Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- apel – plângere contravențională–

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.1730

Ședința publică din 18 noiembrie 2015

Președinte: H_______ L______

Judecător: P_______ I____

Grefier: I______ T______

Pe rol judecarea apelului declarat de petentul apelant G_____ M____, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat T_____ L______, __________________ Bis, __________, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1193 din 27.02.2015 a Judecătoriei Suceava, în dosarul nr.XXXXXXXX/xxxxx intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic Talpalariu G______, pentru intimatul IPJ Suceava, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Instanța constată că la dosar, prin Serviciul Registratură, au fost depuse concluzii scrise de către apelant.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța constată probatoriul epuizat și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L ,

Asupra apelului de față instanța constată următoarele:

Prin sentința nr.1193/27.02.2015 Judecătoria Suceava a respins plângerea formulată de petentul G_____ M____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx și ________ nr.xxxxxxx, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în acest fel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 30.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă, în sumă de 340 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în baza art. 100 alin 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată.

În fapt, s-a arătat că în ziua de 30.04.2014, orele 17:00, petentul a condus auto marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17 , la km 244 + 300 m, din direcția Suceava către Gura Humorului și nu a respectat semnalele de oprire regulamentare efectuate, având în funcțiune concomitent semnale luminoase și acustice ale autospecialei de poliție cu nr. MAI xxxxx.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 10.10.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă, în sumă de 340 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin.1 lit. h și i din H.G. 1391/2006, fiind sancționat în baza art. 100 alin 3 lit. „e". din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În fapt, s-a arătat că, în ziua de 30.04.2014, ora 17:01, în timp ce ducea autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, din direcția Suceava către Gura Humorului, la km 245, a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a unui număr de două autovehicule, care circulau în aceeași direcție, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", precum și peste marcajul longitudinal.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Instanța a înlăturat ca neîntemeiată apărarea petentului cu privire la faptul că agentul constatator a întocmit două procese-verbale, pe fiecare dintre ele reținându-se dreptul de a conduce, fapt ce nu este legal.

Conform art. 20 alin. 1 din O.G. 2/2001, dacă o persoana savârseste mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal. Analizând cuprinsul articolului redat mai sus, se observă că nerespectarea acestei prevederi poate atrage anularea procesului-verbal numai în măsura în care se face dovada existentei unei vătămări, care nu ar putea fi înlăturată altfel, dar în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existentei unei asemenea vătămări.

Mai mult, conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din O.G. 2/2001, când mai multe contravenții au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fara a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grava. Astfel, cumulând sancțiunile aplicate prin cele două procese verbale de constatare a contravențiilor se observă că agentul de poliție a respectata dispozițiile art.10 din O.G. 2/2001.

Cu privire la faptul că i-a fost aplicată petentului de două ori măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, instanța a constatat că în mod legal, organul constatator a procedat la aplicare măsurilor complementare, având în vedere că pentru ambele fapte reținute în sarcina petentului, această măsura era prevăzută de lege.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 680 lei aplicată unei persoane fizice, pentru săvârșirea a două contravenții, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța a amintit că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța a constată că procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 30.04.2014 și ________ nr. xxxxxxx din 30.04.2014 conțin constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre contravenții constatate pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele menționate sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesele-verbale cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

In cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesele-verbale de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actelor contestat.

Mai mult, instanța a observat că petentul nu a contestat realitatea reținerii contravenției prevăzută de art. 120 alin.1 lit. h și i din H.G. 1391/2006 în sarcina sa, arătând în cuprinsul plângerii contravenționale, faptul că după ce organele de poliție au trecut de el, și-a continuat deplasarea spre Gura Humorului, însă după câtiva metri, a ajuns din urmă două autoturisme care se tractau, cu o viteză foarte redusă(20-25 km/h) și foarte aproape de acostament, fapt ce l-a determinat să le depășească, cu toate că în zonă era instalat indicatorul „depășire interzisă”.(f.3)

Deși petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celor reținute în cuprinsul celor două procese verbale, intimatul a depus la dosar probe din care rezultă temeinicia actelor de constatare și sancționare a petentului.

