Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1164

Ședința publică de la 21 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - I______ C_______

JUDECĂTOR - G_______ N_____

GREFIER - D______ D_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de petentul P______ E_____-M______ domiciliat în mun. București, ____________________, __________, ___________, sector 3 împotriva sentinței civile nr.79/5.02.2015 pronunțata de Judecătoria S_____, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ___________________. 60, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal asistat de avocat Bolonyi A__ V_______ , lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Aparatorul apelantului avand cuvintul arata ca nu mai are cereri de formulat in cauză.

Instanța luind act ca nu mai sunt cereri de formulat in cauză, față de actele si lucrările dosarului considera cauza in stare de judecată și acorda cuvintul in dezbateri.

Avocat Bolonyi A__ având cuvântul pentru apelant solicita admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțata de prima instanța, iar pe fond , anularea procesului verbal de contraventie ca nelegal si netemeinicie intrucat din probele admi9nistrate in cauză rezulta ca nu au fost respectate prevederile legale la momentul intocmirii procesului verbal de contraventie, acesta nu a fost semnat de apelant, de martor asistent. Hotarirea este nelegala intrucat intimata nu face dovada savarsirii de catre apelant a contraventiilor pentru care a fost sanctionat. Din fotografiile depuse de intimata la dosarul de fond, se văd semnele clar, nu exista depășire interzisă. D_ asemenea nu s-a indicat cvlar locul in care a fost oprit apelantul. Cu cheltuieli de judecată ce vor fi solicitate pe cale separată.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei S_____ la data de 03.10.2014 sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX petentul P______ E_____ - M______ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. P______ anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.09.2014 încheiat de Poliția or. S_____, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 900 lei, 10 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru 30 de zile.

In motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 17.09.2014 conducea autoturismul Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX prin orașul S_____ și a fost oprit de un agent de Poliție (același agent de Poliție) de două ori, în două locuri diferite, deoarece a depășit un autoturism marca Ford Fiesta într-o zonă în care carosabilul nu era marcat și nu era instituită nici o interdicție pentru depășire (de altfel, în descrierea faptei din procesul verbal nu se indica în ce mod a încălcat prevederile legale privitoare la depășire pentru a fi sancționat, doar se face vorbire despre faptul că a depășit un autoturism).

Arată că agentul de poliție i s-a adresat răstit informându-l că a depășit „pe linie continuă", iar petentul a făcut o poză cu telefonul, arătându-î în același timp și agentului că în zona în care a fost oprit, precum și în amonte și aval față de porțiunea de drum respectivă nu există absolut nici un fel de marcaj pe mijlocul drumului, nici măcar o linie punctată, prin urmare nu avea ce linie continuă să încalce. Nervos că am „îndrăznit să fac poză", agentul l-a informat că ar fi fost un semn de depășire interzisă mai jos, după care a spus că ar fi fost un semn cu drum în lucru de fapt, și i-a cerut actele mașinii și permisul de conducere. Petentul a prezentat actele mașinii, a refuzat să prezint permisul de conducere, și ulterior, a refuzat și să semnez procesul-verbal de contravenție, deoarece a apreciat că aceasta reprezintă un abuz, cu atât mai mult cu cât amenda îi era dată pentru că ar fi depășit linia continuă într-o zona fără nici o linie.

Se mai arată că agentul a întocmit procesul-verbal, precum și o dovadă cu drept de circulație ________ nr. xxxxxxx pe care i-a eliberat-o și înmânat-o personal, chiar dacă a refuzat să îi predea permisul.

Petentul mai arată că ulterior a așteptat în mașină să vadă dacă alți șoferi care depășeau în zona aceea vor fi opriți de agenți și sancționați prin suspendarea dreptului de a conduce, filmând desfășurarea „evenimentelor". Astfel, unei conducătoare auto care a făcut aceeași manevră, pe aceeași porțiune de drum nu i-a fost suspendat dreptul de a conduce, deși legea (dacă ar fi fost într-adevăr încălcată) prevede o sancțiune foarte clară pentru această încălcare - anume, suspendarea permisului.

Agenții de poliție fiind filmați, au încercat de câteva ori să îl oprească pe petent, l-au amenințat că „il duc la secție cu cătușe", după care au invitat-o pe doamna conducătoare auto să îi urmeze cu mașina în alt loc, deoarece se pare că filmarea îi incomoda , iar petentul i-a urmat cu mașina, intenționând să oprească unde ar fi oprit mașina de poliție și doamna. Petentul a fost oprit mai devreme, în timp ce doamna a fost condusă în altă parte, iar agentul i-a solicit să îi înapoieze dovada pe care i-o eliberase .

