iar plângerea a fost formulată și înaintată instanței de judecată prin poștă, la data de 17.08.2011, potrivit ștampilei aplicată pe picul aflat la fila 4 din dosar, în termenul legal de 15 zile prevăzut de OG nr.2/2001. În consecință, instanța de fond a admis cererea petentei de repunere în termen și drept urmare, a respins excepția tardivității formulării plângerii, invocată de intimat prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx/21.07.2011, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă G___ i-a aplicat contestatoarei _____________________. sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, reținându-se săvârșirea contravenției de primire la muncă a numitei L___ D______ fără a i se încheia contract individual de muncă, contravenție prevăzută și sancționată de art.260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 R.

Astfel, pentru lămurirea tuturor aspectelor de fapt și de drept necesare aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în baza art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ., instanța a administrat toate probele admise de lege și ale căror pertinență, concludență și utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalității părților, al oralității și al contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale desfășurării procesului în condiții de echitate.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția relativă de legalitate și temeinicie. Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Sub aspectul condițiilor de formă, instanța a observat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Așadar, s-a reținut că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile la care dispozițiile legale menționate fac referire.

În fapt, s-a constatat că petenta a primit la muncă o persoană, fără a i se întocmi contract individual de muncă. Analizând conținutul procesului-verbal contestat, sub aspectul legalității întocmirii sale, instanța de fond a reținut că fapta pentru care a fost sancționată contestatoarea întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 R – Codul Muncii, aceea de primire la muncă a unei persoane fără a i se încheia contract individual de muncă.

Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, contestatoarea avea obligația de a încheia, în baza consimțământului părților, în formă scrisă, contract individual de muncă angajaților săi, anterior începerii raporturilor de muncă.

Din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile constând în procesul-verbal de control, anexa nr.1 ( fila 12) – de constatare în domeniul relațiilor de muncă - la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, anexa nr. 2 ( fila 14) - plan de măsuri dispuse ca urmare a neconformităților constatate față de prevederile legislației din domeniul relațiilor de muncă – la același proces-verbal, declarația dată de martora L___ D______ în prezența inspectorilor I.T.M. la data de 19.07.2011 ( fila 40) ,instanța reține că L___ D______, desfășura activitate în folosul societății contestatoare, încă din data de 09.07.2011, în calitate de angajată a acesteia, pe postul de lucrător gestionar, în fișa de identificare fiind precizat timpul de lucru, de patru ore, între orele 09.00-11.30 și 17.00-19.30 și salariul de 350 lei, având deci determinate elementele de bază ale oricărui contract individual de muncă, potrivit art. 17 din Legea nr. 53/2003. Astfel, instanța de fond a reținut că martora a relatat, în mod expres, în declarația dată în ziua efectuării controlului, în fața inspectorului I.T.M. că nu a semnat contract individual de muncă.

În depoziția dată în fața instanței de fond , martora L___ D______ a relatat că a semnat fișa de identificare în care a consemnat că nu a semnat contract de muncă, înțelegând că este vorba despre carte de muncă, fiind întrebată de inspectorii de muncă dacă a fost la sediul I.T.M. în acest sens și amenințată cu amendă. Că, semnase contract de muncă anterior începerii activității și a mai lucrat la societatea petentă și anterior, având contract de muncă și atunci, dar și carte de muncă ce era depusă la I.T.M., însă a întrerupt activitatea. Martora S_____ L______ a declarat că de circa un an și jumătate lucrează la societatea petentă și știe că L___ D______ este angajată din data de 01 iunie 2011, că a semnat contract de muncă și a mai lucrat la această firmă. A arătat că nu a fost de față la semnarea contractului, auzind doar de la aceasta. Că, circa la o lună anterior controlului, agenții de muncă au mai fost la firmă și fiind întrebată personal de agenții de muncă de acte, a prezentat contractul de muncă.

