Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 83/2016 din 27 ianuarie 2016 dată de Tribunalul DÂMBOVIŢA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul DÂMBOVIŢA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
83/2016 din 27 ianuarie 2016

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 83

Ședința publică de la data de 27 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

Președinte: D_____ M_____ E____

Judecător: C______ G_______

Grefier: G_________ C______ - E____

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - petent A______ G______ A_____, domiciliat în Târgoviște, ___________________________. 61, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 222/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, _______________. 64, jud. Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.

Instanța, având în vedere lipsa părților, în raport de dispozițiile art. 121 alin. 5 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ultima strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a răspuns pentru intimat consilier juridic N____ E___ O_______, lipsă fiind apelantul – petent A______ G______ A_____.

procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC rap. la art. 95 alin 2 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.

Tribunalul pune în discuție administrarea probelor de care înțelege să se folosească în apel.

Consilier juridic N____ E___ O_______, având cuvântul, precizează că nu are probe de administrat.

Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin. 2 și art. 479 din Noul Cod de procedură civilă, va soluționa cauza pe baza probelor administrate în fața instanței de fond.

Instanța, în baza disp. art. 482 coroborat cu art.392 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul deschide dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.

Intimatul prin consilier juridic având cuvântul, arată că contravenția comisă de apelant a fost constată de un lucrător de poliție, aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, atestat pentru operarea cinemometrului utilizat, și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, învederând că actul normativ invocat de apelant își încetează aplicabilitatea în momentul constatării corectei funcționări a cinemometrului verificat, astfel că solicită respingerea apelului și menținerea procesului – verbal atacat, ca fiind temeinic și legal.

Tribunalul, socotindu-se lămurit, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 395 NCPC, rămâne în deliberare asupra apelului.

TRIBUNALUL

deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. XXXXXXXXXXXXX, la data de 20 11.2013, ca urmare a declinării competenței de soluționare de către Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 3 333/18 09.2014,

Prin sentința civilă nr. 222/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de A______ G______ A_____, domiciliat in Targoviste, ___________________________.61, judetul Dambovita, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLITIE DAMBOVITA cu sediul în Târgoviște,_________________.49, județ Dâmbovița ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 01.11.2013, petentul A______ G______ A_____ a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 720 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru o perioadă de 90 de zile, pentru că în aceeași zi în jurul orei 15, pe DN nr. 71, în localitatea Conțești, la KM 15, plus 700 de metri, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare P 0983BN, cu viteza de 103km/h și a fost înregistrat cu aparatul radar _________ 148, montat pe autospeciala de poliție nr. xxxxx. Fapta a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 raportat la art. 102 alin. 3, lit. e din OUG 195/2002 ( fila nr. 10).

Potrivit art. 34 alin.1 din OG. nr. 2/2001, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile de la comunicarea procesului verbal.

Analizând temeinicia procesului verbal contestat, instanța că din planșele foto și înregistrarea video depuse la dosar de intimată, se observă autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare P 0983BN, rulând cu viteza de 103 km/h. .Din înregistrarea video rezultă că măsurarea vitezei cu care a circulat observă autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare P 0983BN, s-a realizat în timp ce autospeciala de poliție se deplasa.

Aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza a fost verificat metrologic iar agentul constatator deține atestat de operator radar ( fila nr. 39-Dosar J. Târgoviște și respectiv fila 15 din dosarul J. Răcari). De asemenea, din buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar efectuează măsurători atât în regim de deplasare, cât și în regim staționar.

Din înscrisurile depuse la dosar de intimată, rezultă că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza cu care rulat autoturismul condus de petent, corespunde Normei de metrologie legală nr. 021-05 ( fila nr. 28).

În drept, fapta săvârșită de petent este prevăzută de art. 103 alin.2 lit. e punctul 3 din OUG 195/2002 potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte-amendă, și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Întrucât că fapta reținută în procesul verbal contestat a fost săvârșită în afara localității, rezultă că viteza legală cu care ar fi trebuit ca petentul să conducă autoturismul este de 90 km/h, conform art. 49 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002.