Confruntat cu refuzul petentului de a înapoia dovada cu drept de circulație ________ nr. xxxxxxx, agentul a deschis ușa portierei mașinii sale și a încercat să îl scoată cu forța din mașină, pentru a recupera dovada greșelii sale și a refuzat să se legitimeze atunci când i-a solicitat acest lucru.

Agenții au solicitat în mod repetat petentului să coboare din mașină, fără a-i fi dat vreun motiv, iar acesta a decis la un moment dat să le dea respectivul document înapoi (deși nu aveau dreptul să îl ceară înapoi, odată eliberat).

Petentul mai arată că a primit de la Inspectoratul de Poliție al Județului P______, Serviciul Rutier, invitația să predea permisul pentru 60 de zile începând cu data de 3.10.2014, deși suspendarea permisului a fost dispusă doar pentru 30 de zile, începând cu 3.10.2014.

Se apreciază că situația de fapt reținută de procesul verbal nu corespunde adevărului, ci reprezintă un abuz. Având în vedere că a depășit autoturismul marca Ford Fiesta într-o zonă în care avea dreptul să efectueze această manevră, iar comportamentul agenților, din momentul în care l-au informat că ar fi „călcat linia continuă" și până când l-au forțat să le predea un document pe care nu aveau dreptul să îl confiște, reprezintă un abuz.

În drept, petentul a invocat dispozițiile Ordonanței nr.2/2001.

În dovedirea acțiunii petentul a depus în copie cartea de identitate, procesul verbal xxxxxxx/17.09.2014, fotografie a dovezii cu drept de circulație ________ nr. xxxxxxx, planșe foto, copie după invitația de predare a permisului pentru 60 de zile trimisă de I.J.P. P______, Serviciul Rutier (file 6-12)

Intimatul, legal citat, a formulat în termen legal la data de 03.11.2014 întâmpinare (f 29) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a depus înscrisuri în dovedirea susținerilor sale (f 30-41).

În cuprinsul întâmpinării se arată că la data de 17.09.2014, în mod temeinic și legal, petentul a fost sancționat contravențional conform disp. O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu modificările și completările ulterioare, întrucât a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _____________________________ orașului S_____ efectuând manevra de depășire neregulamentară a autovehiculului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de T___ M____. Totodată nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Se mai arată de către intimat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 109 alin (1) din O.U.G. nr. 195/2002, abaterea contravențională a fost constatată cu propriile simțuri de către polițistul rutier, astfel încât procesul verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.

De asemenea, intimatul arată că prin acțiunea sa reclamantul nu contestă faptul că a depășit autovehiculul pe sectorul de drum mai sus indicat, precizând că nu exista marcaj pe mijlocul drumului, aspect ce echivalează cu recunoașterea săvârșirii abaterii.

Întâmpinarea formulată de intimatul I.J.P. P______, precum și actele anexă au fost comunicate petentului, care la data de 19.11.2014 a depus la dosar răspuns la întâmpinare (file 45-47), prin care a arătat următoarele:

1. Cu privire la descrierea faptei, arată că prin procesul-verbal atacat nu este descrisă o faptă prevăzută de legea contravențională, astfel cum dispune art.16, 17 din OG. Nr.2/2001, privind indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită.

Cu privire la presupusul semn a cărui semnificație ar fi încălcat-o, petentul arată că acesta nu răspunde normelor legale în vigoare impuse pentru asigurarea vizibilității semnelor, prevăzute de art. 30 și 33 din OUG 195/2002, art. 65-67 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, precum și de normele tehnice SR 1848. Aceste norme au menirea de a se asigura că mijloacele de semnalizare rutieră trebuie să „fie observate cu ușurință și de la o distanță adecvată". Indicatoarele invocate de către pârâtă sunt montate la cel mult l m. înălțime, așa cum rezultă clar din fotografii, vizibilitatea acestora fiind necorespunzătoare.

Mai mult de atât, deși din adresa trimisă de către firma care realizează lucrările de reabilitare a carosabilului rezultă că această interdicție ar opera pe întregul bulevard, din fotografiile depuse de către pârâtă la dosar rezultă fără urmă de îndoială că nu este așa. Art. 66 din OUG 195/2002 stabilește la al. (6) că „în lipsa unei semnalizări care să precizeze sectorul de drum pe care se aplică reglementarea sau a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată", iar intersecția este, conform art. 6 pct. 16 din OUG 195/2002, „orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea".

