Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizie Nr. 2331/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ C____

Judecător C______ B______

Grefier R_____ C_________

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 757 din data de 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-reclamant V____ V_____ L_______ și Y________ S.R.L. prin administrator Butură E____ C______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a citat în calitate de intimată Y________ S.R.L. prin administrator Butură E____ C______, cu copia cererii de apel spre observare și pentru a formula întâmpinare.

În condițiile art. 244 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 479 C.pr.civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C.pr.civ.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

I. P___ sentința civilă nr. 757 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamantul V____ V_____ L_______ în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului G___, fiind anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/04.12.2014 și exonerat petentul de plata amenzii aplicate prin acesta, fiind înlăturată măsura confiscării cantității de cărbune dispuse prin procesul-verbal și în consecință fiind dispusă restituirea cantității de cărbune confiscată, precum și respins capătul de cerere privind restituirea permisului de conducere ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/04.12.2014 reclamantul V____ V_____ L_______ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei și confiscarea mărfii transportate pentru faptul că la data de 04.12.2014 a transportat în orașul Tg.Cărbunești, cu autoutilitara înmatriculată sub nr. XXXXXXXXX, 10 tone de cărbune pentru care nu a putut prezenta documente legale de însoțire.

În urma verificării prevăzută de art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat, în ceea ce privește nulitatea absolută a procesului-verbal invocată de către reclamant, că actul contestat a fost întocmit cu respectarea exigențelor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, deoarece fapta contravențională a fost descrisă suficient, iar amenda a fost stabilită cu respectarea limitelor legale.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal prima instanță a luat în considerare că în Cauza A_____ împotriva României (cererea nr. xxxxx/03 par. 67-68), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau de a le pedepsi pe cale contravențională, și nu pe cale penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală (G____ împotriva României, nr. xxxxx/01, par. 58, 30 noiembrie 2006). De asemenea, s-a avut în vedere că, Convenția lasă în principiu statelor libertatea de a ridica la rangul de infracțiune penală și de a urmări ca atare un comportament care nu constituie exercitarea normală a unuia din drepturile pe care le protejează, cu excepția respectării cerințelor art. 6 din Convenție. Or, nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților, cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", ar impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție.

Respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din C.E.D.O., se concretizează în materie contravențională în răsturnarea sarcinii probei în plan procesual. Astfel că reclamantul va fi obligat la dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar dacă probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acestuia dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, instanța a constatat că pârâtul nu a făcut dovada faptului că reclamantul transporta cărbunele fără a avea documente legale de proveniență.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 constituie contravenție efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. P___ documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.

Astfel, s-a constatat că, potrivit textului de lege în baza căruia a fost sancționat reclamantul, avizul de însoțire a mărfii reprezintă document de proveniență al cărbunelui transportat, cantitatea și tipul de marfă înscris în conținutul actului contestat corespunzând cu cele aferente transportului efectiv, iar susținerea agentului constatator în sensul că avizul de însoțire ________ nr. 10/03.12.2014 nu conține informațiile minimale prevăzute prin Ordinul nr. 3512/2008, nu se confirmă deoarece prețul mărfii, motivul neîntocmirii facturii și adresa completă a cumpărătorului nu sunt elemente care să poate conduce la concluzia dobândirii mărfii de către reclamant fără a putea dovedi proveniența legală.

În concluzie, s-a reținut că reclamantul a făcut dovada achiziționării cărbunelui în mod legal de la Y________ S.R.L., societate având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, potrivit Certificatului constatator nr. xxxxx/23.07.2014 (fila16).

Reținând că în avizul de însoțire reclamantul a fost consemnat drept cumpărătorul cantității de cărbune transportat, iar confiscarea acesteia s-a făcut de către organele de poliție, potrivit art. 3 din Legea nr. 12/1990, de la presupusul contravenient, ca o consecință a anulării procesului-verbal instanța de fond a înlăturat și măsura complementară a confiscării cantității de cărbune dispuse prin procesul-verbal și a dispus restituirea acesteia.