Instanța de fond a apreciat că declarația acestei martore nu este de natură să ridice dubii rezonabile cu privire la elementele de fapt esențiale consemnate de către agentul constatator. Cu privire la depoziția martorei L___ D______, instanța a reținut din aspectele relatate că aceasta nu este veridică în condițiile în care martora nu a putut arăta din ce motiv, cu ocazia controlului și completării fișei de identificare, nu a cerut lămuriri agenților constatatori și a consemnat date despre programul de lucru, despre postul în care lucrează, despre data de la care prestează activitatea și salariul primit.

Aceste împrejurări, coroborate cu faptul că administratorul petentei a semnat planul de măsuri precum și anexa nr. 1 la procesul-verbal de control, în care la pct. 5 s-a menționat ,,angajatorul a încheiat în formă scrisă contracte individuale de muncă pentru 5 salariați, fiind depistată o persoană care nu avea întocmit și semnat contract individual de muncă”, iar la pct. 6 se arată ,,cu ocazia controlului inopinat efectuat în data de 19.07.2011, ora 11.50, la punctul de lucru al _____________________. a fost găsită la lucru L___ D______, vânzător, care desfășoară activitate pentru societatea mai sus menționată din data de 09.07.2011, conform fișei de identificare completată pe proprie răspundere la punctul de lucru, aceasta având depuse datele privind începerea activității cu data de 01.06.2011, în aplicația Revisal din data de 30.05.2011 sub nr. xxxxxxx-1-18”, a format convingerea instanței că petenta a săvârșit contravenția prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 R, constând în primirea la muncă fără încheierea, în formă scrisă, a contractului individual de muncă, pentru care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei.

În privința temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că, în baza art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

P___ aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei, instanța a apreciat că intimatul nu a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal nerespectând și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, cu consecințe deosebite referitoare la respectarea și garantarea drepturilor salariale și a protecției sociale cuvenite persoanelor, drepturi garantate la nivel constituțional, prin art. 41 din Constituție.

Astfel, instanța de fond a reținut că societatea petentă a depus la sediul I.T.M. datele privind începerea activității de către numita L___ D______ cu data de 01.06.2011, aspecte ce au rezultat din aplicația revisal nr. xxxxxxx - 1 – 18 (filele 49, 50).

Cu toate acestea, nu a încheiat contract de muncă în formă scrisă cu angajata sa anterior începerii raporturilor de muncă, ce au avut loc conform datelor înscrise în fișa de identificare la data de 19.07.2011. Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii reglementează într-adevăr contravenții care au un pericol social ridicat, având în vedere valorile sociale apărate prin aceste dispoziții normative, respectiv garantarea și respectarea drepturilor cuvenite angajaților în urma raporturilor de drept al muncii pe care le stabilesc cu angajatorii lor, pentru a căror respectare și garantare legiuitorul a prevăzut și sancționat contravenții de pericol, adică acelea pentru care nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind necesar și suficient, în același timp, să se constate săvârșirea faptei.

Totuși, instanța de fond a apreciat că petenta a încheiat ulterior contractul de muncă, deci reprezentanții acesteia au înțeles importanța respectării legislației muncii, în concordanță cu prevederile art. 8 din Legea nr. 53/2003, conform căruia relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe în executarea contractului de muncă, pentru ambele părți, respectiv pentru angajat, constând în obligația de a-și desfășura activitatea în condițiile prevăzute în contract, iar pentru angajator, obligația de a achita angajatului său drepturile salariale cuvenite în temeiul legii și al contractului individual de muncă. În acest context, instanța a reținut că petenta a dovedit faptul că s-a conformat dispozițiilor legale sus-menționate, dispoziții în baza cărora a fost sancționată contravențional.

Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Cu privire la aceste aspecte, instanța de fond a considerat că la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis să dea suficientă relevanță acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Având în vedere prevederile legale menționate, precum și dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, în opinia instanței, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Din actele dosarului a reieșit faptul că societatea contestatoare a intrat în legalitate prin îndeplinirea dispozițiilor legale, scopul prevăzut de lege prin calificarea ca și contravenție a acestei fapte (obligarea angajatorilor de a încheia contracte de muncă persoanelor primite la muncă) fiind atins și, în aceste condiții, în prezenta cauză nemaiputându-se vorbi despre o asemenea proporționalitate a gradului de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere și faptul că petenta nu a mai fost sancționată anterior cu referire în speță la primirea la muncă a unei persoane fără a i se încheia contract individual de muncă.