Petentul mai arată că în una dintre fotografiile cu indicatoarele de interdicție a depășirii depuse la dosar de către pârâtă, se poate remarca semnul, urmat de o intersecție cu un drum lateral, iar după această intersecție nu se vede un nou semn de interdicție, deși semnificația semnului fotografiat se epuizează, conform legii, în intersecție. Prin urmare, este nereală susținerea Vectra Service că pe întregul sector de drum bulevardul F________ operează aceste interdicții, în condițiile în care din chiar fotografiile depuse de pârâtă la dosar se poate observa o porțiune de drum pe care nu operează asemenea interdicții.

Se mai arată că procesul-verbal întocmit nu indică în ce porțiune a bulevardului F________ (care traversează jumătate din stațiunea S_____ și intersectează cel puțin 4 străzi între Calea Brașovului și _______________ fi săvârșit presupusa abatere, iar din probatoriul administrat de către pârâtă nu rezultă unde anume era acest semn pe bulevard. Nu se indică prin întâmpinarea depusă de pârâtă pe ce porțiune a bulevardului F________ (între ce numere) se aplică această interdicție, iar în procesul verbal contestat nu este individualizată zona bulevardului F________ în care subsemnatul ar fi săvârșit depășirea. Nici petentul și nici martorii nu au văzut nici un indicator temporar incident pe zona în care am efectuat depășirea.

Dealtfel, această împrejurare contribuie la întărirea susținerii cu privire la faptul că procesul verbal nu conține o descriere corespunzătoare a faptei. Practic, procesul verbal ar fi trebuit să indice corespunzător locul contravenției prin individualizarea unui număr de imobil, a unei intersecții sau a străzilor din apropiere, iar nu un bulevard ce traversează jumătate de stațiune. Rațiunea pentru care legea instituie aceste reguli cu privire la modul în care fapta precum și elementele sale de individualizare (cum ar fi data, locul și ora) trebuie descrise este aceea de a oferi contextul necesar pentru a aprecia asupra laturii contravenționale a faptei sancționate. Faptul că la rubrica din procesul verbal ce se referă la locul săvârșirii faptei este trecut doar ________________________ o asemenea examinare a locului unde s-a săvârșit fapta și a regulilor de circulație incidente.

Se mai arată de către petent că agentul de poliție nu a completat în procesul-verbal înștiințarea de plată, până la acest moment nefiindu-mi comunicată o înștiințare de plată de către pârâtă, așa cum prevede art. 25 din Ordonanța 2/2001.

2. Fața de probatoriul cu înscrisuri administrat de I.J.P. P______, petentul arată că pârâta cu rea-credință a depus la dosar un cazier auto, încercând să stabilească vinovăția sa nu prin raportare la situația de fapt dedusă judecății, ci prin raportarea la baza de date internă a pârâtei, din care, dealtfel, rezultă foarte clar că procesele verbale prin care s-au constatat presupusele fapte au fost anulate prin admiterea plângerilor formulate.

Petentul apreciază că invocarea unor fapte a căror presupusă natură contravențională a fost respinsă de instanțe ca fiind „numeroase abateri" efectiv săvârșite reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție a sa, cu atât mai mult cu cât instanța a constatat această nevinovăție.

Cu privire la raportul agentului constatator, petentul arată că acesta este nu doar nesincer, ci conține chiar date contradictorii, date despre care pârâta învederase prin întâmpinare că „se bucură de prezumția de temeinicie". Astfel, la începutul primei pagini a raportului conduc un autoturism marca VW Golf, iar la sfârșitul aceleiași pagini autoturismul său este un VW Passat. Mai mult de atât, agentul recunoaște în raport că a deschis portiera autoturismului meu (deși nu avea dreptul) și că l-a „prins de brațe, pentru a nu pierde contactul vizual și verbal" . Ceea ce nu precizează agentul este că a sustras prin diferite forme de violență fizică și prin amenințări verbale înscrisul doveditor al competenței sale (pe care intenționa să îl folosească pentru o plângere disciplinară împotriva sa, având în vedere modul în care s-a comportat față de petent înainte de escaladarea situației). Pentru aceste motive, agentul este cercetat nu doar cu privire la fapta de abuz în serviciu, ci și pentru tâlhărie.

Pentru aceste motive, petentul solicită respingerea probei cu cazierul auto precum și raportul agentului propuse de pârâtă prin întâmpinare, ca fiind neconcludente soluționării cauzei.