În acest sens, din raportul întocmit de agentul constatator și depus la dosar, a rezultat că petentul la data de 30.04.2014, în jurul orelor 17:00, nu s-a conformat semnalelor luminoase și sonore ale polițiștilor aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Pentru acest motiv, s-a procedat la urmărirea petentului, ocazie cu care aceasta a fost observat cum a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a două autovehicule, în zona de acțiunea a indicatorului „depășire interzisă” precum și peste marcajul longitudinal continuu. Întrucât în cadrul urmăririi, nu au reușit să oprească mașina condusă de către petent, s-a luat legătura cu organele de poliție din cadrul Poliției orașului Gura Humorului, care au procedat pe raza localități Păltinoasa, la oprirea autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.(f.24-25)

În plus, instanța a reținut și atitudinea petentului, care după ce i s-a adus la cunoștință pentru ce a fost oprit și care este conținutul celor două procese verbale întocmite, nu a înțeles să formuleze obiecțiuni.

Instanța a reținut, că în prezenta cauză, petentul nu a demonstrat netemeinicia proceselor-verbale contestate, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă.

Sub aspect sancționator, instanța a constatat că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunile aplicându-se in limitele prevăzute de textele normative.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul G_____ M____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat, în esență, că instanța de fond, în mod greșit a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corectă întrucât petentul a fost sancționat pentru presupuse fapte ce impun și reținerea permisului de conducere, imputație ce este asimilată faptelor cu conotație penală, iar în cazul acestor acuzații, sarcina probei revine organului constatator (cauza A_____ c.României).

Legal citat, intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava prin întâmpinare ( f. 12 dosar) a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție, cu sancțiunile aplicate.

În motivare a susținut că, motivele de apel sunt nefondate, sentința atacată este legală și temeinică, instanța confirmând constatarea poliției. În cauză este vorba de o constatare directă a agentului constatator, procesul verbal având prezumția de temeinicie și legalitate. De altfel, nerespectarea normelor rutiere reprezintă principala cauză a producerii evenimentelor rutiere grave soldate cu victime sau pagube materiale însemnate.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 30.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă, în sumă de 340 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în baza art. 100 alin 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată, reținându-se că în ziua de 30.04.2014, orele 17:00, petentul a condus auto marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17 , la km 244 + 300 m, din direcția Suceava către Gura Humorului și nu a respectat semnalele de oprire regulamentare efectuate, având în funcțiune concomitent semnale luminoase și acustice ale autospecialei de poliție cu nr. MAI xxxxx.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 30.04.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă, în sumă de 340 lei, aplicându-i-se, totodată, și măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin.1 lit. h și i din H.G. 1391/2006, fiind sancționat în baza art. 100 alin 3 lit. „e". din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în ziua de 30.04.2014, ora 17:01, în timp ce ducea autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, din direcția Suceava către Gura Humorului, la km 245, a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a unui număr de două autovehicule, care circulau în aceeași direcție, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", precum și peste marcajul longitudinal.

Examinând procesele-verbale de constatare a contravenței, tribunalul reține că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind date cauze de nulitate absolută, iar din probele administrate rezultă că apelantul-petent se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina acestuia.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În acest sens, se înscrie și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a observat că, în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului din speța respectivă, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, instanțele i-au dat ocazia de a-ți prezenta punctul de vedere, în special în ce privește declarația privind faptul că mașina sa este diferită de cea din poze, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, Curtea a observat că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal și afirmarea absenței identității dintre mașina sa și cea din planșele foto, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens. Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V__ Mechelen și alții c. Țărilor de Jos 23 aprilie 1997, par. 50).

Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Având în vedere aceste principii, se constată că procesule-verbale de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Întrucât contravențiile reținute în procesul-verbal au fost constatate cu propriile simțuri de agentul constatator, sarcina dovedirii unei situații de fapt diferite revine petentului, care însă în prezenta cauză, deși contestă situația de fapt reținută, nu a administrat probe din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal.

De asemenea, instanța de fond a individualizat în mod corect sancțiunile principale prin raportare la criteriile prev. de art. 21 alin.1 din O.G nr.2/2001 modif., constatând că se impune menținerea amenzilor aplicate având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și prevederile art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de petentul apelant G_____ M____, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat T_____ L______, __________________ Bis, _______________________, împotriva sentinței civile nr.1193 din 27.02.2015 a Judecătoriei Suceava, în dosarul nr.XXXXXXXX/xxxxx intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în Suceava, ______________. 9, județul Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

H_______ L______ P_______ I____ I______ T______

Red.PI

Jud.Fond.MC

Tehn IT

2ex/