Dosar nr. XXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

Secția de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 1559

Ședința publică din 28 octombrie 2015

Președinte: C_______ -D______ D_____

Judecător: C_______ P_____

Grefier: C_______ E____ T_________

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul B__________ A________, cu domiciliul procedural ales la Cabinetele de avocatură "BICIIN, L___& Z_______, cu sediul în mun.Iași, ________________.37, ______________, împotriva sentinței civile nr. 253 din 17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în dosar nr. XXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în Suceava, _______________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P_______ E____- A___ ( cu delegație la dosar) pentru intimat, lipsă fiind apelantul – petent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea apărătorului – apelantului cerere prin care solicită comunicarea întâmpinării, cu consecința prorogării termenului de depune a răspunsului de la o nouă aplicare.

Cu privire la cererea apelantului de a i se comunica întâmpinarea, instanța având în vedere mențiunile din citativ, apelantul confirmând primirea citației, iar chestiunea comunicării întâmpinării reprezentând un fapt personal al agentului procedural, va respinge cererea de comunicare a întâmpinării, aceasta fiind expediată la domiciliul ales al apelantului, nefiind făcută înscrierea în fals cu privire la această mențiune.

La interpelarea instanței, consilier juridic P_______ A___ pentru intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată probatoriul epuizat și acordă cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic P_______ A___ E____ pentru intimat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică și implicit a sancțiunii complementare.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L :

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 253 din 17.03.2015 Judecătoria Gura Humorului a respins plângerea contravențională formulată de petent B__________ A________, în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN SUCEAVA, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 30.12.2014 de intimata I.P.J. Suceava, s-a constatat că la aceeași dată, la ora 17⁴⁸, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, Păltinoasa la km 224+200 m, din direcția Capu Codrului către Gura Humorului a depășit auto marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare C-QP-429 neregulamentar zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă” încălcând marcajul longitudinal continuu. Fapta constatată a fost calificată drept contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002. În consecință, petentului i s-a aplicat sancțiunea cu amendă contravențională în cuantum total de 360 lei (4 puncte-amendă), precum și măsura reținerii permisului de conducere.

S-a mai menționat că petentul a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție motiv pentru care agentul constatator a făcut aplicarea art. 19 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 solicitând martorului asistent Plonic A_____ I_____ să semneze procesul verbal contestat în vederea confirmării acestei împrejurări.

Analizând conținutul procesului verbal atacat, instanța a constatat că acesta cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a avut în vedere mai întâi sarcina probei într-o astfel de cauză. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 din Convenția cu același nume, instanța apreciază actul de constatare și de sancționare a contravenției trebuie să fie întemeiat pe probe. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 34 din OG 2/2001, instanța a trebuit să administreze toate probele necesare în vederea aflării adevărului.

Proba care au stat la baza încheierii procesului verbal este reprezentată de constatarea personală a agentului constatator, iar petentul nu a propus în termen legal probe din care să rezulte o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator. Din acest motiv instanța a reținut la fel ca și agentul constatator că petentul, în timp ce conducea ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, Păltinoasa la km 224+200 m, din direcția Capu Codrului către Gura Humorului a depășit auto marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare C-QP-429 neregulamentar în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă” încălcând marcajul longitudinal continuu.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers”.

Încălcarea acestei obligații este calificată ca fiind contravenție și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 cu amendă contravențională prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni.

În raport de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că petentul a încălcat obligațiile legale indicate astfel că se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Sub aspectul sancțiunilor aplicate, instanța a apreciat că aceasta este legală și nu există motive care să justifice înlăturarea ei.

În concluzie, față de considerentele expuse, instanța a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B__________ A________ criticând sentința apelantă pentru nelegalitate.

În motivare a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea de administrare a probatoriului testimonial propus prin acțiunea introductiva făcând aplicarea dispozițiilor art. 254, al.l si 194, lit."e" din NCPC. Astfel, instanța a respins proba testimoniala cu audierea unui martor care cunoștea împrejurările săvârșirii presupusei contravenții, pentru motivul că nu a indicat în acțiune numele si domiciliul acestuia. Sancțiunea aplicata este nelegala în considerarea dispozițiilor exprese ale art. 200 din NCPC, dispoziții care prevăd la alineatul 3 ca instanța este obligata să pună în vedere reclamantului să complinească lipsurile în termen de 10 zile de primirea comunicării sub sancțiunea anularii cererii.

Învederează instanței de apel ca a depus ulterior introducerii cererii datele de identificare ale martorului propus și copia după actul de identitate al acestuia fără ca instanța sa-i fi pus în vedere prin adresa sa complinesc aceste lipsuri, astfel încât decizia instanței de fond de a respinge proba pentru aceste considerente de drept este lipsita de legalitate.