Pe care de consecință petentul a solicitat a se avea în vedere faptul că: procesul-verbal de contravenție contestat nu conține o descriere a faptei prin prisma laturii sale contravenționale, nu specifică locul săvârșirii presupusei contravenții, din probele administrate nu rezultă că pe sectorul de drum exista o interdicție de depășire, nu a fost completată și comunicată o înștiințare de plată, iar susținerile pârâtei sunt nedovedite, inexacte și dovedesc reaua-credință ce a stat la baza sancționării sale inițiale.

În cauză petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal CP xxxxxxx/17.09.2014 în temeiul art. 17 din Ordonanța 2/2001 pentru lipsa descrierii faptei, nulitatea relativă a procesului verbal CP xxxxxxx/17.09.2014 în temeiul art. 16 din Ordonanța 2/2001 pentru nespecificarea corespunzătoare a locului săvârșirii presupusei contravenții, cu consecința vătămării posibilității de a demonstra în concret că pe sectorul de drum unde a fost oprit nu era instituită printr-un indicator temporar sau prin orice altă modalitate o interdicție de depășire, prescripția executării amenzii în condițiile art. 14 raportat la art. 25 din Ordonanța 2/2001pentru necompletarea și necomunicarea înștiințării de plată a amenzii.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 14, 16, 17, 25 din Ordonanța 2/2001, art. 6, 30 și 33 din OUG 195/2002, art. 65, 66 și 67 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, normele tehnice SR 1848.

Prin rezoluția instanței din 17 noiembrie 2014 s-a stabilit termen de judecată la data de 11 decembrie 2014, cu citarea părților.

La termenul de judecată din 11.12.2014 instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri și în raport de disp.art.254 alin.5 Cod proc.civilă s-a apreciat util audierea martorului indicat în procesul verbal contestat – T___ A_____ (fila 54).

La termenul de judecată din 05.02.2015 a fost audiat martorul din acte, numitul T___ A_____, declarațiile fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar (fila 57-58).

Prin sentinta civilă nr. 79/5 febr.2015 Judecătoria S_____ a respins ca neîntemeiate excepția nulității procesului verbal de contravenție și excepția prescripției executării sancțiunii – invocate de petent.

Prin aceiasi hotarire a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P______ E_____-M______ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, si a mentinut procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.09.2014.

Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanța a retinut că prin procesul verbal de contravenție contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 17.09.2014 (f 6) a fost sancționat petentul P______ E_____ - M______ cu amenda in suma de 900 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constând în aceea ca la data de 17.09.2014 ora 18,20 a condus in or. S_____, pe __________________________________ VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, către centrul orașului S_____ efectuând manevra de depășire a autovehiculului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de T___ A_____. Totodată nu a avut asupra sa permisul de conducere, faptă prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.

Petentul a refuzat să ia cunoștință de conținutul procesului verbal, fiind încheiat cu mențiunea „refuză să semneze”. In aceste condiții, actul a fost semnat de către martorul asistent T___ A_____, care fiind ascultat in instanță ( f.57-58) a declarat ca agentul i-a solicitat sa semneze, însă nu a asistat la vreo discuție între polițist și vreun conducător auto.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de fond a retinut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Petentul a invocat în cuprinsul plângerii sale si in răspunsul la întâmpinare nulitatea absolută a procesului verbal, întrucât nu este descrisă fapta contravențională cu indicarea datei, orei și locul în care a fost săvârșită,nulitate prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Prin Decizia în interesul legii nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

Raportat la cauza de față, în cuprinsul procesului-verbal descrierea faptei ce constituie contravenție s-a făcut astfel : ” la data de 17.09.2014 ora 18,20 a condus in or. S_____, pe __________________________________ VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, către centrul orașului S_____ efectuând manevra de depășire a autovehiculului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de T___ A_____. Totodată nu a avut asupra sa permisul de conducere.”

Agentul constatator nu a menționat in cuprinsul procesului verbal faptul că depășirea efectuată de petent a fost neregulamentară - insă această împrejurare nu poate echivala cu lipsa descrierii faptei in sensul disp. art. 17 din OG nr. 2/2001.

S-a mai invocat de catre petent nulitatea relativă a procesului verbal in temeiul art. 16 din OG nr. 2/2001 pentru nespecificarea corespunzătoare a locului săvârșirii presupusei contravenții.

Potrivit art. 16 alin.1 : procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

In cuprinsul actului s-a indicat locul săvârșirii ca fiind „or. S_____, pe _______________________________ orașului” - așa încât se constată că mențiunea obligatorie cerută de dispozițiile anterior invocate a fost consemnată.

