Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A nr. 112

Ședința publică din 27 ianuarie 2016

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de S.C. A___ A__ SRL, , cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat „Gudula Ș_____” str. ____________________, ne.10, __________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5464 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția R________ Antifraudă Fiscală 1 Suceava, cu sediul în localitatea Șcheia, ___________________, județul Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2016 când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 27 ianuarie 2016.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 5464 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta Soc. A___ A__ SRL, CUI RO xxxxxxxx, nr. de înreg. JXXXXXXXXXXX, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat „Gudula Ș_____” str. ____________________, ne.10, __________, județul Suceava, împotriva procesului-verbal __________ nr. xxxxxxx din 21.05.2014, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția R________ Antifraudă Fiscală 1 Suceava, cu sediul în localitatea Șcheia, ____________________, județul Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx din data de 21.05.2014, contestatoarea Soc. A___ A__ S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 de lei, pentru că în data de 15.05.2014, în intervalul orar 9:00-10:00, societatea nu a înregistrat, în aparatul electronic de marcat fiscal utilizat, încasările realizate la punctul de lucru, fiind găsită suma de 495 de lei care nu a putut fi justificată, contravenție prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999. Pentru această contravenție, a fost confiscată suma de 495 de lei, în temeiul art. 11 alin.3 din OUG nr. 28/1999, iar în temeiul art. 14 alin.2 din OUG nr. 28/1999 s-a dispus suspendarea activității de comerț la punctul de lucru din Calea Unirii nr. 22 (I_____ Mall) pentru o perioadă de 3 luni. De asemenea, prin procesul verbal indicat petenta a fost sancționată cu amendă de 3000 de lei pentru că în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx14, nu a întocmit bonuri de consum pentru materia primă (fructe) utilizată la punctul de lucru din Calea Unirii nr. 22 (I_____ Mall), pentru prepararea sucurilor de fructe comercializate cu amănuntul, contravenție prevăzută de art. 42 alin.1 din Legea nr. 82/1991.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a constatat că petenta a recunoscut în parte situația de fapt descrisă în procesul verbal, în sensul că în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxx14, nu a întocmit bonuri de consum pentru materia primă (fructe) utilizată la punctul de lucru din Calea Unirii nr. 22 (I_____ Mall), pentru prepararea sucurilor de fructe comercializate cu amănuntul.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, instanța de fond a reținut că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Declarația martorei Zarif A______ a fost înlăturată de instanță datorită faptului că există contradicții în propria declarație.

Conform psihologiei judiciare, martorul poate greși asupra unor împrejurări, dar poate spune adevărul cu privire la celelalte părți ale depoziției. Concluzia nu trebuie să determine raționamentul că o eroare minimă, cu o importanță redusă, odată făcută, înseamnă că martorul a mai greșit și-n celelalte părți ale mărturiei de o importanță reală pentru cauză, însă dacă eroarea este grosieră, vizibilă, printr-un element intrinsec, de natură a modifica datele în care se circumscrie cauza, aceasta se răsfrânge asupra întregii mărturii, fiind de natură a o discredita.

Din analiza declarației martorului rezultă contradicții în privința unor împrejurări importante, contradicții care nu ar fi trebuit să existe în cazul în care martorul ar fi perceput în mod corespunzător evenimentul. Astfel, martora a declarat că suma de 500 de lei i-a fost lăsată în dimineața respectivă de un coleg pentru a achita o factură pentru furnizorul de bere, iar în nota explicativă martora a arătat că suma de 495 de lei găsită în plus în casa de marcat era lăsată de șefii săi pentru a plăti facturi C___ cola și pahare. De asemenea martora, în fața instanței a precizat că de obicei banii pentru furnizori sunt ținuți într-un plic în alt loc, însă doar în ziua controlului banii au fost introduși în casa de marcat. Mai mult, din monetarul întocmit de reprezentanții intimatei în prezența martorei, rezultă că suma găsită în casa de marcat (total 716,50 lei) era preponderent în bancnote mici (maxim de 10 lei), ceea ce duce la concluzia că acești bani au fost obținuți din vânzarea de produse, iar nu deținuți pentru achitarea unor facturi pentru furnizori.

