Dosar nr. XXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 25 noiembrie 2013

Completul compus din:

Președinte – S_______ D____

Judecător – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – F______ G.G______

DECIZIA nr. 646

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta – intimată Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ – A__________ Națională a Vămilor București, în contradictoriu cu intimatul – petent D_____ P____, împotriva sentinței civile nr. 580 din 10.04.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimatul – petent D_____ P____, avocat G_____ D_____ în substituirea avocat R________ N_______, conform împuterniciri avocațiale și a delegației de substituire depusă la dosar, lipsind reprezentantul recurentei – intimate Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ – A__________ Națională a Vămilor București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța ia act că prin serviciul registratură intimatul D_____ P____ a depus întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul asupra motivelor de recurs.

Avocat G_____ D_____, pentru intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect prima instanță, în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, a impus o reindividualizare a acesteia; totodată în mod corect a reținut instanța că față de numărul relativ mic de țigări, sancțiunea de 20.000 lei apare ca fiind disproporționată. Nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 580 din 10.04.2013 Judecătoria D______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D_____ P____ în contradictoriu cu intimatul A__________ Națională A Vămilor, Direcția R________ Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ și pe cale de consecință a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr.xxxxxxx din data de 04.02.2013, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. De asemenea, a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal mai sus menționat și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________/20 nr. xxxxxxx din data de 04.02.2013 întocmit de către intimata A__________ Națională a Vămilor – Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași-Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, petentul D_____ P____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și cu sancțiunea complementară constând în confiscarea bunurilor, constatându-se că în data de 26.09.2012, în localitatea Mihăileni, petentul a fost identificat de către un echipaj al SPF D______ având asupra sa o cantitate de 14 de pachete de țigări Winston cu timbre fiscale de Republica Ucraina, pentru care nu a putut face dovada provenienței mărfurilor și a introducerii mărfurilor în sistemul de accizare, faptă prevăzută de dispozițiile art. 221³ alin. 2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 221³ alin. 3 din același act normativ.

Instanța de fond verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

S-a mai reținut de către prima instanță că, petentul a afirmat faptul că procesul-verbal este nelegal întocmit întrucât a fost încheiat la data de 04.02.2013 și nu la data constatării faptei, data de 26.09.2012. Instanța de fond a respins acest motiv de nulitate ca neîntemeiat, constatând că, în conformitate cu prevederile art.13 alin.1 din O.G. 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, astfel încât agentul constatator are posibilitatea de a întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției în termen de 6 luni de la data săvârșirii acesteia. Petentul a mai învederat faptul că procesul-verbal nu a fost încheiat la locul săvârșirii faptei, ci a fost întocmit la sediul agentului constatator. Prima instanță a respins și acest motiv de nulitate ca neîntemeiat, reținând că O.G. 2/2001 nu cuprinde mențiuni referitoare la locul întocmirii procesului-verbal de contravenție, în consecință acesta poate fi întocmit și la sediul agentului constatator. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului vamal aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că petentul D_____ P____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Cu privire la declarația martorei P_____ A_____, instanța de fond a apreciat că se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză.

Astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 206²¹ alin. 10 din Legea nr. 571/2003, este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută. În explicarea acestui text de lege, H.G. nr. 44/2004 (II), la punctul (31) stabilește că „în afara antrepozitului fiscal pot fi deținute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost înregistrată ca obligație de plată, iar prin circuitul economic se poate stabili de către autoritățile competente cu atribuții de control că produsele provin de la un antrepozitar autorizat, de la un destinatar înregistrat sau de la un importator”.

În plus, potrivit art. 206⁹ alin. 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003, persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este, în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum se menționează la art. 206⁷ alin. (1) lit. b): persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora.

Totodată potrivit art. 206⁶¹ alin.1 lit. b) tutunul prelucrat constituie produs accizabil iar potrivit alin. 3 „produsele accizabile prevăzute .la alin.1 pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secțiuni”.

