ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 23 A

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte E______ I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta petentă S.C. V____ I____________ S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 3206 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform disp. art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru .

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria L_____ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin.1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. 3206 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, declinat de la Judecătoria Slobozia, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. V____ Internațional S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva procesului – verbal de contravenție ______________ nr.xxxxxxxxxx/21.08.2014, s/a dispus reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul-verbal, de la 30.000 lei la 25.000 lei. Instanța a luat act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ______________ nr.xxxxxxxxxx încheiat la data de 21.08.2015 de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara s-a reținut că în punctul de trecere al frontierei de stat Nădlac, pe sensul de ieșire, a fost depistat circulând vehiculul A2S3 cu nr. de înmatriculare XXXXXXX/XXXXXX, utilizat de S.C. V____ Internațional S.R.L. a circulat pe traseul INT DN22-DN22D-DJ22-Nădlac PTF cu masa pe axa 2 de 13,36 tone (față de 11,50 tone maxim admisă) transportând mărfuri care nu sunt indivizibile, contrar prevederilor OG nr.43/1997.

S-a reținut că prin aceasta s-au încălcat prevederile art.41 al.1 din O.G. nr. 43/1997, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.61 lit.p din O.G.nr.43/1997, petentul fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța de fond a constatat că acesta este întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, cuprinzând toate elementele prevăzute expres de lege sub sancțiunea nulității absolute

Cu privire la martorul asistent, instanța de fond a avut in vedere ca potrivit disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001, în situația în care contravenientul nu se află de față în momentul întocmirii procesului-verbal, agentul constatator trebuie să menționeze această împrejurare, care trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor. Același articol din ordonanța-cadru de reglementare în materie stipulează că „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.

Semnificația prezenței martorului este aceea de a atesta redactarea regulată a procesului-verbal de contravenție și nu de a confirma starea de fapt și in mod corect agentul constatator nu a consemnat eventualele obiecțiuni ale conducătorului auto, acesta neavând calitatea de reprezentant legal al petentei, simpla calitate de prepus neconferindu-i acestuia posibilitatea de a reprezenta în mod legal societatea petentă.

Instanța de fond a apreciat că nici critica vizând insuficienta descriere a faptei nu este întemeiată, în condițiile în care din cuprinsul procesului verbal reiese cu claritate fapta pentru care petenta a fost sancționată, iar împrejurarea că nu sunt indicate masele constatate pe celelalte 4 axe nu prezintă relevanță în cauză. Faptul că agentul constatator nu a indicat în mod expres categoria de drum pe care a fost sancționată fapta nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție, având în vedere că petenta nu justifică prin aceasta o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului sancționator. Instanța de fond a constatat că agentul constatator a avut în vedere masa maximă admisă de lege pentru axa 2, care este de 11,50 tone, admisibilă doar pentru categoria drumurilor europene, cum este și cel din ACI Nădlac, celelalte categorii de drumuri permițând doar limite inferioare celei menționate.

Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 41 al.1 din O.G.nr.43/1997, modificată, „este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3”, iar nerespectarea acestei norme constituind contravenția reglementată și sancționată de art.61 alin.1 lit.p din același act cu amendă de la 25.000la 35.000 lei.

Se arata că deși petenta contestă starea de fapt reținută în procesul verbal și anume, rezultatul cântăririi astfel cum rezultă din tichetul de cântar, aceasta nu a depus în contraprobă dovezi pertinente din care să rezulte contrariul celor constatate.

Cu privire la măsurătoarea realizată de autoritatea maghiară, instanța de fond a apreciat că aceasta nu are relevanță în condițiile în care fapta pentru care a fost sancționată petenta este o contravenție instantanee, fiind constatată în momentul controlului cu un mijloc tehnic omologat, în baza unei proceduri de verificare prevăzute de OG nr.43/1997, iar măsurătoarea din vama maghiară s-a realizat cu un mijloc tehnic pentru care nu s-a făcut dovada verificării metrologice, la un interval de aproximativ 5 ore față de măsurătoarea realizată de intimată , timp în care era posibilă intervenția asupra încărcăturii.

