Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr.816

Ședința publică din data de 26.01.2016

Instanța constituită din:

Președinte: C______ C. U_____

Grefier: T_______ – P___ M______ M____

Pe rol, se află pronunțarea plângerii formulate de formulată de petentul B_____ C_______ împotriva procesului verbal de contraveție încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN și în contradictoriu cu chematul în garanție T______ S____.

Dezbaterile si cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 26.01.2016, având nevoie de timp pentru a delibera.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 28.09.2015, cu nr. de mai sus, petentul B_____ C_______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN și cu chematul în garanție T______ S____, anularea procesului-verbal _________, nr. xxxxxxx/14.09.2015, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii petentul a arătat, în esență, că actul de constatare este anulabil, întrucât în cuprinsul acestuia s-a menționat că s-a încheiat lipsa contravenientului și a unui martor, dar cu indicarea greșită a disp. art.9 alin.2 din OG nr.15/2001.

Se mai arată faptul că în actul de constatare nu s-au indicat ocupația și locul de muncă al contravenientului.

Se mai relevă faptul că procesul verbal contestat a fost comunicat contravenientului în copie.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, se arată că petentul a înstrăinat autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cel care a fost depistat ca fiind condus fără rovinietă valabilă, către numitul T______ S____, la data de 27.05.2014 organul fiscal eliberând petentului înscrisul care certifică vânzarea autoturismului menționat.

În drept au fost invocate prevederile din OG nr. 2/2001, Legii njr.455/2001, HG nr.1259/2001 art. 72-74 din C. proc. civ., OG nr.15/2002.

În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 18).

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.11.2015 prin Serviciul Registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege.

Intimata a precizat că înstrăinarea autovehiculului nu îi este opozabilă și a produs efecte doar între părți, iar petentul avea posibilitatea obligării noului proprietar de a înmatricula autovehiculul pe numele acestuia, chiar și pe calea unei acțiuni în justiție.

Intimata a precizat că, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, petentul nu a solicitat radierea din evidențele Serviciului Public Comunitar – Direcția Permise și Înmatriculări Auto.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinului MTI nr. 611/2015.

În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul: autorizație de control, fotografiile obținute cu ajutorul SIEGMCR, dovadă comunicare, planșă foto.

La data de 22.12.2015, petentul a formulat un răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, susținerile din cererea principală.

La termenul din data de 12.01.2016, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a numitului T______ S____.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 14.09.2015, a fost întocmit de către un agent din cadrul intimatei procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx, prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat la data de 17.05.2015, ora 15.05, pe DN38, km 11 + 816 m, în loc. Movilița, jud. C________, fără a deține rovinietă valabilă.

Instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data transmiterii procesului-verbal de contravenție (23.09.2015, f.35), potrivit art. 34 alin. 1 raportat la art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Astfel, sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura olografă a agentului constatator.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent, potrivit căruia în cuprinsul actului constatator s-a menționat că s-a încheiat lipsa contravenientului și a unui martor, dar cu indicarea greșită a disp. art.9 alin.2 din OG nr.15/2001, instanța reține faptul că nu va rețien acet motiv, cu argumentarea că în procesul verbal contestat sunt invocate disp. art. art.9 alin.1 din OG nr.15/2001 nu pentru a fundamenta nesemnarea acestuia de către contravenient și un martor asistent, ci doar pentru a motiva în drept consemnare că menționata contravenție a fost constatată cu mijloace tehnice.

De asemenea, instanța nu va reține motivul de nulitate invocat de către petent care decurge din faptul că în actul de constatare nu s-au indicat ocupația și locul de muncă al contravenientului și că procesul verbal contestat a fost comunicat contravenientului în copie, întrucât toate aceste mențiuni sunt prevăzute de art.16 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității relative, iar petentul nu a probat existența unei vătămări a drepturilor sale legale, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului constatator.

Sub aspectul temeiniciei instanța reține următoarele:

Potrivit art.8 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în vigoare la data întocmirii procesului verbal, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor este prevăzut în Anexa 2 la O.G. nr. 15/2002.

Conform art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b din același act normativ, prin utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.

Prin urmare, în cazul neachitării tarifului de utilizare a drumurilor publice, legea prevede sancționarea proprietarului sau a celui ce poate folosi vehiculul în baza unui drept legal, după caz.

Scopul art. 8 din O.G. nr. 15/2002 este, fără dubii, acela de a sancționa persoana responsabilă pentru fapta de a circula cu un autovehicul fără a deține rovinietă valabilă.

În speță, potrivit contractului de vânzare cumpărare din data de 27.05.2014 (f. 7), petentul a înstrăinat marca Audi, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, numitului T______ S____.

Acest autoturism a fost scos din evidența fiscală de pe numele petentului la data de 27.05.2014, potrivit adresei DGITL Sector 4 de la f. 16.