Această declarație părtinitoare și contradictorie nu este așadar în măsură a răsturna prezumția simplă privind temeinicia observațiilor personale ale agentului constatator. Petentul nu a invocat și, cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv de subiectivitate pentru care agentul constatator nu ar putea fi considerat imparțial.

Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța de fond a constatat că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.

O analiză specială se impune în cazul sancțiunii complementare aplicate petentei. Conform art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.

Verificând legalitatea acestei măsuri complementare a suspendării activității economice a societății pe o perioadă de 3 luni (art. 5 alin. 3 lit. e din O.G. nr. 2/2001), instanța de fond a reținut că aceasta a fost aplicată în mod legal.

Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, în temeiul art. 5 alin. 6 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia sancțiunea (principală sau complementară – conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Potrivit art. 50 din O.G. nr. 2/2001, dreptul comun în materie contravențională, actele normative prin care se stabilesc contravenții, în vigoare la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia. Acest text reprezintă o excepție de la principiul că legea specială derogă de la legea generală, excepție impusă de interpretarea istorico-teleologică, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin introducerea art. 50 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, având în vedere că legea specială, O.U.G. nr. 28/1999, este anterioară dreptului comun și nu conține dispoziții clare referitoare la modul de aplicare al sancțiunii complementare a suspendării activității („atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni”), instanța de fond a reținut că la aplicarea acesteia trebuie avute în vedere dispozițiile O.G. nr. 2/2001, care indică elementele în funcție de care se apreciază oportunitatea aplicării sancțiunii.

La acest argument se adaugă interpretarea textului special prin metoda reducerii la absurd. Astfel, dacă sancțiunea complementară s-ar aplica de drept, în cazul în care s-ar constata neemiterea unui bon fiscal în valoare de 1 leu, deși s-ar putea aplica sancțiunea principală a avertismentului raportat la lipsa de pericol social a contravenției, nu s-ar putea aprecia oportunitatea aplicării sancțiunii complementare, ceea ce ar duce, spre exemplu, la suspendarea activității unei societăți cu profit anual de milioane de euro. Această ipoteză nu este compatibilă cu principiile economiei de piață și ar reprezenta un abuz de neacceptat al statului, cu încălcarea legislației internaționale în materie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în analiza art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, interesele economice legate de gestiunea unei afaceri constituie bun în sensul Convenției (cauza Tre Traktorer v. Suedia, hotărârea din 7 iulie 1989, paragraful 55), iar suspendarea activității are consecințe negative asupra fondului de comerț și a valorii întreprinderii, astfel că, deși măsurile luate de autoritățile statului care aduc atingere acestui drept pot fi necesare într-o societate democratică, pentru prevenirea faptelor penale, bunăstarea economică a țării sau pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, nu este și suficient ca acestea să fie justificate, ci trebuie să fie și proporționale, iar accesul la instanță nu poate fi lipsit de un remediu adecvat, constând în obligația instanței de a aprecia cu privire la oportunitatea acestei măsuri.

Instanța de fond a apreciat că o astfel de măsură este oportună în cazul petentei, întrucât din probele administrate nu a rezultat o disponibilitate a conducerii societății pentru respectarea dispozițiilor legale, iar valoarea mică a produselor vândute de petentă creează cadrul propice pentru săvârșirea de contravenții de această natură.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contestatoarei ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petenta S.C. A___ A__ S.R.L. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și admiterea plângerii contravenționale, urmând să se dispună în principal anularea parțială a procesului verbal, în ce privește prima faptă contravențională ca fiind nelegal, iar în subsidiar comutarea sancțiunilor constând în cele două amenzi în avertismente și înlăturarea măsurii complementare a suspendării activității societății ca fiind disproporționate față de pericolul social al faptelor contravenționale.

