Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 167/2016

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE R_______ V_______

Judecător D______ D_____ A________

Grefier A_____ M_____ S_____ P_____

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-petent P______ M_____ S____ împotriva sentinței civile nr. 2370/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P______, având ca obiect-anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-petent P______ M_____ S____ personal, martora Ș________ N____ G_______, lipsă fiind intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P______

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Tribunalul procedează la audierea martorei Ș________ N____ G_______, cu respectarea disp. art. 318, 319 și 321 C.pr. civ, declarația acesteia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei conform disp. art. 323 C.pr. civ.

Apelantul-petent arată că nu are alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra apelului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apelantul-petent, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, să se aibă în vedere că are trei copii minori în întreținere, locuiește cu chirie, lucrează cu chirie pe o mașină taxi.

În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ, tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-petent P______ M_____ S____ împotriva sentinței civile nr. 2370/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Constată că prin plângerea formulată la data de 16.09.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX petentul P______ M_____ S____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - BIROUL RUTIER PITEȘTI a solicitat anularea procesului verbal de contravenție, ________, nr.xxxxxxx/12.09.2014.

Se arată în motivare de către petent că la data de 12.09.2014, acesta a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 360 lei, pentru faptul că a condus autoturismul auto marca Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXX pe ________________________ Mun. Pitești, județul Argeș și ar fi efectuat manevra de depășire a coloanei peste marcajul pietonal aflat la intersecția ______________________. Livezilor.

În realitate petentul se afla în mașină cu soția sa însărcinată în luna a VIII-a, aceasta simțindu-se rău, petentul intenționa să meargă la spital, mergând cu luminile de avarie, iar manevra de depășire a efectuat-o regulamentar, pe o porțiune de drum care îi permitea această manevră, reintrând pe sensul de mers înainte de marcajul pietonal indicat.

În susținere petentul a depus la dosar în copie procesul verbal contestat.

Intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - BIROUL RUTIER PITEȘTI, a formulat întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Odată cu întâmpinarea a fost înaintat și întregul material ce a stat la baza întocmirii procesului verbal.

Petentul deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță și nici nu a depus la dosar apărări scrise.

Prin sentința civilă nr. 2370/2015 Judecătoria Pitești a respins plângerea.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 360 lei, pentru fapta constând în aceea că data de 12.09.2014, susnumitul a fost depistat în timp ce conducea pe _______________________ Mun. Pitești, județul Argeș, auto marca Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX efectuând manevra de depășire neregulamentară a unei coloane de vehicule peste marcajul pietonal, faptă prevăzută de art.120 lit.e din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3, lit.e din OUG nr.195/2002 Rep.

Fiind investită, potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal constată următoarele:

Petentul nu invocă motive de nelegalitate ale procesului verbal, însă aceste împrejurări nu vor împiedica instanța sesizată cu verificarea legalității procesului verbal de constatare a contravenției să analizeze conținutul acestuia sub aspectul respectării condițiilor de fond și formă ad validitatem stabilite de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității exprese și absolute.

Instanța constată că procesul verbal a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității atât în ce privește cazurile de nulitate ce pot fi invocate de petent, cât și cele care pot fi invocate din oficiu de către instanță.

Totodată, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.

Această prezumție, în cazul proceselor verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului verbal a contravenției sunt neadevărate.

Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul.

În fine, în situația în care un petent, în cursul judecății, prin coroborarea oricăror probe legale, concludente și pertinente încuviințate și administrate de instanță reușește să dovedească faptul că situația reținută în conținutul procesului verbal nu este corespunzătoare adevărului, instanța va constata faptul că prezumția de veridicitate a fost răsturnată, va admite plângerea și va anula procesul verbal.

În consecință, instanța sesizată cu analiza temeiniciei unui proces verbal de constatare a contravenției trebuie să cerceteze, în primul rând, dacă petentul a solicitat sau nu probe în vederea răsturnării prezumției de veridicitate, în al doilea rând dacă probele administrate susțin sau nu o altă stare de fapt dovedită în fața instanței este sau nu în măsură să ducă la anularea procesului verbal.

Instanța constată, din coroborarea înscrisurilor administrate de intimat, că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.