În consecință, în baza art. 5 alin. 2 lit. a și alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 R, a admis în parte plângerea formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxx/21.07.2011 și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Inspectoratul Teritorial de Muncă G___, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii de recurs recurenta intimată a arătat că situația de fapt este cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție. Procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în baza fișei de identificare completată de numita L___ D______, aceasta declarând că lucrează la ____________________., fără să fi semnat contract de muncă și fără să primească un exemplar. Pentru a fi în legalitate, angajatorul avea obligația ca mai întâi să încheie și să prezinte spre semnare contractul individual de muncă salariatei și abia apoi să îi permită accesul la punctul de lucru.

S-a considerat că petiționara nu a înaintat spre semnare contractul de muncă în forma lui fizică numitei L___ D______, aceasta nefiind în cunoștință de cauză. Dacă acest fapt s-ar fi întâmplat, aceasta nu ar fi declarat că lucrează în afara cadrului legal. Astfel a înțeles să facă dovada încălcării art.16 din Legea nr.53/2003 republicată.

Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. (3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă”. Pentru fapta săvârșită de petiționară nu exista sancțiunea „avertisment”, ea fiind sancționată în mod concret de legiuitor, conform art.260 alin.1 lit.e din Codul Muncii.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxx întocmit în luna iulie 2011 în localitatea Tg-J__, inspectorul de muncă din cadrul I__ G___ a reținut că la punctul de lucru al intimatei petente, respectiv magazinul mixt situat în ___________________________ controlului inopinat efectuata în data de 19 iulie 2011 ora 11,15, a fost găsită la lucru doamna L___ D______ care conform fișei de identificare a declarat că desfășura activitate în beneficiul acestei unități din data de 9 iulie 2011 fără forme legale de angajare, astfel că s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003.

Instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate de către inspectorul de muncă în condițiile art.21 alin.3 coroborat cu dispozițiile art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, respectiv raportat la gradul de pericol social al contravenției săvârșite și în funcție de principiul proporționalității.

Deși s-a făcut o analiză a procesului verbal de constatare a contravenției atât în ceea ce privește aspectul legalității cât și al temeiniciei raportat la dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 nu s-a observat faptul că actul încheiat nu îndeplinește condițiile imperative impuse de art.16 și art.17 din ordonanță, și anume, faptul că agentul constatator nu a consemnat ziua în care s-a întocmit acest act, consemnându-se doar luna și anul, astfel că sub aspectul legalității procesul verbal de constatare contravenției nu întrunește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de legiuitor ca și o condiție ad validitatem, în special, iar sub aspectul temeiniciei ca o condiție ad probationem, în general.

În ceea ce privește așa zisele motive de recurs care în raport de considerentele menționate în cererea de recurs se referă în realitate doar la un singur motiv de recurs de netemeinicie, și anume, faptul că instanța de fond nu ar fi avut competența reindividualizării sancțiunii în sensul aplicării sancțiunii de avertisment deoarece conform dispozițiilor art.260 alin.1 lit.e din Codul muncii această contravenție este sancționată doar cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale, nu și cu sancțiunea avertisment.

Conform dispozițiilor art.260 și următoarele din codul muncii legiuitorul a reglementat răspunderea contravențională în situația nerespectării dispozițiilor din acest cod, însă legea cadru care reglementează domeniul răspunderii contravenționale îl reprezintă prevederile OG nr. 2/2001 care în art.7 arată că: „(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. (2) Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune”.

