Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 04 februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - P_______ L___

JUDECĂTOR - M_____ A_____ - M____

Grefier - S_____ S_____ G_______

D E C I Z I A N R. 5 5 A

La ordine soluționarea apelului formulat de Direcția G_______ R________ a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în contradictoriu cu B_______ I____ C______, împotriva sentinței nr. 1294 din 09.09.2013, pronunțată de Judecătoria D______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care,

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința civilă nr. 1294 din data de 09 septembrie 2013, Judecătoria D______ a admis în parte, plângerea formulată de petentul B_______ I____- C______, în contradictoriu cu intimata A__________ Națională a Vămilor - Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, ______________________. 10 C, județul Iași – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, a înlocuit sancțiunea pecuniară în sumă de 20.000 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențiilor _________/20 nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.03.2013, cu „avertisment”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție __________/20 nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.03.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 20.000 lei, reținându-se faptul că la data de 09.02.2013, a fost identificat pe raza localității Mihăileni, jud. B_______ cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX condus de către acesta, cu un număr de 30 pachete țigări nemarcate corespunzător.

Că, petentul nu a contestat faptul că s-a găsit asupra sa cantitatea de țigării menționată și a arătat că a cumpărat țigările pentru consumul propriu, fiind fumător.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție pronunțându-se, de asemenea și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

Sub aspectul legalității, referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prima instanță a reținut că potrivit art. 221³ alin. 3 lit. a din Legea 571/2003, constituie contravenție deținerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv care nu au fost introduse în sistemul de accizare din România, prin urmare, reține că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic.

Mai reține prima instanță că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Arată că, instanța nu poate reține doar argumentele intimatei care arată că fapta săvârșită de către petent este de o gravitate mare deoarece la aprecierea gravității faptei și a proporționalității sancțiunii trebuie să se țină cont și de elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și nici critica în sensul că înlocuirea sancțiunii cu avertisment ar duce la înlăturarea scopului educativ și preventiv avut în vedere de legiuitor pentru a preîntâmpina săvârșirea unor astfel de fapte. Chiar dacă fapta în sine prezintă pericol social ridicat, instanța de fond a apreciat că atingerea scopului educativ și preventiv al unei sancțiuni presupune în mod necesar adaptarea acesteia la situația concretă și la persoana celui sancționat ținându-se cont ca și în materie penală de caracterul repetat sau nu al faptelor încriminate de lege.

Analizând modul de individualizare a sancțiunilor aplicate în lumina dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, prin prisma tuturor criteriilor de individualizare enumerate în art. 21 alin. 3 din actul normativ menționat, prima instanță a apreciat că amenda aplicată, chiar dacă este la limita minimă prevăzută de lege, este foarte mare în raport de veniturile medii din România și nu se justifică motivat de împrejurarea că petentul este la prima abatere. Instanța de fond, a apreciat de asemenea că, prin încheierea procesului verbal și aplicarea de către organul constatator a amenzii de 20.000 lei care reprezintă limita minimă prevăzută de lege, petentul a conștientizat care sunt sancțiunile pe care le va suporta în cazul repetării faptelor drept pentru care, a apreciat că rolul coercitiv poate fi asigurat pentru început și prin aplicarea doar a unei sancțiuni cu avertisment.

Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel organul constatator apreciind că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a soluționat plângerea cu superficialitate și a apreciat cu foarte mare ușurință că fapta prezintă un grad de pericol social redus, fără să prezinte raționamentul logico-juridic din care și-a format convingerea și fără a cerceta celelalte criterii de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Apreciază că nu se impunea reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului întrucât fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat prin aceea că desfășurarea activităților comerciale ilicite produce consecințe negative directe și pe termen lung asupra economiei naționale, statul înregistrând zilnic pierderi importante datorită evaziunii fiscale.

Apelul declarat este neîntemeiat.

Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale aplicată, tribunalul reține că potrivit art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Totodată, conform art. 7 pct. 3 din aceeași ordonanță, sancțiunea „avertisment” se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de numărul relativ mic de pachete de țigarete, găsite asupra petentul, tribunalul, apreciază că scopul de prevenție generală și specială poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertisment, sancțiunea dispusă de 20.000 lei amendă contravențională, apărând ca disproporțională față de pericolul social concret al faptei, așa cum și prima instanță corect a reținut.

Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 din NCPC, va respinge apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G_______ R________ a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și va păstra hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G_______ R________ a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în Iași, ______________________. 26, jud. Iași în contradictoriu cu B_______ I____- C______, cu domiciliul în ______________________, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 1294/09.09.2013 a Judecătoriei D______, pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 februarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. P.L.

Tehnored. S.S.

Ex. 4/17.02.2014