Pe de altă parte se reține si că o astfel de neregularitate ( relativ la mențiunile prev. de art. 16) reprezintă o nulitate relativă, care poate fi invocată numai condiționat de dovedirea unui prejudiciu ce nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului respectiv. Ori, o asemenea vătămare nu s-a dovedit de către petent.

Petentul a invocat si excepția prescripției executării amenzii in condițiile art. 14 si 25 din OG nr. 2/2001, susținută pe necompletarea si necomunicarea înștiințării de plată a amenzii.

Conform art. 14 alin. 1 : executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii.

Disp. art. 25 alin. alin. 3 prevăd că : în situația în care contravenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica și înștiințarea de plată. În înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituțiile abilitate să o încaseze, potrivit legislației în vigoare și, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.

Raportând aceste dispoziții la cauza de față se constată că procesul verbal a fost comunicat petentului in termenul legal de două luni de la data aplicării sancțiunii ( 17.09.2014) - împrejurare rezultată din faptul că - luând cunoștință despre act si conținutul său - petentul a înregistrat prezenta plângere împotriva acestuia, pe rolul instanței la data de 03.10.2014. Excepția prescripției executării sancțiunii - invocată de petent - nu operează in speță , fiind respectate disp. art. 14 alin. 1 din Ordonanță, iar împrejurarea că nu a fost comunicată înștiințarea de plată a amenzii nu atrage prescripția, in lipsa unei prevederi in acest sens, fiind realizată obligativitatea comunicării procesului verbal.

Pe fond , s-a reținut că potrivit art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002-republicată „constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier”.

În cauză, constatarea contravenției și întocmirea procesului-verbal a fost făcută de polițistul rutier ce se afla în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu pe raza localității S_____, ________________________________> În ceea ce privește practica CEDO în materie se constată că raționamentul potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenției nu s-ar mai bucura de prezumția de legalitate de la data pronunțării CEDO în cauza A_____ împotriva României, nu poate fi reținut ca fiind întrutotul în acord cu respectiva hotărâre CEDO, în care instanța europeană a făcut o distincție clară între procesele-verbale de sancționare întocmite în situația în care agentul constatator a constatat săvârșirea abaterii contravenționale cu propriile simțuri (cum este cazul în speța de față) sau doar a întocmit actul constatator pe baza relatărilor altor persoane, fără a asculta și indica și martori care au fost prezenți la comiterea respectivei contravenții.

În condițiile contestării procesului-verbal instanțele sunt datoare să verifice legalitatea și temeinicia acestuia și să administreze orice probe prin care să verifice aceste elemente ale actului sancționator, pronunțarea hotărârii A_____ contra României nefiind de natură a revoluționa modul de abordare a judecării plângerilor contravenționale de către instanțele judecătorești, ci doar subliniază, încă o dată, necesitatea administrării temeinice a probelor, aspect care este valabil, de altfel, pentru toate cauzele aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.

De asemenea, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, recent CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală ( decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României).

În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că - în materia circulației rutiere - prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Instanța de fond a constatat de asemenea că în OG nr. 2/2001 nu se arată expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției - dar în practica internă, plecând în principal de la art. 47 din Ordonanță se constată că trimite la prevederile Codului de procedură civilă , respectiv în temeiul art. 249 Cod proc. civilă, sarcina probei revine celui care face o susținere in cursul procesului, deci celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

În condițiile în care petentul contestă săvârșirea faptei, acesta trebuia să administreze probe cu privire la aspectele contestate, probe de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului contestat.

Din probatoriul administrat in cauză, respectiv înscrisuri ( f 7-12,35-38) si proba testimonială nu s-a dovedit o stare de fapt contrară celei consemnate în cuprinsul procesului-verbal, de natură a-l exonera pe petent de răspundere contravențională.

Martorul T___ A_____ a declarat (f 57-58) că in data respectivă a circulat in or. S_____ , pe ________________________ oprit de un agent de circulație si a semnat un proces verbal la rubrica martor. A declarat si că in zona respectivă ( unde circulă destul de des) a fost depășit de un autoturism, dar depășirea este interzisă, existând indicator rutier in acest sens.