În consecință, faptul că legiuitorul nu a prevăzut în Codul muncii alternativ sancțiunea contravențională principală a avertismentului cu amenda contravențională,acest aspect nu împiedică instanța de judecată ca în cadrul limitelor procesuale, conform dispozițiilor art.34 din OG nr.2/2001 să nu poată aprecia dacă agentul constatator a făcut o aplicare corectă din punct de vedere al criteriilor și principiilor prevăzute de ordonanță, în ceea ce privește sancțiunea contravențională, astfel că reindividualizarea sancțiunii din amendă contravențională în avertisment se poate dispune și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Numai în cazul în care legea specială ar fi prevăzut în mod expres faptul că în domeniul reglementat (respectiv legislația muncii), nu se poate aplica sancțiunea avertismentului, conform principiului legea specială derogă de la cea generală (lex specialis derogat generali) instanța de fond ar fi fost împiedicată să aplice instituția reindividualizării sancțiunii, ceea ce nu este cazul.

Nu se poate reține faptul că instanța ar fi favorizat intimata reclamantă pe motiv că aceasta s-a bucurat deja de clemența agentului constatator care a aplicat minimul amenzii, întrucât așa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravității faptei și, implicit, a cuantificării sancțiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanța să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii contravenționale care poate fi avertisment sau amendă contravențională, astfel că soluția pronunțată nu poate fi reținută ca fiind netemeinică sau nelegală.

Instanța de fond a motivat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatei, precum și la gradul scăzut de pericol social și în consecință a respectat dispozițiile art.7 din OG nr.2/2001, care menționează că: avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Este contrar spiritului legii și intenției legiuitorului să se susțină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenționale și că instanța de judecată, in calitate de cenzor al activității agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitate sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În urma probatoriului administrat, instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată în condițiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancțiunii contravenționale cu avertisment, reținându-se că în conformitate cu principiul proporționalității raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.

De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele atenuante raportate la conduita intimatei petente, în sensul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente contravenționale, precum și raportat la faptul că intimata a încheiat ulterior contractul de muncă, apreciindu-se că reprezentanții acesteia au înțeles importanța respectării legislației muncii, în concordanță cu prevederile art. 8 din Legea nr. 53/2003, conform căruia relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe în executarea contractului de muncă, pentru ambele părți, respectiv pentru angajat, constând în obligația de a-și desfășura activitatea în condițiile prevăzute în contract, iar pentru angajator, obligația de a achita angajatului său drepturile salariale cuvenite în temeiul legii și al contractului individual de muncă. În acest context, instanța de fond a reținut că petenta a dovedit faptul că s-a conformat dispozițiilor legale sus-menționate, dispoziții în baza cărora a fost sancționată contravențional.

În consecință instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii raportat la dispozițiile menționate anterior, având în vedere atât rolul sancțiunii juridice, cât și al scopului urmărit prin stabilirea și aplicarea caracterului punitiv al sancțiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că și prin sancțiunea contravențională cu avertisment se poate îndeplini scopul și rolul acesteia ce poate determina îndreptarea intimatei petente a acestei atitudini de neîncheiere a unui contract de muncă sau a altor forme de angajare în condițiile legii.

Situația de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătorești, însă în raport de aspectele și împrejurările de fapt, instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii în condițiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporționalității în raport de circumstanțele reale ale contravenției prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.

În art.7 se menționează următoarele: „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”

Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice.

Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.

În consecință, în mod corect instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată raportat la gradul de pericol social redus al faptei săvârșite și având în vedere dispozițiile art.7 și 21 din OG nr. 2/2001.

Raportat la toate aceste aspecte de fapt și de drept tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat, având în vedere și dispozițiile art.299 și următoarele c.pr.civ coroborat cu dispozițiile art.34 și următoarele din OG nr.2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimată Inspectoratul Teritorial de Muncă G___, împotriva sentinței civile nr.4297/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 23 mai 2012, la Tribunalul G___.

Președinte, D_____ S______	Judecător, C______ B______	Judecător, S_____ I____ T_______
	Grefier, C______ C______

Red. C.B.

Tehnored. C.C.

Jud. fond M. S_____

4 ex./31 Mai 2012