Din coroborarea dispozițiilor legale amintite mai sus, prima instanță a apreciată că deținătorul de produse accizabile are obligația de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menționate, respectiv antrepozitar autorizat, operator înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, neavând relevanță numărul de intermediari interpuși, în circuitul economic, între antrepozitar și deținător, legea nefăcând nicio distincție în acest sens, precum și faptul că acciza aferentă produselor menționate a fost achitată.

În ceea ce privește pachetele de țigări confiscate de la petent, pachetele cu țigări marca Winston nu aveau aplicate timbre fiscale românești, ci timbre fiscale din Republica Ucraina.

Având în vedere natura produselor (tutun prelucrat), cantitatea de țigări (14 de pachete), lipsa oricărui document de proveniență (facturi), instanța de fond a înlăturat apărările petentului conform căreia țigaretele au fost cumpărate pentru consumul propriu și nu în vederea comercializării, reținând că aceste susțineri nu au relevanță atâta timp cât textele legale sancționează simpla deținere de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare.

Față de aceste aspecte, prima instanță a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație. Astfel, instanța de fond a considerat că petentul D_____ P____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Astfel, instanța de fond a reținut că agentul constatator a aplicat petentului pentru fapta reținută sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei, însă a apreciat că pentru această faptă, măsura avertismentului, ca sancțiune principală, este potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

Astfel, față de numărul relativ mic al pachetelor de țigări găsite asupra petentului (14 de pachete de țigări) o sancțiune cu amenda în cuantum de 20.000 lei apare ca fiind disproporționată, prima instanță formându-și convingerea că petentul a înțeles urmarea negativă a unei astfel de fapte și că nu o va mai repeta în viitor. Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării produselor, prima instanță a constat că a fost aplicată în mod legal.

Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs recurenta Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 304¹ Cod procedură civilă, solicitând modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenție ca legal și temeinic.

S-a arătat în cuprinsul motivelor de recurs că prima instanță a apreciat în mod greșit gradul de pericol social al faptei și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și că în raport de numărul cantitatea de țigări deținută nelegal de petent, agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege.

S-a mai menționat că fapta săvârșită este de natură să aducă atingere desfășurării normale a activității autorității vamale și relațiilor sociale, că scopul autorității vamale este de a descuraja comerțul ilicit cu acest tip de produse accizabile, lucru ce ar avea consecințe negative asupra bugetului de stat, în contextul în care în ultima perioadă acest fenomen a luat o amploare deosebită.

Analizând cererea de recurs în raport de motivele invocate care se încadrează pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și de prevederile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art. 7 pct. 3 din aceeași ordonanță, sancțiunea „ Avertisment” se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Or, față de criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale menționate mai sus, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana contravenientului , în mod corect prima instanță a apreciat că sancțiunea de 20.000 lei amendă aplicată de agentul constatator este împovărătoare pentru petent, creând mari dificultăți în ce privește executarea acesteia , dat fiind și contextul economic dificil.

Având în vedere că petentul este la prima abatere de acest gen, nu a mai fost sancționat contravențional până în prezent tribunalul apreciază că in mod corect a reținut prima instanță că scopul de prevenție generală și specială al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui „ Avertisment”, sancțiunea de 20.000 lei amendă aplicată de agentul constatator fiind disproporționată față de gradul de pericol social al faptei.

Ca urmare, criticile formulate de recurenta – intimată sunt neîntemeiate , prima instanță înlocuind justificat sancțiunea amenzii cu sancțiunea „ Avertisment” , aplicând corect dispozițiile art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001 privind criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul declarat ca neîntemeiat recursul declarat de Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, împotriva sentinței civile nr. 580/10.04.2013 a Judecătoriei D______, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în municipiul Iași, _________________. 10 C, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 580/10.04.2013 a Judecătoriei D______, în contradictoriu cu intimatul – petent D_____ P____, cu domiciliul în municipiul B_______, _______________________, județul B_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 25 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, S_______ D____ R_____ M______ U________ M______ F______ G. G______

Red. – U.M.

Tehnored. UM/23.01.2014

Judec. D______ – jud. B___ N_______ E____

2 ex.