Invocând prevederile art. 21 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2001, s-a arătat că, în condițiile în care fapta contravențională reținută în sarcina apelantei a fost săvârșită, aceasta este caracterizată de un pericol social scăzut, deoarece prejudiciul cauzat bugetului de stat este unul mic, venitul obținut pentru suma de 495 lei fiind mic, impozitul pentru profit fiind de 16% din această sumă. Bugetul de stat nu a suferit prejudicii importante ca urmare a faptelor contravenționale.

Cu privire la împrejurările în care au fost săvârșite faptele contravenționale, s-a învederat faptul că societatea deținea aparat de marcat fiscal, însă nu a fost utilizat deoarece suma de 495 lei nu provenea din încasări.

Referitor la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, s-a precizat că săvârșirea faptei contravenționale nu a presupus modalități și mijloace care să conducă la concluzia că petenta ar fi un contravenient periculos.

Față de scopul urmărit prin săvârșirea faptei contravenționale, s-a precizat că prin faptele săvârșite apelanta nu a urmărit eludarea dispozițiilor legale în materie.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale contravenientului, s-a precizat că societatea petentă se află la prima abatere de acest gen, motiv pentru care apreciază că sancțiunile contravenționale ar trebui să fie aplicate în mod progresiv, ținându-se cont și de cazierul contravențional al petentei.

Și pentru cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentei s-a precizat că aceasta o recunoaște și o regretă, solicitând de asemenea comutarea sancțiunii amenzii în avertisment.

Prin întâmpinarea formulată intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a reiterat situația de fapt, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că procesul verbal atacat face dovada situației de fapt și de drept, mai mult decât atât, instanța a constatat că din probele administrate în cauză nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat de natură să conducă la aprecierea că petenta a fost sancționată în mod nejustificat. Petenta a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a adus probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.

În mod temeinic s-a reținut în considerentele sentinței atacate că săvârșirea acestei contravenții rezultă atât din descrierea faptei cât și din documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat.

Mai mult decât atât, nici martorul audiat în cauză nu a putut răsturna situația de fapt și de drept reținută prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

Pericolul social pe care astfel de fapte pot să îl genereze este evident și din modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale.

În consecință, având în vedere motivele prezentate mai sus, s-a solicitat instanței să respingă cererea de apel ca neîntemeiată și să mențină sentința atacată ca temeinică și legală.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, referitor la prima contravenție reținută în sarcina petentei, aspect criticat prin cererea de apel, Tribunalul constată că petenta nu a demonstrat o situație de fapt contrară celor reținute în procesul verbal. Astfel, petenta nu a justificat cu registrul special al casei de marcat ori cu alte documente suma de 495 lei găsită în plus în casieria unității. Prin urmare, în lipsa unor documente justificative, apărările petentei rămân la stadiul de simple susțineri, fără valoare probatorie.

Așadar, asupra situației de fapt, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză petenta a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa și că nu a demonstrat o stare de fapt diferită față de cea reținută de către agentul constatator, deci nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal.

Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate pentru prima contravenție, criticată de apelanta principală, tribunalul constată că, raportat la datele concrete ale speței, și anume valoarea redusă a sumei găsite în casieria punctului de lucru și nejustificate (495 lei), circumstanțele personale ale petentei care nu a mai fost sancționată anterior pentru abateri de această natură, proporționalitatea ce trebuie să existe între pericolul social concret al faptei și sancțiunea aplicată, se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii de 8000 lei cu avertismentul.

Tribunalul apreciază, contrar susținerilor apelantei principale, că sancțiunea avertismentului este în măsură să-și îndeplinească atât scopul sancționator, dar și scopul preventiv-educativ, în respectarea dispozițiilor legale ce reglementează proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În ce privește aplicarea legii contravenționale mai favorabile, Tribunalul reține următoarele:

Conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001 „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.

Conform art. 10 lit.b) din O.U.G. nr. 28/1999 în vigoare la data întocmirii procesului verbal, reprezintă contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”, iar potrivit art. 11 alin. (1) lit. b), faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1 ), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei. Totodată, conform art.11 alin.(3), sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.