Constatând că prin procesul-verbal contestat nu s-a luat măsura ridicării permisului de conducere al reclamantului, instanța de fond a constatat neîntemeiat capătul de cerere privind restituirea permisului de conducere.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie cu motivarea, în esență, că potrivit Anexei 1 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile adoptate prin Ordinului Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile și art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, avizul de însoțire poate servi ca „document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz”. Acest document se întocmește de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, în celelalte situații, se face mențiunea cauzei pentru care s-a întocmit avizul de însoțire a mărfii și nu factura.

Același act normativ prevede: „conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul: ________ numărul intern de identificare a formularului; data emiterii formularului; datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală); datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală); denumirea și cantitatea bunurilor livrate; prețul și valoarea, după caz; date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (____________), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului; semnătura expeditorului; data primirii în gestiune si semnătura gestionarului primitor”.

A susținut apelantul că, în lipsa mențiunilor privind prețul mărfii, motivul neîntocmirii facturii și a mențiunii privind adresa cumpărătorului, mențiuni minimale obligatorii potrivit prevederilor legale menționate mai sus, nu se poate considera că documentul face dovada provenienței legale a mărfii transportate.

Așadar, consideră că nu este suficient pentru a face dovada provenienței licite a bunurilor ca persoana care transportă aceste bunuri să prezinte un document intitulat „aviz de însoțire a mărfii” dacă documentul nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ca fiind obligatorii.

Față de considerentele expuse a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii și a cererii de intervenție.

III. Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivul invocat, privit prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum și în raport de probele administrate în cauză, constată că apelul este fondat, critica fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, avizul de însoțire a mărfii reprezintă un document ce atestă proveniența mărfii pe care o însoțește, aceasta fiind valoarea financiar-contabilă a înscrisului. Pe cale de consecință, în mod corect apelantul susține că din punct de vedere financiar-contabil valoarea de document justificativ rezultă din întocmirea acestuia în forma cerută de actul normativ special, respectiv Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile (aplicabil în perioada 01.01.2009 – 31.12.2015).

Or, potrivit pct. 2 din Normele metodologice adoptate prin acest act normativ, documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale: denumirea documentului; denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmește documentul; numărul documentului și data întocmirii acestuia; menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul); conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia; datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, după caz; numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz; alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.

De asemenea, potrivit aceleiași dispoziții legale documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.

În consecință, în mod greșit instanța de fond a considerat că elementele referitoare la prețul mărfii (constituie o dată valorică aferentă operațiunii economice), motivul neîntocmirii facturii și adresa completă a cumpărătorului nu prezintă relevanță, cât timp, în absența acestora înscrisul prezentat nu poate avea calitatea de document jusitifcativ atribuită de lege.

Pe de altă parte, din punct de vedere procesul-civil, avizul de însoțire a mărfii prezentat de reclamant la dosarul cauzei (fila 10), reprezintă un înscris sub semnătură porivată, conform art. 265 combinat cu art. 272 C.pr.civ., iar conform art. 273 alin. 1 C.pr.civ. puterea doveditoare a acestui înscris este limitată la părțile semnatare ale acestuia, nefăcând vreo dovadă în raport cu terții, nici în privința datei întocmirii înscrisului în absența îndeplinirii procedurii de la art. 278 C.pr.civ.

Așa fiind, în mod greșit instanța de fond, în absența oricăror alte probe din care să rezulte proveniența licită a mărfii transportate și, luând în considerare că înscrisul prezentat nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi un document justificativ, a considerat că a fost răsturnată prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal.

Văzând și dispozițiile art. 480 alin. 2 C.pr.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 757 din data de 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-reclamant V____ V_____ L_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Rovinari, _____________________, C3, ____________, ________________ și Y________ S.R.L. JXXXXXXXXXXX, cu sediul în comuna Fărcășești, _____________________, nr. 187, județul G___ prin administrator Butură E____ C______ și schimbă în parte sentința în sensul că respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/04.12.2014 întocmit de Poliția orașului Tg.Cărbunești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2015, la Tribunalul G___.

Red.C.C./Tehnored.C.R.

j.f. C_______ E.A.

4 ex./23 Decembrie 2015