Instanța de fond a constatat că în mod corect a fost reținută așadar în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100 alin.3 lit. e și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr. 195/2002 rep - și în raport de disp. art. 33, 34 din OG. nr. 2/2002 rep. - plângerea a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel petentul E_____ M______ P______ solicitând admiterea apelului și anularea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca nelegală și netemeinică invocând următoarele motive: nulitatea relativă a procesului verbal pentru lipsa indicării locului săvârșirii presupusei abateri, această omisiune aducând atingere dreptului la apărare, nulitatea absolută a procesului verbal pentru lipsa descrierii faptei contravenționale, nelegalitatea procesului verbal pentru indicarea incompletă/greșită a temeiului legal al sancțiunii contravenționale, nelegalitatea procesului verbal pentru semnarea de către un martor asistent ce nu a constatat prin propriile simțuri refuzul de a semna procesul-verbal, netemeinicia procesului verbal față de împrejurarea că nu s-a probat efectiv incidența presupusei semnalizări temporare pe sectorul de drum indicat.

În motivare apelantul petent a arătat că  nu a fost indicat locul săvârșirii faptei și nu s-a probat incidența indicatorului pe sectorul de drum. Astfel, procesul verbal ar fi trebuit să indice corespunzător locul contravenției prin individualizarea unui număr de imobil, a unei intersecții sau a străzilor din apropiere, iar nu un bulevard ce traversează jumătate de stațiune, „spre centru”. Poliția susține că operau pe acel sector de drum indicatoare temporare (fotografiate și indicate de adresa trimisă de Vectra Service), și nu face vorbire despre nici un indicator aflat în proximitatea centrului, temporar sau nu.

În realitate, a arătat apelantul , a depășit cel puțin o intersecție după indicatorul temporar depus la dosarul cauzei de IPJ P______, fără a fi indetificat un alt indicator montat după intersecție. Era în sarcina exclusivă a Poliției de a face dovada că exista un indicator incident în exact locul unde a fost oprit, loc care oricum nu e corespunzător individualizat. Interdicțiile nu se prezumă. Este netemeinică și clar lipsită de sprijinul legii susținerea intimatei preluată de instanța de fond că oriunde pe bvd. F________ ar fi depășit, depășirea era interzisă, deci individualizarea locului nu ar prezenta relevanță și nu ar conduce la concluzia netemeiniciei și nulității procesului verbal.

Procesul verbal atacat nu indică locul săvârșirii presupusei abateri de o manieră care să permită stabilirea regulilor de circulație efectiv incidente, iar această omisiune îi produce o vătămare, deoarece este lipsit de posibilitatea de a se apăra corespunzător (de exemplu, prin prezentarea unor imagini cu intersecția imediat anterioară care să arate că nu există acolo un indicator care să interzică depășirea).

Apelantul petent a invocat lipsa descrierii faptei contravenționale . Astfel, a arătat că descrierea unei simple fapte (de exemplu, a circula cu viteză de 50 km/h) este irelevantă dacă nu se arată, de exempu, că exista o limitare de 30 km/h pe acel sector de drum. În procesul verbal de contravenție contestat nu se specifică nicăieri, în descrierea faptei, nici măcar faptul că depășirea ar fi fost neregulamentară -cu atât mai puțin tipul de încălcare: marcaj linie continuă, marcaj linie dublă continuă, indicator de circulație etc. Procesul verbal nu menționează fapta comisă, ci doar o manevră efectuată în trafic. Faptul că poliția înțelege să indice ulterior contestării procesului verbal în ce anume mod a fost încălcată legea contravențională (cu indicarea unui presupus semn rutier, aflat nu se știe unde în S_____) este dovadă clară că fapta nu a fost descrisă corespunzător de către agent. Simplul fapt că nu se poate identifica în mod clar din cuprinsul procesului verbal în ce mod a fost încălcată legea (prin depășirea pe linie continuă, cu nerespectarea indicatorului temporar sau obișnuit) demonstrează că procesul-verbal nu răspunde exigențelor descrierii unei fapte contravenționale în condițiile stablite de OG 2/2001 prin art. 16 și 17.

Un alt motiv de apel invocat de apelant constă în indicarea incompletă a temeiului legal, astfel, cu toate că avea permisul de conducere, l-a arătat agentului și a refuzat să îl predea i s-a aplicat sancțiunea 6 puncte de amendă, agentul constatator indicând în procesul verbal nu că a refuzat predarea permisului, ci că nu ar fi avut permisul de conducere . Refuzul nu corespunde art. 101 al. 1 pct. 18 OUG 195/2002, așa cum a indicat agentul în procesul-verbal contestat, ci prevederilor art. 108 (1) lit. c pct. 4 OUG 195/2002 - „4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: ....2. refuzul înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, a celorlalte documente prevăzute de lege, la cererea polițistului rutier, precum și refuzul de a permite verificarea vehiculului”

Dovada faptului că susținerile sale corespund adevărului, a adăugat petentul , este chiar faptul că agentul a întocmit dovada cu drept de circulație ________ nr. xxxxxxx. Agentul a văzut permisul și a întocmit dovada cu drept de circulație, dar în procesul-verbal a scris că nu avea deloc asupra sa permisul.

