Cod Operator 2443

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia Nr. 784/2012

Ședința publică de la 03 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_______ B_________

Judecător M_____ D______

Judecător L____ M______ S______

Grefier R_____ C_________

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta intimată Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția S______ Gorj împotriva sentinței civile nr. 2101 din 26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent C________ A. D______.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recursul este declarat în termen și motivat. S-a solicitat de recurenta petentă judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

Verificându-și competența în temeiul art.159 ind.1 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.

Constatând că părțile nu au formulat alte cereri a apreciat recursul în stare de judecată și s-a procedat la soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 2101 din 26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea formulată de petentul C________ A. D______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor silvice __________ nr. A561 încheiat la data de 23.04.2012 de către Ocolul Silvic Tg-Cărbunești, anulându-se procesul verbal contestat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal __________ nr. A 561/23.04.2012 încheiat de către agentul intimatei, petentul C________ A. D______, fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, fiind obligat la plata unei despăgubiri în cuantum de 431,25 lei, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 lit c din Legea nr. 171/2010, întrucât la data de 22.04.2012, ora 10,10, în punctul „Valea pârâului”, în raza Ocolului Sivic Tg-Cărbunești, a tăiat și transportat la domiciliu un număr de 125 arbori specia salcâm, cu diametre de 12 cm(120 de bucăți) și 20 cm(5 bucăți), cu un volum de 6,5 mc.

La rubrica Obiecțiuni a fost consemnat de către agentul constatator ”refuză să semneze”.

Procesul-verbal contestat a fost întocmit în lipsa unui martor asistent, agentul constatator consemnând că la ora respectivă nu se afla în zonă nicio altă persoană.

Instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depusă la instanță la data de 15.05.2012, împotriva procesului-verbal de contravenție comunicat la data de 09.05.2012.

Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, ale cărui date personale și semnătură vor fi consemnate în cuprinsul procesului-verbal.

De asemenea, conform alin. 3 din același articol, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Instanța a constatat că au fost respectate cerințele textului legal anterior menționat, agentul constatator menționând în cuprinsul procesului-verbal contestat motivul lipsei unui martor asistent, și anume împrejurarea că a fost singur în patrulă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt percepută personal de către agentul constatator și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente : pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv. În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Astfel, instanța a arătat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 107/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice:(1) Constituie contravenții silvice următoarele fapte:

a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare. Se exceptează semințișul utilizabil vătămat în limitele admise prin normele tehnice în vigoare în parchetele autorizate la exploatare;

b) sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos, a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.

(2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:

c) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de la 3 până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.

În ceea ce privește situația de fapt a speței, instanța a reținut că pretinsele fapte pentru care a fost sancționat petentul au fost săvârșite la data de 22.04.2012, iar procesul-verbal contestat a fost întocmit la data de 23.04.2012, ceea ce relevă că agentul constatator nu a perceput în mod nemijlocit aceste fapte.

De asemenea, potrivit raportului agentului constatator, au fost identificate un nr. 193 cioate, din care 125 cioate de salcâmi rezultate de la tăierea arborilor de către persoane necunoscute. A precizat agentul constatator că urmele de căruță duceau spre locuința petentului, iar în mare parte lemnele se aflau în gospodăria petentului. Nu a rezultat, însă, că lemnele existente în gospodăria petentului ar corespunde ca specie și dimensiuni cu cioatele identificate de agentul constatator și descrise în procesul-verbal contestat.

Din declarația martorului U______ G_______, a rezultat că la data de 22.04.2012, petentul s-a aflat la locuința acestui martor, că nu a auzit ca petentul să fi tăiat arbori din pădure și nici la locuința acestuia nu erau depozitate lemne.

Așa fiind, față de aspectul că faptele nu au fost percepute în mod nemijlocit de către agentul constatator, care nu a mai produs și alte probe din care să rezulte săvârșirea contravențiilor de către petent, instanța a acordat eficiență juridică prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul, reținând că acesta nu a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat contravențional.

Pentru considerentele expuse anterior, văzând și dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petent și a anulat procesul-verbal contestat.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen și motivat intimata Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția S______ Gorj.

În motivele de recurs recurenta intimată a susținut că sentința civilă recurată este netemeinică și nelegală, întrucât din probele administrate în cauză nu reiese în mod cert că cele consemnate în procesul verbal contestat nu corespund realității, petiționarul C________ A. D______ făcându-se vinovat de fapta reținută în procesul verbal de constatare a contravenției nr. A 561/23.04.2012.

Menționează că actul atacat este temeinic cele consemnate în acesta corespunzând realității, iar sentința civilă recurată încurajează fenomenul contravențional, drept pentru care s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul de a se respinge plângerea contravențională.

În subsidiar, s-a solicitat a se dispune admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul de a se admite în parte plângerea și de a se dispune înlocuirea amenzii cu avertisment, dar cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului verbal.

În drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304, pct.9 și 304¹ C.pr.civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată următoarele;

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor silvice __________. nr. A 561/23.04.2012 s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantului C________ A D______ pentru săvârșirea contravenției de tăiere și sustragere de material lemnos prev. de art. 8 lit. c din Legea nr. 175/2010, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei și fiind obligat și la plata sumei de 431,25 lei reprezentând contravaloarea pagubei produse, reținându-se în cuprinsul procesului verbal că fapta ar fi fost comisă în ziua de 22.04.2012.

În mod corect instanța de fond a constatat în baza probatoriului administrat că nu se poate reține săvârșirea contravenției reținute și a procedat la anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentului de plata amenzii.

A rezultat că organele constatatoare nu l-au surprins pe reclamant tăind și sustrăgând material lemnos, procesul verbal fiind întocmit în absența contravenientului, nefiind semnat de vreun martor asistent.

Deși agentul constatator a consemnat în procesul verbal că ar fi identificat 193 de cioate din care 125 din specia salcâm, nu a rezultat că acestea ar fi fost tăiate de contravenient.

În raportul întocmit de pădurar se arată că materialul lemnos a fost tăiat de persoane necunoscute iar la fața locului a observat urme de căruță ce ar fi dus la locuința numitului C________ D______, unde a observat lemne.

Nu s-a stabilit însă că acestea ar corespunde cu cioatele descrise în procesul verbal contestat iar din declarația martorului U______ G_______ a rezultat că în ziua de 22-04-2012 C________ D______, ajutându-l să repare un cuptor, nu a auzit ca acesta a fi tăiat arbori și cunoaște că nu are cal și căruță și nici lemne la locuința sa.

Astfel, în mod just instanța a apreciat că probele administrate de organul constatator nu sunt dincolo de orice îndoială rezonabilă, nefăcându-se dovada certă a existenței contravenției, susținerile intimatei fiind în contradicție cu probele administrate în cauză, din aceste considerente neputându-se dispune în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Având în vedere considerentele expuse recursul se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta intimată Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția S______ Gorj împotriva sentinței civile nr. 2101 din 26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent C________ A. D______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2012 la Tribunalul Gorj.

Președinte, L_______ B_________	Judecător, M_____ D______	Judecător, L____ M______ S______
	Grefier, R_____ C_________

red.L.M.S./thred.C.R.

jf. P______ M.N.

2 ex./ 10 Octombrie 2012