Din coroborarea tichetului de cântar cu buletinul de verificare metrologică emis în conformitate cu NML 057–05 “Instalații pentru cântărirea în mers a autovehiculelor”, instanța de fond a reținut că fapta contravențională a fost constată prin utilizarea unui mijloc tehnic omologat, verificarea fiind valabilă la momentul controlului, utilizat pentru determinarea maselor pe axă simplă sau pe un grup definit de axe și indică aceste mase pentru clase de exactitate specificate.

Agentul constatator a constat personal tipul de marfă transportat de către petentă, reținând că aceasta se înscrie în categoria mărfurilor care nu sunt indivizibile, iar petenta nu a făcut dovada contrară.

Cu privire la eventuala deplasare a mărfurilor în timpul unei manevre de frânare bruscă, în trafic, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută ca exoneratoare de răspundere contravențională, nereprezentând un caz fortuit iar petenta avea obligația să prevadă o deplasare a mărfii la o astfel de manevră și să ancoreze corespunzător marfa.

Având în vedere că masa pe axa doi, rezultată în urma cântăririi cu un sistem de cântărire omologat, la momentul cântăririi a fost de 13,36 tone, în condițiile în care nu s-a probat o măsurare eronată a greutății sau a utilizării incorecte a instalației de cântărire, văzând că aceasta depășește masa maximă prevăzută de lege pe această axă (anexa 2 pct. 3.2.1 din OG nr. 43/1997), instanța de fond a considerat că petenta este vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată, prima instanță a avut în vedere împrejurarea că masa totală s-a situat sub limita de 40 tone nu poate constitui o cauză de reindividualizare a sancțiunii aplicate, în condițiile în care depășirea limitei maxime de 40 tone constituie o faptă contravențională distinctă, sancționată, de asemene, prin OG nr.43/1997 și față de pericolul social concret al faptei, instanța de fond a apreciat că este necesară sancționarea pecuniară a petentei.

Cu privire la dozarea sancțiunii,, instanța de fond a considerat că se impune reducerea amenzii la minimul special prevăzut de textul sancționator, de 25.000 lei, respectându-se astfel principiul proporționalității, având în vedere că depășirea masei maxime admise pe axa 2 a fost de doar 1,86 tone, în condițiile în care nu s-a probat că aceasta a mai fost sancționată și în trecut pentru același gen de fapte.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta S.C. V____ Internațional S.R.L., solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr. 3206/2015 2015 în ceea ce privește capetele de cerere ce au fost respinse de către prima instanță, menținerea dispoziției prin care a fost admisă în parte plângerea contravențională cu reducerea amenzii de la 30.000 lei la 25.000 lei) și în principal să se constate nulitatea, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ______________ nr. xxxxxxxxxx din 21.08.2014 atât în ceea ce privește amenda contravențională de 30.000 lei cât și tariful de despăgubire.

In același timp, a solicitat petenta instanței de apel să constate că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin 3-5 precum și ale Anexei 5 litera a-o din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările si completările ulterioare în legătură cu TARIFUL DE DESPĂGUBIRE are legătură cu cauza și duce la soluționarea acesteia, drept pentru care, separat de soluția de completare a cererii formulate, a solicitat petenta să se dispună sesizarea Curții Constituționale a României.

A arătat că deși a invocat excepția la prima instanță prin Notele scrise din 09.06.2015, prima instanța nu s-a pronunțat (drept pentru care a solicitat pe cale separată dar odată cu cererea de apel și completarea cererii în temeiul dispozițiilor art.444 din Noul Cod de procedură civilă).

De asemenea, petenta a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea excepției invocate, în contextul în care în aceeași cauză a invocat la prima instanță excepția de neconstituționalitate a prevederilor sancționatorii ale O.G. nr. 43/1997, în ceea ce privește lipsa de previzibilitate a sancțiunilor contravenționale, tratamentul inegal al sancțiunilor și lipsa dreptului de plată în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, raportat la cel mai mare cuantum de amendă contravențională existentă în legislația națională cu limite cuprinse între 25.000 lei și 35.000 lei, excepție ce a fost admisă de instanța de fond în sensul că aceasta a sesizat Curtea Constituțională a României pentru soluționarea excepției.

