R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 680/2013

Ședința publică din 15 aprilie 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE C______ T____

Judecător A______ S______

Judecător M_____ T____

Grefier L_______ M_______

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta ___________________. împotriva sentinței civile nr. 5819/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA - DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua apelare a cauzei, a răspuns intimatul, prin consilier juridic D__ T_____, lipsind recurenta.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul Registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care,

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, tribunalul, constatând cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.

Intimatul, prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală potrivit motivelor expuse, pe larg, în întâmpinare.

Tribunalul, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a recursului, a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza în pronunțare.

Înainte de ridicarea ședinței de judecată, s-a prezentat pentru recurentă, avocat C______ M_____ E____, căreia Tribunalul i-a dat cuvântul asupra recursului. Reprezentanta recurentei a solicitat admiterea recursului.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra recursului, formulat împotriva sentinței civile nr. 5819/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5819/19.10.2012, prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petenta _______________ în contradictoriu cu intimatul C________ L____ al MUNICIPIULUI TIMIȘOARA- DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _______.X. nr. xxxxxx din 03.05.2012, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 800 lei, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 28 alin 2 lit. n din HCL nr. 371/2007, reținându-se în sarcina sa că nu a comunicat în termen de 30 de zile de la data primirii (29.02.2012) adresei cu nr. 700/H/5 (trimisă prin serviciul Poștă Română cu confirmare de primire) în calitate de proprietar al autovehiculului marca Renault de culoare roșie cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, identitatea persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul spre a fi deservit la data de 26.11.2011, orele 17,20, la solicitarea organelor de Poliție Locală, acesta fiind oprit și staționat pe locul destinat persoanelor cu handicap de pe ___________________. Timișoara.

Procedând la verificarea din oficiu a procesului-verbal de contravenție sub aspectul legalității acestuia, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile de validitate prevăzute în OG nr.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute a actului constatator.

Critica evidențiată de petentă sub aspectul prescripției aplicării sancțiunii contravenționale a fost apreciată ca neîntemeiată, după cum urmează:

Art.13 din OG nr.2/2001 dispune că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Petenta avea obligația să comunice datele de identificare ale conducătorului auto în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării organelor de control. Din recipisa de confirmare aflată la fila 18 din dosar rezultă că adresa comunicată de Direcția Poliției Locale Timișoara a fost primită de petentă la data de 29.02.2012, rezultă că de la această dată curge termenul de 30 de zile în care petenta trebuia să se conformeze solicitării autorității locale, iar termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale începe să curgă de la data de 29.03.2012. În aceste condiții, printr-un simplu calcul matematic, este evident că la data întocmirii procesului-verbal de contravenție, respectiv 03.05.2012, termenul de 6 luni prevăzut de art.13 din OG nr. 2/2001 nu era împlinit.

Sub aspectul analizării temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a apreciat că se impune angajarea răspunderii contravenționale a petentului, având în vedere următoarele considerente:

Art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, definește contravenție ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

În concretizarea acestei dispoziții legale, prin art.28 alin.1 lit.n din HCL nr.371/2007 privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul Municipiului Timișoara modificată prin HCL nr.34/2011, a fost considerată contravenție și, ca atare, prevăzută sub sancțiunea amenzii contravenționale, necomunicarea în termen de 30 de zile de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul din cele prevăzute în prezenta hotărâre (persoană fizică sau juridică), la solicitarea organelor de control, a identității persoanei căreia i-a fost încredințat vehiculul spre a fi deservit.

Raportând conduita petentei _______________ la aceste reglementări legale, instanța a constatat că acesta a acționat în mod nelegal, necomunicând datele solicitate de intimată în termenul legal precizat.