De asemenea, deși se indică art. 100 al. (3) lit. e din OUG 195/2002 republicată (nerespectarea regulilor privind depășirea), acest articol nu indică ce anume reguli privind depășirea au fost încălcate, iar agentul nu raportează norma invocată la articolele relevante din Codul Rutier pentru a individualiza corespunzător situația de fapt și de drept.

A precizat apelantul că în speță se impunea semnarea procesului verbal de contravenție de către un martor asistent ce a constatat prin propriile simțuri refuzul de a semna procesul verbal de contravenție. Martorul T___ A_____ a declarat, fiind ascultat în instanță (fila 57-58) că agentul i-a solicitat să semneze, însă nu a asistat la vreo discuție între polițist și vreun conducător auto. Astfel, s-au încălcat dispozițiile art. 19 al (1) Ordonanța 2/2001 care arată că „în cazul în care contravenientul... refuză ... să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”.

În concluzie, a arătat apelantul că procesul-verbal nu se poate bucura de prezumția de legalitate în mod parțial, cu privire la unele împrejurări și nu cu privire la altele. Față de această împrejurare ce a reieșit fără umbră de îndoială din cercetarea judecătorească, se impunea ca instanța de fond să constate că procesul-verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și că, prin urmare, nu are cum să se bucure de prezumția de legalitate.

Solicită apelantul casarea în întregime a sentinței civile nr. 79/05.02.2015, anularea procesului verbal CP xxxxxxx/17.09.2014, constatarea nulității absolute pentru lipsa descrierii faptei în temeiul art. 17 din Ordonanța 2/2001, nulitatea relativă pentru nespecificarea corespunzătoare a locului săvârșirii presupusei contravenții în temeiul art. 16 din Ordonanța 2/2001 cu consecința vătămării dreptului la apărare, infirmarea prezumției de legalitate prin fraudarea dispozițiilor art. 19 din Ordonanța 2/2001 de către agentul constatator și, în subsidiar, solicită anularea procesului verbal CP xxxxxxx/17.09.2014 ca nelegal și netemeinc, prin raportare la infirmarea prezumției de legalitate ca nedovedit.

În drept s-au invocat art. 14,16,17,19, 25,47 din Ordonanța 2/2001, art. 6,30, 33,98,100,101,108 din OUG 195/2002, art. 65, 66 și 67 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, art. 15 Cod Penal, Decizia Curții Constituționale nr. 146/2008.

Examinând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente instanta de control judiciar constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 17.09.2014 a fost sancționat apelantul petent P______ E_____ - M______ cu amenda in suma de 900 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea ca la data de 17.09.2014 ora 18,20 a condus in orașul S_____, pe __________________________________ VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, către centrul orașului S_____ efectuând manevra de depășire a autovehiculului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de T___ A_____. Totodată nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Petentul a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție , iar acest aspect a fost confirmat de martorul T___ A_____.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța de control judiciar constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care au fost săvârșite, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Instanța de control judiciar în contextul caracterului devolutiv al apelului retine ca procesul verbal a fost incheiat cu respectarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, in sensul ca agentul constatator a descris fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului, a indicat și locul săvârșirii faptei.

Din interpretarea logico-gramaticala a prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 rezulta cerinta ca agentul constatator sa realizeze o descriere in concret a contraventiei, cu specificarea actiunii sau inactiunii autorului si a tuturor circumstantelor de natura a imprima faptei acest caracter.

Mai mult, tribunalul apreciază că o insuficienta descriere a faptei reținute lipsește instanța de posibilitatea efectivă de a controla legalitatea sancționării petentului ori, față de atare concluzie, se reține faptul că dreptul la un proces echitabil nu are a fi privit ca o noțiune abstractă și pur formală, ci prin prisma aspectului că acesta materializează, printre altele, și posibilitatea efectivă a instanței de a aprecia asupra legalității unei măsuri, prin analiza aspectelor relevante, pentru fiecare materie în parte, inclusiv descrierea faptei presupus contravenționale.

Nulitatea care s-ar impune este nulitate condiționată care intervine în condițiile art. 175 al. 1 Codul de procedură civilă, respectiv dacă prin actul îndeplinit s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea acestuia.

