Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 27 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - R_____ M______

GREFIER - U________ G_______

D E C I Z I A N R. 347

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelantul A_________ R_____-D_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. B_______, ____________________. 5, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 6247/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul A_________ R_____ D_____ și consilier juridic G____ G______ pentru intimatului I____________ de Poliție Județean B_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța stabilește că, potrivit disp. art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă competența de soluționare a apelului revine tribunalului.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Apelantul A_________ R_____-D_____ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul casării sentinței apelate și admiterii plângerii formulate întrucât este nevinovat. Consideră că a fost sancționat pe nedrept deoarece, în momentul în care a ajuns în apropierea trecerii de pietoni, circulând pe banda III, a redus viteza și a considerat că poate continua deplasarea în deplină siguranță, însă conducătorul unui autoturism care circula în aceeași direcție, însă pe banda II, a frânat brusc pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton care se afla încă pe trotuarul din dreapta. Aflat pe banda III, a continuat deplasarea, deoarece nu exista nici un pericol, pe scuarul din stânga nu se afla nici un pieton, iar pietonul din dreapta abia pășise pe banda I, aflându-se la cel puțin 3,5 m față de autoturism, iar pentru a opri trebuia să frâneze brusc. Ca atare, pietonul s-a angajat în trecere după ce aproape a trecut.

Consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința civilă nr. 6247 din 16.05.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul A_________ R_____-D_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 09.05.2013, s-a reținut că în data de 09.05.2014, ora 13:15, petentul A_________ R_____-D_____ a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe Calea Națională din mun. B_______, din direcția ______________________. O. O_______, pe banda II de circulație, fără să acorde prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare pe marcajul pietonal semnalizat cu indicator și marcaj de trecere pentru pietoni din dreptul Bisericii Sf. I___. Totodată, s-a reținut că petentul nu avea asupra sa actul de identitate și permisul de conducere.

Agentul constatator a apreciat că:

- prima faptă este prevăzută de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și este sancționată de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicând petentului sancțiunea amenzii în sumă de 300 lei (echivalentul a 4 puncte-amendă) și cea constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile;

- a doua faptă este prevăzută de art. 147 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 și este sancționată de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, aplicând petentului sancțiunea avertismentului.

Abaterile au fost constatate direct de polițistul rutier, iar petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, fapt atestat de martorul V_____ G_____, fiind trecute următoarele obiecțiuni: „Refuză să semneze.”.

Petentul A_________ R_____-D_____ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, criticându-l sub aspectul temeiniciei doar în privința primei fapte reținute, pentru care s-a aplicat amenda și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, necontestându-l sub aspectul celei de-a doua fapte, pentru care s-a aplicat avertismentul.

În temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a procedat la verificarea termenului în care a fost formulată plângerea, constatând că aceasta a fost înregistrată la instanță în data de 20.05.2013, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care se calculează de la data de 17.05.2013, când procesul-verbal a fost comunicat petentului prin afișare la domiciliul acestuia, astfel că instanța de fond trecut la analizarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal, exclusiv cu privire la prima faptă reținută și contestată.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii și semnătura agentului constatator, astfel că nu există cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate și din oficiu, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Nici petentul nu a invocat lipsa vreunei mențiuni din cele prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, dar sancționată cu nulitatea relativă, care să-i fi produs o vătămare ce nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

Prima instanță a constat că, fapta reținută a fost încadrată corect în prevederile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, conform cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Fapta este sancționată de dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța de fond a constatat că petentul recunoaște că nu a respectat în totalitate prevederile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, învederând că a văzut pietonul aflat pe trotuarul din dreapta sensului de mers și că și-a continuat deplasarea, însă conducătorul auto de pe banda a II-a de circulație a frânat brusc pentru a acorda prioritate de trecere pietonului respectiv. Apreciind că nu pune în pericol pietonul aflat la distanță de cca. 3,5 m, pe banda I de circulație, nu a mai frânat brusc, ci și-a continuat deplasarea.

Prima instanță a considerat că, recunoașterea petentului se circumscrie faptei constatate direct de agentul de poliție, descrisă în procesul-verbal, constituind contravenție, deoarece condiția impusă ca pietonul să se afle pe sensul de mers al vehiculului este îndeplinită, fiind fără relevanță distanța între vehicul și pieton. Totodată, întrucât petentul a identificat pietonul și manevrele autoturismului de pe banda a II-a de circulație, rezultă că a avut timpul necesar de a opri pentru a acorda prioritate de trecere pietonului.

În consecință, instanța de fond a dat eficiență faptei contravenționale observată direct de agentul constatator, reținând că petentul se face vinovat de săvârșirea acesteia.

Referitor la sancțiunile aplicate, instanța de fond a considerat că agentul constatator a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite și a aplicat în mod oportun sancțiunea principală a amenzii. Totodată, acesta a aplicat în mod legal sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, sancțiune care se menține cât timp fapta există și constituie contravenție.

Instanța de fond nu a găsit argumente suficiente pentru reindividualizarea sancțiunii amenzii în avertisment, reținând conduita vădit imprudentă a petentului din momentul săvârșirii faptei, de natură să pună în pericol siguranța sa și a pietonului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul A_________ R_____-D_____ prin care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii și admiterii plângerii contravenționale.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că, la ultima ședință la care apelantul a participat, s-a punctat că se va solicita de la I____________ de Poliție Județean B_______ dovezi ale camerelor de supraveghere, din care rezultă încălcarea legii, iar în comunicarea făcută nu s-a specificat nimic legat de lucrul acesta.

Consideră apelantul că, nu este normal ca din eroarea agenților de poliție, oamenii de rând să aibă de suferit. Solicită apelantul ca agenții de circulație să dovedească că a încălcat cu adevărat regulile de circulație și nu a fost o eroare.

Mai arată apelantul că este căsătorit, are 2 copii, soția este însărcinată cu al III-lea, este singurul salariat și atribuțiile sale de serviciu depind de mijlocul de transport și nici nu are suport material pentru a achita amenda, întrucât abia se descurcă cu cheltuielile zilnice.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că prima instanță nu a reținut corect situația de fapt și a nu dat o justă apreciere probatoriului administrat.

Astfel, este adevărat că în ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în practica judiciară se reține în mod constant că acesta se bucură de prezumția de legalitate, ce are caracter relativ și poate fi răsturnată prin proba contrară făcută de cel care contestă adevărul celor consemnate în cuprinsul său.

Apreciază tribunalul însă că, în lipsa înregistrării sau a planșelor foto din care să reiasă că petentul a comis în data de 09.05.2013 contravenția ce i se reține în sarcină, există un dubiu în ce privește însăși existența contravenției.

În cauză, acest dubiu profită petentului - apelant, potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție . Apreciază tribunalul că în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, în situația în care contravenientul nu recunoscut comiterea faptei la momentul constatării ei, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal – doar pe baza constatării directe realizate de agentul constatator - în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO.

Față de aceste aspecte, tribunalul reține că petentul nu se face vinovat de comiterea contravenției pentru care a fost sancționat, motiv pentru care în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, va admite prezenta cerere de apel, și pe cale de consecință va schimba în tot sentința nr. 6247 din 16.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_______, în sensul că va admite plângerea contravențională și va anula procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 09.05.2013 încheiat de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelantul A_________ R_____-D_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. B_______, ____________________. 5, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 6247/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite plângerea contravențională și anulează procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 09.05.2013 încheiat de intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. U.M.

Tehnored. UG/03.07.2015

Ex. 4/Jud. fond: M____ R_____-R_____