Prin precizarea adusă plângerii contravenționale petenta a arătat că nu s-a conformat solicitării intimatei întrucât confirmarea de primire a adresei a fost semnată de către d-l Baca C_____ care nu are nici o calitate în cadrul societății petente, astfel că adresa nu a ajuns la destinatarul ei. Instanța a constatat că nu poate reține o astfel de apărare întrucât chiar martorul Baca C_____, audiat în cauză la propunerea petentei, a declarat că lucrează în cadrul societății petente de aproximativ 6-7 ani, fiind agent de ordine, calitate în care a fost însărcinat și cu recepționarea corespondenței societății. Într-adevăr, martorul a declarat că este posibil să fi pierdut adresa comunicată de intimată, or instanța apreciază că acest aspect este nerelevant din perspectiva stabilirii culpei în sarcina petentei, deoarece aceasta trebuie să-și asume modul defectuos în care înțelege să-și organizeze serviciul de primire a corespondenței, iar dacă apreciază că un salariat se face vinovat de neglijență în serviciu, chiar în modalitatea omiterii prezentării corespondenței, nu are decât să ia împotriva sa măsurile ce se impun.

În aceste condiții, instanța a constatat că în mod temeinic a fost sancționată petenta și în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, de atitudinea petentei caracterizată printr-o nerecunoaștere a săvârșirii faptei contravenționale, nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, cuantumul amenzii astfel cum a fost stabilit prin actul de sancționare fiind necesar pentru îndeplinirea scopului preventiv - educativ al sancțiunii.

Având în vedere că fapta este constată personal de către agentul de poliție, procesul-verbal fiind legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, în baza art.34 din OG nr.2/2001, plângerea a fost apreciată ca neîntemeiată.

La data de 11.12.2012, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/11.10.2012 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. xxxxx/325/2012, a declarat recurs ___________________. solicitând instanței admiterea recursului și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta consideră că sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică ,ca urmare a unei interpretări greșite a actului dedus judecății,întrucât din materialul probator existent la dosar rezultă că petenta nu a recepționat niciodată notificarea cu care intimata a înțeles să dovedească îndeplinirea cerințelor art.28 al.1 lit. n din HCL 371/2007 .

În drept, recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 22, 304, 304 ind. 1, art. 312 Cod procedură civilă, și art. 21, 31 din OG nr. 2/2001.

Intimatul, pentru termenul de judecată din data de 15.04.2013 a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG nr. 2/2001 și că în procesul-verbal de constatare a contravenției au fost consemnate toate mențiunile care ar putea atrage nulitatea actului de constatare.

Sub aspectul temeiniciei actului de constatare, prima instanță a reținut că recurenta a acționat nelegal, necomunicând datele solicitate de către instituția intimată în termenul legal. Totodată intimatul apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

De asemenea, intimatul mai arată că recurenta nu menționează nici un motiv de nelegalitate a hotărârii, evocând aspecte de fond asupra cărora consideră că s-a aplecat cu justă apreciere instanța de fond, prin urmare aceasta a realizat o interpretate corectă a disp. legale incidente în cauză, precum și a probatoriului administrat, astfel că în cauză nu se pot reține motivațiile recurentei.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, astfel cum prescrie art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,interpretând corect probatoriul administrat.

Petenta nu a reușit să demonstreze o altă stare de fapt decât cea reținută prin actul constatator,fiind neverosimile apărările sale privind persoana care a ridicat corespondența,câtă vreme a propus ea însăși audierea acestui martor,tocmai în considerarea faptului că-i este angajat și poate explica situația corespondenței și nu avea motiv să depună mărturie mincinoasă în ceea ce o privește. Instanța a valorificat corect această depoziție,iar apărările făcute în recurs nu pot schimba starea de fapt reținută și argumentată.

Constatând astfel că petenta își invocă propria culpă,susținând indirect că nu are organizată activitatea de primire a corespondenței,că nu a reușit să-și probeze lipsa de vinovăție,tribunalul apreciază că este neîntemeiată calea de atac,astfel că,în temeiul art 312 cod procedură civilă, o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge recursul formulat de recurenta ___________________. împotriva sentinței civile nr. 5819/19.10.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA - DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE.

Irevocabila.

Pronunțata în ședința publica din 15 aprilie 2013.

Red. C.T.22.07.2013/Tehnored. L.M. 09.08.2013/ 2 Ex./SM – 1 Ex.

P.I. – Judecătoria Timișoara/judecător A____ - Ș_______ R_____