Ori, in speta de fata, in procesul verbal contestat se mentioneaza ca petentul a efectuat manevra de depăsire a autovehiculului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de T___ A_____ , în localitatea S_____, pe bulevardul F________, sensul de mers către centru, însă, cu ocazia formulării plângerii contravenționale , în cadrul cercetării judecătorești martorul audiat a confirmat că acesta este locul săvârșirii faptei, indicând chiar că în zona în care s-a produs depășirea bulevardul F________ se intersecta cu alt drum ce duce la Poiana Opler. Așadar, instanța consideră că petentul nu a demonstrat în mod evident existența unei vătămări, care s-ar fi produs doar dacă nu se putea verifica realitatea susținerilor din cuprinsul actului de sancționare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Referitor la sustinerea apelantului petent in sensul că procesul verbal de contraventie este lovit de nulitate pentru că martorul asistent nu a constatat prin propriile simțuri refuzul de a semna actul constatator, tribunalul, interpretând textul art. 19 din OG nr. 2/2001 care, potrivit art. 47 din același act normativ, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv art. 175 alin. 1 C.proc.civ., care prevede că actele îndeplinite cu neobservarea cerinței legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin desființarea lor, iar în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie, rezultă că lipsa confirmării refuzului petentului de a semna procesul verbal de către un martor asistent este sancționată cu nulitatea relativă și virtuală a procesului verbal de contravenție, vătămarea produsă petentului trebuind dovedită.

Instanța reține că pentru a interveni nulitatea actelor de procedură, respectiv a procesului verbal de contravenție în discuție, se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 195 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerințelor legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce privește analiza îndeplinirii condițiilor mai sus enunțate în cauza de față, instanța reține mai întâi că procesul verbal de contravenție în discuție a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale, respectiv a fost menționat un martor asistent , însă din declarațiile martorului T___ A_____ rezultă că nu a asistat la refuzul petentului de a semna .

Cu toate acestea, condiția ca actul de procedură să fi produs părții o vătămare nu este îndeplinită, întrucât petentul nu a făcut dovada vătămării pe care a suferit-o, deși avea această obligație potrivit art. 129 alin. 1 C.proc.civ.

Mai mult decât atât, chiar și în ipoteza în care petentul ar fi dovedit vătămarea suferită, instanța apreciază că această vătămare ar fi putut înlăturată altfel decât prin anularea actului, de exemplu prin dovedirea de către petent a altei situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal sau prin controlul de legalitate și temeinicie pe care-l realizează instanța.

De altfel, instanța reține că rolul martorului asistent este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal și faptul că la întocmirea acestuia contravenientul nu era prezent sau a refuzat să semneze, asigurându-se astfel un plus de protecție a drepturilor contravenientului, neexistând obligația de a proba prin martori fapta contravenientului, dacă această faptă este probată prin alte mijloace probatorii. Pe cale de consecință, instanța constată că motivul de nulitate invocat de petent, privind faptul că refuzul său de semnare a procesului verbal nu a fost confirmat de către un martor, contrar art. 16 din OG nr. 2/2001, nu este întemeiat.

Faptele contravenționale săvârșite de petent, efectuarea manevrei de depășire a autovehiculului marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX condus de T___ A_____ în loc nepermis și nedeținerea permisului de conducere au fost corect încadrate de agentul constatator fiind sancționate potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, astfel că critica apelantului pe acest aspect este neîntemeiată.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de "faptă penală";, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, mai mult, în speță martorul T___ A_____ a confirmat că în ziua săvârșirii faptei de către petent , înainte de a fi oprit de agentul de poliție, pe sectorul de drum indicat a fost depășit de un autoturism.

Pentru considerentele de mai sus, tribunalul constatând că în mod corect a reținut instanța de fond că procesul verbal de contravenție contestat este legal și temeinic întocmit , urmează ca în temeiuil art.480 alin.(1) C__ să respingă apelul formulat de petentul P______ E_____-M______ domiciliat în mun. București, ____________________, __________, ___________, sector 3 împotriva sentinței civile nr.79/5.02.2015 pronunțata de Judecătoria S_____, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ___________________. 60, județul P______, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de petentul P______ E_____-M______ domiciliat în mun. București, ____________________, __________, ___________, sector 3 împotriva sentinței civile nr.79/5.02.2015 pronunțata de Judecătoria S_____, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ___________________. 60, județul P______, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 21.09.2015..

Președinte, Judecător,

I______ C_______ G_______ N_____

Grefier,

D______ D_______

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. CI/ Tehnored. jud.CI/ Gref. DD./ 2 ex./

J.F. R_______ P______ – Judecătoria S_____

d.f. XXXXXXXXXXXXX