Din probatoriu administrat rezultă că fapta reținută în procesul verbal constat există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petent. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a stabilit în mod corect atât încadrarea juridică a faptei iar sancțiunile aplicate se sunt cele prevăzute de lege.

Potrivit art. 3.1.1. lit. c din Ordinul 301/2005 (privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor-cinemometre), pentru aparatele radar care măsoară atât în regim de deplasare cât și staționar, atunci când măsurarea vitezei s-a efectuat în regim de deplasare, eroarea maxima tolerata pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, ± 4 % din valoarea convențional adevărata, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h..

Instanța subliniază că acest aspect reprezintă o cerință metrologică pe care acest aparat radar a trebuit să o îndeplinească, pentru a se elibera buletinul de verificare metrologică.

Această cerință metrologică a erorii tolerată pentru măsurarea vitezei, nu presupune în mod obligatoriu că petentul nu a condus autoturismul marca Mercedes cu cu nr. de înmatriculare P 0983BN rulând cu viteza de 103 km/h. .

Dacă s-ar acorda prioritate principiului “ in dubio pro reo”, aplicabil în considerarea jurisprudenței CEDO, s-ar ajunge în situația ca toate faptele contravenționale care constau în conducerea în localitate au unui autoturism cu viteze de 101-104 km/h să nu mai poată fi sancționate. În același timp, dacă conducătorul auto ar conduce autoturismul cu o viteză de 105 km/h, înregistrată cu același aparat radar, ar fi sancționat.

O astfel de practică a organelor de poliție ar încuraja conducătorii auto să ruleze cu vite de aproximativ 100 km/h, sperând că se vor încadra în marja de eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei a aparatului radar.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fapta contravențională este considerată de regulă, o faptă de natură penală, indiferent de calificarea existentă în dreptul intern. Dacă dreptul intern penal nu cuprinde în domeniul său comportamentul examinat, se va utiliza criteriul naturii faptei sancționate, ce presupune o verificare a destinației normei care incriminează fapta în discuție.

În măsura în care norma în cauză are o sferă de aplicare limitată la anumite categorii de persoane și nu este de gravitate ridicată, fapta incriminată este considerată că aparține materiei dreptului disciplinar.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.

Ținând seama de aceste criterii, instanța apreciază că art. 102 alin. 3 lit. e punctul 3 din OUG 195/2002 nu constituie o acuzație în materie penală, potrivit jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește argumentul invocat de petent că în momentul înregistrării de aparatul radar a vitezei, ar fi circulat în afara localității, instanța subliniază că petentul nu dovedit o situație contrară celei reținute în procesul verbal contestat.

În aceste condiții, instanța va avea în vedere la soluționarea prezentei cauzei aspecte de drept intern privind regimul juridic al contravențiilor, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, susmenționată.

În prezenta cauză, având în vedere criteriile din jurisprudența CEDO susmenționate, din care rezultă că art. 102 alin. 3 lit. e punctul 3 din OUG 195/2002 nu constituie o acuzație în materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța va acorda întâietate prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției

Astfel potrivit opiniei majoritare a practicii judiciare naționale, se consideră că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada până la proba contrară, contravenientul putând dovedi liber, cu orice mijloc de probă , caracterul nelegal al mențiunilor înscrise în procesul verbal.

Forța probantă a procesului verbal este relativă ceea ce înseamnă că poate fi răsturnată prin susținerile contravenientului coroborate cu alte mijloace de probă administrate.
În privința legalității procesului verbal, instanța constată că acesta conține mențiunile obligatorii cerute de articolul 17 din OG. Nr.2/2001 a căror omisiune este sancționată cu nulitatea actului și se constată și din oficiu,respectiv: numele și calitatea agentului constatator, nume și prenumele contravenientului, fapta și data săvârșirii acesteia, semnătura agentului constatator.

Conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța consideră sancțiunea principală a amnezii aplicată pentru această fapta săvârșită de petent, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Instanța subliniază că din înscrisul depus la dosar de intimată rezultă că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor codului rutier ( fila nr. 42-Dosar J. Târgoviște)

Petentul a formulat apel, înregistrat la judecătoria Răcari sub nr. XXXXXXXXX/1013.

În motivele de apel s-a arătat că, agentul constatator, a constatat săvârșirea faptei printr-un mijloc tehnic omologat, însă aparatul respectiv are o marjă de eroare de de +/- 3 %, specificată în actul normativ referitor la aparatele de acest gen. Arată că mașina pe care era montat cinemometrul era în mișcare la momentul constatării contravenției. Dacă s-a aplica marja de eroare ar fi rezultat o viteză de circa 99 km./oră, astfel fapta nu s-ar mai încadra în contravenția stabilită de agentul constatator .

Mai arată că si intimata prin întâmpinarea formulata in fata instanței de fond menționa ca „ asa cum rezulta si din suportul magnetic, precum si din planșa fotografica in tocmi ta, petentul se deplsa cu viteza de 103 km/h in localitate, iar in cazul in caref in urma aplicării marjei de eroare stabilite de norma N.M.L., instanța va considere ca viteza este inferioara celei Înregistrate de aparatul radar, solicita sa se dispună unității de politie competenta sa aplice sancțiunea contravenționala in funcție de viteza reținuta.

Intimatul a depus la dosar la data de 01.10.2015 întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința apelată, deoarece, contravenția comisă a fost constatată de un lucrător de poliție , iar din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultă că cinemometru măsoară atât în regim de deplasare cât și în regim staționar.

Prevederile Normei metrologice NML 021-05/2005 nu au aplicabilitate în cauză . Actul normativ invocat de apelant produce efecte juridice numai cu ocazia verificării metrologice a aparatului cinemometru.

Ulterior acestui moment nici un alt act normativ nu mai reglementează aplicarea erorilor maxime tolerate , prevăzute de NML 021-05/2005 la vitezele înregistrate în trafic de un aparat cinemometru declarat admis la verificarea metrologică

Examinând sentința în baza motivelor de apel, a probelor administrate la instanța de fond și a temeiurilor de drept invocate, tribunalul reține următoarele

Prin sentința civilă nr. 222/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de A______ G______ A_____, domiciliat in Targoviste, ___________________________.61, judetul Dambovita, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLITIE DAMBOVITA cu sediul în Târgoviște,_________________.49, județ Dâmbovița ca neîntemeiată.

Prin motivele de apel, apelantul-petent, invocând prevederile disp. pct. 3.1.1. lit.c din norma de metrologie legală NML 021-05/23 11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Romând de Metrologie legală, consideră că intimatul urma să facă dovada că la măsurarea vitezei autovehiculului s-a avut în vedere eroarea în măsurarea vitezei.

Tribunalul reține că, potrivit art. 3.1.1. lit. c din Ordinul 301/2005 (privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor-cinemometre), pentru aparatele radar care măsoară atât în regim de deplasare cât și staționar, atunci când măsurarea vitezei s-a efectuat în regim de deplasare, eroarea maxima tolerata pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, ± 4 % din valoarea convențional adevărata, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h.

Sub aspectul modului de interpretare a acestor dispoziții, în mod corect, Judecătoria a reținut că textul instituie o cerință metrologică pe care aparatul radar trebuie să o îndeplinească pentru a se putea elibera buletinul de verificare metrologică.

Având în vedere că aparatul cinemometru a fost declarat admis la verificarea metrologică, eroarea maximă tolerată nu se aplică valorilor de viteză înregistrate de acesta, în trafic.

Pentru aceste considerente, având în vedere disp. art. 480 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul - petent A______ G______ A_____, domiciliat în Târgoviște, ___________________________. 61, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 222/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul - petent A______ G______ A_____, domiciliat în Târgoviște, ___________________________. 61, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 222/19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, _______________. 64, jud. Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 27.01.2016.

Președinte,

Judecător,

D_____ M_____ E____

C______ G_______

Grefier,

G_________ C______ - E____