În subsidiar, petenta a solicitat individualizarea corespunzătoare a sancțiunii contravenționale și înlocuirea amenzii de 30.000 lei (redusă de prima instanță la 25.000 lei) cu sancțiunea Avertismentului, luând în considerare împrejurările cauzei și anume că în fapt a fost sancționată societatea contravențional cu suma de 30.000 de lei pentru depășirea pe axa 2 (o axă din totalul de 5 ale vehiculului de transport) cu 1,86 tone peste limita prevăzută de lege pentru această axă.

A susținut petenta că sancțiunea de 30.000 lei a fost dispusă în condițiile în care transportul de marfă are o valoare de până în 40 de tone astfel încât nu se justifică ca pentru o diferență atât de neînsemnată între valorile vehiculate de transport să fie considerată un pericol social care să fie sancționat cu amendă de 30.000 de lei.

Petenta consideră că amenda contravențională este exagerat de mare și a fost dispusă de intimată în condițiile în care cu aceeași amendă se poate sancționa orice depășire fără limită de greutate. Limitele speciale ale amenzii sunt delimitate de legiuitor foarte apropiat între 25.000 lei - 35.000 lei fapt ce nu permite o individualizare legală și constituțională a faptei contravenționale.

În circumstanțiere pentru înlocuirea cu avertisment a mai arătat petenta că un camion al societății trebuie să efectueze cel puțin 25 de curse de transport pentru a avea un venit net de 30.000 de lei (după scăderea costurilor de transport, întreținere și salariu angajat) astfel încât o astfel de amendă ar avea repercusiuni grave în activitatea societății.

A solicitat petenta reconsiderarea individualizării presupusei fapte contravenționale făcută prin procesul verbal de contravenție și chiar și de către prima instanță, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și anularea tarifului de despăgubire.

Cu privire la sentința atacată, apelanta a susținut că aceasta este nefondată, iar argumentele pentru care a fost pronunțată sunt contradictorii.

A susținut apelanta că actul sancționator este nelegal pentru descrierea insuficientă a faptei, lipsa individualizării masei cântărite pe fiecare axă a semiremorcii, precum și lipsa indicării categoriei de drum pentru care au fost aplicate limitele de cântărire ale masei maxime admise care echivalează cu lipsa descrierii împrejurărilor concrete în care s-a constata presupusa abatere.

Prejudiciul provocat constă în faptul că se limitează abuziv posibilitatea efectivă a instanței de a aprecia asupra legalității unei măsuri, prin analiza aspectelor relevante, pentru fiecare materie în parte, inclusiv descrierea presupusei fapte contravenționale, precum și dreptul și posibilitatea pe care legiuitorul o asigură petentului de a aduce dovezi în combaterea acuzațiilor contravenționale aduse de agentul constatator. Vătămarea constă în individualizarea abuzivă a faptei constatate ca faptă contravențională.

De asemenea, nemenționarea categoriei de drum în procesul verbal înseamnă implicit că agentul constatator nu a stabilit și individualizat dacă valoarea cântărită a autovehiculului controlat respectă sau nu limitele legale față de care legiuitorul stabilește săvârșirea unei fapte contravenționale adică valoarea ce a fost constatată prin cântărire autovehiculului pe fiecare axă nu are grad de comparație cu privire la limitele legale de greutate prin care să se stabilească dacă valoare măsurată a fost sau nu respectată în limita valorilor de cântar stabilite de legiuitor ).

Consideră petenta că vătămarea este certă în sensul că în lipsa menționării categorici de drum pe care a circulat autovehiculul cântărit pe fiecare axă, agentul constatator nu a stabilit în concret în baza unui temei legal dacă fapta este o contravenție, rezultând nelegalitatea sancționării cu amendă contravențională.

A arătat petenta că instanța de fond se contrazice în sensul că deși admite că o astfel de contravenție este instantanee totuși aceasta nu anulează tariful de despăgubire ce a fost calculat la distanța totală parcursă de autovehicul de la punctul de încărcare la punctul vamal . De asemenea, în ciuda faptului că este o contravenție instantanee, instanța a respins solicitarea cererii de înlocuire a amenzii cu avertisment pe motivul că există pericol social relevant ca urmare a consecințelor nefaste asupra stării drumurilor provocate de circulația autovehiculului cu depășirea limitelor legale, fără luare în considerare a manevrelor de circulație care pot influenta așezarea mărfurilor și implicit a greutății vehiculului.