În ceea ce privește cea de a treia condiție, respectiv aceea că răsturnarea prezumției relative în privința veridicității celor reținute în conținutul procesului verbal să poată avea un efect care să permită instanței admiterea plângerii și anularea procesului verbal se constată, din analiza textelor legale indicate de agentul constatator în cuprinsul actului sancționator, că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt contrarii celei reținute în procesul verbal, astfel încât nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal.

Pentru considerentele arătate, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și văzând și regula „onus probandi incumbit actori”, instanța apreciază că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existență în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată în raport de dispozițiile O.U.G. nr.195/2002, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare petentul arată că prima instanță nu a analizat susținerile lui și a interpretat greșit înscrisurile depuse la dosar, astfel nu au fost respectate disp.art.16 și 17 din OG nr.2/2001.

Mai susține petentul că agentul de circulație nu a făcut dovada cu nici o probă, precum că el ar fi depășit în trafic solicitând audierea martorei Ș________ N____ G_______, persoană ce ar putea să confirme situația de fapt invocată.

A mai susținut petentul că în lumina jurisprudenței CEDO este necesar să nu existe nici un dubiu cu privire la comiterea contravenției, însă în speța de față sunt dubii majore.

Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare, la data de 02.06.2015, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În cauză la termenul de judecată din 20.01.2016 a fost audiată în calitate de martor Ș________ N____ G_______.

Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate având în vedere și efectul devolutiv al apelului stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Problema sarcinii probei in materie contraventionala este controversata, insa din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul retine ca in cauzele avand ca obiect aplicarea unor sanctiuni cu grad redus de gravitate, cum este si cea de fata, se impune aplicarea regulilor generale consacrate in materie civila, astfel de cauze neputand fi asimilate celor cu caracter penal.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, se reține că nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.

De altfel, CEDO a stabilit că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sînt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, avînd în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare – cauza Salabiaku v. Franța, hotărîrea din 7 octombrie 1988, paragraful 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolga și Vulic v. Suedia, hotărîrea din 23 iulie 2002, paragraful 113.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putîndu-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci cand administrează și apreciază probatoriul – cauza Bosoni v. Franța, hotărîrea din 7 septembrie 1999.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămîne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

In speta, agentul intimatului a încheiat procesul-verbal în urma propriilor constatări, descriind fapta și apreciind întrunirea elementelor constitutive ale contravenției și gravitatea acesteia, astfel încât dovedirea nevinovăției petentului a revenit acestuia , respectiv obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.

Critica privind greșita interpretarea a probelor administrate în prezenta cauză este nefondată, în mod corect instanța de fond reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Deși în fața instanței de apel a fost audiat martorul propus de apelantul-petent, tribunalul constată că nu poate fi avută în vedere declarația acestuia întrucât între cele relatate și susținute atât în plângerea formulată cât și în motivele de apel și declarația martorului există contradicții de natură a se crea dubii cu privire la sinceritatea acestui martor și la cele relatate.

Astfel, atunci când martorul este solicitat de către instanță să relateze anumite amănunte(cum ar fi de exemplu marca sau culoarea mașinii depășite ) martora susține că nu poate răspunde întrucât avea „contracții” însă poate spune cu certitudine că petentul a efectuat manevra de depășire înainte de trecerea de pietoni manevră efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, la o distanță de aproximativ 30 m de trecerea de pietoni.

Pe de altă parte urmează a se reține că martora relatează aspecte reținute în procesul verbal de agentul constatator ce nu au fost contestate în niciun mod de petent.

În acest sens martora relatează că fapta contravențională a fost constatată în jurul orelor 11 iar petentul i-a lăsat actele agentului constatator, petentul continuându-și drumul la spital după care s-a întors la locul unde a fost oprit.

Din examinarea procesului verbal se reține că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 12.09.2014 ora 16:35 fiind încheiat în aceeași zi la ora 16:40 adică imediat după ce s-a constat fapta contravențională, aspect susținut de petent prin răspunsul la întâmpinare aflat la fila 23 din dosarul de fond.

Având în vedere cele reținute și faptul că până la proba contrară, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator, tribunalul apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, împrejurare față de care, față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, se impune respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-petent P______ M_____ S____ domiciliat în _______________________, ________________________, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 2370/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - BIROUL RUTIER P______, cu sediul în Mun. Pitești, ____________________, județul Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2016.

Președinte, R_______ V_______		Judecător, D______ D_____ A________
	Grefier, A_____ M_____ S_____ P_____

Red. D.D.A

Dact. NE/ 4 ex

27.01.2017