În ce privește sancțiunea complementară, art. 14 alin(2) din OUG nr. 28/1999 în forma anterioară prevedea că „nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni”.

Între data pronunțării instanței de fond prin sentința atacată și data judecării apelurilor de față au intervenit modificări legislative asupra O.G. nr. 28/1999, prin OUG nr. 8 din 22 aprilie 2015.

Astfel, conform art.I pct. 8.din OUG nr. 8/2015, la articolul 10, litera b) se abrogă, iar potrivit pct.9, La articolul 10, literele c) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:

"c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacșișurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacșișurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);

d) nerespectarea de către utilizatori a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h);".

10. La articolul 10, literele q) și w) se abrogă.

11. La articolul 10, litera gg) se modifică și va avea următorul cuprins:

"gg) deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul de bani personali, în registrul special și/sau în chitanțe."

12. La articolul 10, după litera gg) se introduc două noi litere, literele hh) și ii), cu următorul cuprins:

"hh) nerespectarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. i);

ii) nerespectarea de către personalul operatorului economic a obligației prevăzute la art. 4 alin. (121)."

Având în vedere că în forma anterioară art. 10 lit.b) prevedea modalități alternative de săvârșire a contravențiilor, iar în forma actuală, aceste modalități au îmbrăcat forma unor contravenții de sine stătătoare, Tribunalul apreciază, prin raportare la descrierea faptei, așa cum a fost ea redată în cuprinsul procesului verbal, că în reglementarea actuală contravenția săvârșită se încadrează în disp. art. 10 lit. gg), care incriminează deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul de bani personali, în registrul special și/sau în chitanțe.

Analizând regimul de sancționare al acestei din urmă contravenții, se constată că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin.(1) și (2) din OUG 28/1999 în vigoare la data judecării apelurilor, contravenția prevăzută la art. 10 lit.gg) se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici în cuantum de 3.000 lei, precum și cu confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, nefiind prevăzută ca sancțiune complementară suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor. De asemenea, contravenția prev. la art. 10 lit.gg) nu intră sub incidența prevederilor art. 12 alin.(4) și (5) din OUG nr. 128/1999 în forma actuală , care au următorul conținut: „ Prin derogare de la art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și cc).

Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și dd), cu excepția situației prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).”

Reținând că în noua reglementare a OUG nr. 28/1999, contravenția reținută în sarcina petentei are un regim sancționator mai blând și constatând așadar că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, Tribunalul, în temeiul art. 472 cu art. 480 alin.(2) Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul că va înlătura sancțiunea complementară constând în suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni, menținând măsura complementară constând în confiscarea sumei de 495 lei.

Referitor la cea de-a doua contravenție, prev. de art. 41 pct. 2 lit. c din legea nr. 82/1991, cu privire la care apelanta a solicitat reindividualizarea sancțiunii, Tribunalul apreciază că amenda de 3000 lei aplicată de agenții constatatori reflectă gradul de pericol social concret al faptei și nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de S.C. A___ A__ SRL, CUI RO xxxxxxxx, nr. de înreg. JXXXXXXXXXXX, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat „Gudula Ș_____” str. ____________________, ne.10, __________, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 5464 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția R________ Antifraudă Fiscală 1 Suceava, cu sediul în localitatea Șcheia, ____________________, județul Suceava.

Schimbă în tot sentința apelată nr. 5464 din 18.11.2014 a Judecătoriei Suceava, în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă.

Înlocuiește sancțiunea amenzii de 8.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx încheiat la 21.05.2014 de către intimată cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Menține măsura complementară constând în confiscarea sumei de 495 lei.

Înlătură sancțiunea complementară constând în suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.

Președinte, Judecător, Grefier, N______ D_____-C_______ O_________ G_______ Vințilă C______

Red. N.D.C.

Judecător fond: A_______ A.

Tehnored. V.C. 4 ex./22.02.2016