De asemenea, din certificatul fiscal de la f.15, emis la data de 27.05.2014, rezultă faptul că numitul T______ S____ este menționat drept deținătorul autoturismului în discuție.

Prin urmare, la data săvârșirii contravenției, respectiv 14.09.2015, petentul nu mai avea nici calitatea de proprietar al vehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deoarece operase transmiterea dreptului de proprietate, dar nici pe cea de utilizator.

Sub acest aspect, instanța amintește și dispozițiile art. 1.270 C.civ., care consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Astfel, realizarea acordului de voințe dintre părțile contractante este suficient pentru transmiterea dreptului de proprietate.

În ce privește obligația petentei de a proceda la radierea vehiculului după înstrăinare, în art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de efectua formalitățile de transcriere a transmiterii dreptului incumbă noului proprietar, iar nu celui ce a transmis dreptul de proprietate, în speță petentul.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea contravențională este necesară existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului. Astfel, în măsura în care acțiunea sau inacțiunea sancționabilă nu îi aparține, este exclusă răspunderea sa.

Petentul nu poate fi ținut a răspunde pentru fapta ilicită a altei persoane, respectiv cumpărătorul, cât timp legea nu pune în sarcina sa efectuarea formalităților de publicitate, respectiv radierea autovehiculului din evidențe.

Mai mult decât atât, este de notorietate că la vânzarea autovehiculelor vânzătorul remite cumpărătorului în original toate actele autovehiculului (carte de identitate, certificat de înmatriculare), mergând pe ideea bunei-credințe a acestuia în ceea ce privește înmatricularea ulterioară a autovehiculului, ceea ce determină imposibilitatea radierii ulterioare din evidențe a autovehiculului de către vânzător.

Nu în ultimul rând inopozabilitatea înstrăinării, ce a fost invocată de intimată, este o noțiune de drept civil, iar materia dreptului contravențional reglementează sancțiuni aplicate subiecților de drept pentru fapte ilicite cu scopul preveniri comiterii unor noi fapte ilicite, răspunderea contravențională apropiindu-se, prin ilicit, mai mult de răspunderea penală. Așadar, nu se poate face analogie între opozabilitatea în materie civilă și în materia contravențională.

Instanța reține că singura verificare pe care o face intimata este să consulte o bază de date (o verificare destul de sumară), fără a efectua și alte demersuri pentru a identifica utilizatorul/proprietarul autoturismului, împrejurare de fapt ce reprezintă o deficiență a intimatei ce nu poate fi imputată petentei.

Pe de altă parte, chiar și în aceste condiții, petentul a făcut dovada scoaterii din evidențele fiscale a autovehiculului, conform adresei DGITL Sector 4 din 27.05.2014 (f.16).

Cu această ocazie, petentul a prezentat și dovada înstrăinării autovehiculului, respectiv factura fiscală de la f.30.

Prin urmare, potrivit art. 278 alin. 1 pct. 2 și 3 Cod proc. civilă („Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv: 2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public”), text aplicabil în speță la data înstrăinării autovehiculului, contractul în formă simplificată de vânzare a autovehiculului a dobândit dată certă prin prezentarea acestuia unei instituții publice, devenind astfel opozabil terților, inclusiv intimatei, fiind evident că, deși se referă expres doar la „data înscrisurilor sub semnătură privată”, textul de lege are în vedere opozabilitatea întregului înscris față de terți, întrucât a se interpreta în sens contrar ar însemna să se ajungă la concluzia inutilității acestei dispoziții.

Mai mult decât atât, instanța constată că, din punct de vedere al elementelor constitutive, contravenției îi lipsește elementul subiectiv, respectiv vinovăția, în oricare din formele sale.

Așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (ex. Decizia nr. 670/2009, Decizia nr. 506/2010), nu se poate aplica o sancțiune contravențională în lipsa vinovăției.

De altfel, vânzătorul nu poate anticipa că cel care a cumpărat autovehiculul nu-l va înmatricula și nu va achiziționa rovinietă. Reaua-credință a cumpărătorului nu este un element care să atragă răspunderea vânzătorului, aceasta fiind esențialmente personală în materie contravențională.

Față de toate aspectele expuse, luând în considerare că nu a fost dovedită imputabilitatea faptei contravenționale în sarcina petentului, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/14.09.2015 și va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta.

De asemenea, instanța va respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a numitului T______ S____.

În baza art. 453 alin. 1 C.p.c., instanța, constatând culpa procesuală a intimatei, reține, totuși, faptul că aceasta nu a solicita cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul B_____ C_______, cu domiciliul în București, _________________, __________, ____________, sector 4, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, cu sediul în București, __________________. 401A, sector 6, și cu chematul în garanție T______ S____, cu domciliul în com. Lipița, __________________________.

Anulează procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/14.09.2015 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a numitului T______ S____.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sector 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C______ C. U_____ T_______ – P___ M______ M____

Red. Jud. C.C.U/ Tehnored. C.C.U si T.P.M.M/ 4ex.