Un alt motiv de nelegalitate al sentinței apelate este acela ca prin cererea de chemare în judecata a solicitat să fie audiat martorul asistent care a semnat procesul - verbal, învederând ca motivele care au condus la nesemnarea procesului — verbal sunt acelea descrise în acțiune, motive la care instanța nu a făcut niciun fel de referire, nu a motivat care este rațiunea pentru care nu le-a dat eficienta si nici nu s-a pronunțat asupra probei în sensul de a o respinge.

Nu în ultimul rând arată că aspectele de fapt care justifica contestația nu pot fi probate decât prin administrarea probatoriului testimonial propus prin cererea de chemare in judecata, probatoriu care vizează atât audierea martorului propus, participant la trafic in acel moment, cat si audierea martorului asistent care să releve cu exactitate împrejurările pe care le cunoaște privind întocmirea procesului - verbal, probe propuse in termenul legal de către apelant si în administrarea cărora insist pentru dovedirea temeiniciei pretențiilor formulate .

În situația în care instanța de apel va retine cauza spre rejudecarea fondului, înțelege sa să se folosească de proba testimoniala în persoana martorilor indicați la fondul cauzei.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 480 din NCPC.

A solicitat judecarea prezentului apel și în lipsă.

Prin întâmpinare, intimatul I.P.J. Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție , cu sancțiunile aplicate.

În motivare a arătat că, față de motivele de apel consideră că sunt nefondate, sentința instanței de fond este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind, în mod corect, că actul de constatare este legal și temeinic. Instanța de fond, a confirmat cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, iar, până în prezent, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt.

Consideră că, în cauză, se impune decăderea acestuia din dreptul de a solicita proba testimonială întrucât aceasta nu a fost precizată complet prin cererea de chemare în judecată și nici prin cererea de apel, neprecizându-se datele de identificare ale acestora astfel cum prevăd normele legale.

Totodată arătă că nerespectarea normelor rutiere privind depășirea poate produce evenimente rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce ne sunt stabilite conform art. 1 alin 2 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Analizând cauza sub aspectul criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.476,477 C.p.c., tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiată.

Petentul a fost sancționat contravențional cu amenda și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reținându-se în sarcina sa că a depășit auto marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare C-QP-429 neregulamentar zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă” încălcând marcajul longitudinal continuu. Fapta constatată a fost calificată drept contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție s-a constatat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art.16, 17 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta a fost descrisă suficient pentru a putea permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare. Sub aspectul temeiniciei, actul de constatare face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Partea sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate. Așa fiind procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de relativă de veridicitate și autenticitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp cât petentului i se asigură condiții specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina acesteia, fiind dovedit fără dubiu încălcarea dispozițiilor legale pentru care a fost sancționată. În privința proporționalității sancțiunilor aplicate, tribunalul constată că se impune a se avea în vedere dispozițiile art.5 al.5 (sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei) precum și a dispozițiilor art.21 al.3(sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal) din OG 2/2001, astfel că în raport de aceste dispoziții nu s-ar justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment sau înlăturarea măsurii complementare.

Un prim aspect invocat de apelant se referă la respingerea probei testimoniale cu un martor care cunoștea împrejurările săvârșirii presupusei fapte, în temeiul dispozițiilor art.254 al.1 și art.194 lit.e din C.p.c. Potrivit dispozițiilor art.194 C.p.c în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să arate mijloacele de probă a căror încuviințare o solicită în vederea dovedirii pretențiilor lor, respectiv în cazul probei testimoniale va indica numele, prenumele și adresa martorilor. În situația în care prin cererea de chemare în judecată se solicită încuviințarea probei testimoniale, fără a fi specificați martori, se va considera că proba respectivă nu a fost propusă în condițiile legii, fiind incidente aceleași sancțiuni prevăzute de lege pentru ipoteza în care aceasta nu a fost deloc indicată. În consecință, comunicarea ulterioară prin a informațiilor privind datele de identificare ale martorului a cărui audiere o solicită este tardivă, în mod corect instanța a respins această probă. Cât privește audierea martorului asistent, tribunalul consideră că audierea acestuia nu se impunea în mod special dat fiind faptul că potrivit disp. art.19 din OG 2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În absența semnăturii contravenientului, care se poate datora fie lipsei fizice a acestuia la încheierea procesului verbal, fie situațiilor asimilate de lege cu această lipsă fizică (refuzul sau neputința contravenientului de a semna), pentru a se respecta legalitatea procedurii contravenționale este necesar ca această lipsă sau situațiile asimilate acesteia să fie confirmate prin cel puțin un martor asistent, persoană care trebuie identificată și să semneze actul constatator.

Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în baza art.480 C.p.c. va respinge apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul B__________ A________, cu domiciliul procedural ales la Cabinetele de avocatură "BICIIN, L___& Z_______, cu sediul în mun.Iași, ________________.37, ______________, împotriva sentinței civile nr. 253 din 17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, în dosar nr. XXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în Suceava, _______________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28.10.2015.

Președinte, Judecător,

C_______ -D______ D_____ C_______ P_____

Grefier,

C_______ E____ T_________

Red. P.C

jud fond Șalar A.I.

tehnored. T.C

ex.4