Consideră petenta că prima instanță invocă nefondat că transportatorul nu a luat măsuri de prevenție a deplasării mărfurilor pe timpul transportului, deoarece cuva necompartimentata în care sunt transportate mărfuri care nu sunt indivizibile (vărsate) nu permite ancorarea acestora. Singura metodă de a preveni depășirea limitelor pe axă este încărcarea mărfurilor sub limita de 40 de tone cât este permisă a se transporta .

Chiar dacă a fost respectată această regulă și nu a fost încărcată fix 40 de tone cât permite legea să se transporte, totuși spațiul creat datorită lipsei mărfurilor din cuvă a permis modificarea poziției acestora pe timpul traseului.

Cu privire la faptul că instanța de fond a stabilit că tichetul de cântar emis de autoritățile vamale maghiare, pentru aceeași marfă și autovehicul, în aceeași zi, nu este pertinent și nu l-a reținut ca probă pentru a combate tichetul de cântar emis de autoritățile vamale române, apelanta a solicitat instanței de apel să constate nelegalitatea acestei măsuri și a susținut că prima instanță face confuzie între pertinența probei (legătura cu cauza) și concludența probei (duce la soluționarea cauzei).

Consideră petenta că proba este legală, pertinentă și concludentă, iar instanța de fond a respins-o nejustificat deoarece tichetul de cântar depus ca probă pentru a combate cântărirea abuzivă de către autoritățile române și pentru a stabili că nu a depășit greutatea admisă pe axă a fost emis de către autoritățile vamale maghiare în aceeași zi, cu privire la același autovehicul și marfă.

În opinia petentei, diferența de 5 ore nu influențează măsurătorile de cântar întrucât autovehiculul a staționat în cadrul vămii, nedeplasându-se în exteriorul incintei, petenta solicitând încuviințarea ca probă a tichetului de cântar și admiterea acestuia în vederea dovedirii netemeiniciei procesului verbal de contravenție.

A solicitat petenta respingerea aprecierilor instanței de fond ca nefondate și înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Pe fondul cauzei, petenta a precizat că își menține solicitările de la instanța de fond cu privire la motivele de nelegalitate și netemeinicie și totodată.

Petenta a invocat netemeinicia procesului – verbal de contravenție, având în vedere că în urma celor raportate de conducătorul auto acesta a respectat atât masa maximă admisă, cât și masa maximă admisă pe axe, aspect pe care l-a adus la cunoștința agentului constatator căruia i-a solicitat să îl consemneze la rubrica „obiecțiuni”, agentul refuzând însă să dea curs acestei solicitări.

Totodată conducătorul auto a solicitat să i se prezinte tichetul de cântar emis electronic de programul utilizat de ISCTR la momentul controlului și care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, însă agentul constatator l-a informat că acesta poate fi vizionat numai în măsura în care societatea va formula contestație.

A solicitat petenta respingerea tichetului de cântar emis de intimată și a depus tichetul de cântar emis la o minimă diferența de timp de către autoritățile vamale din Ungaria, imediat la ieșire din vama Nădlac și supunerea la controlul vamal în Ungaria, prin care s-a constatat ca societatea a respectat masa maxima admisa pe axa, inclusiv pe Axa 2 .

A învederat petenta că diferența constatată în urma cântăririi a fost de doar 1 tonă și 86 kg și a susținut că sancțiunea contravențională aplicată societății îndreptată spre maximul prevăzut de lege, nu este proporțională cu faptele săvârșite și gradul de pericol social, având în vedere și faptul că luarea în considerare și a faptului că marfa transportata este vărsată și influențează greutatea măsurată în sensul că acesta este variabilă independent de măsurile luate de operatorul de transport. Sancțiunea amenzii contravenționale nu îndeplinește condițiile de sancționare contravențională prevăzute de art. 1 și de art. 5 alin (5) din OG 2/2001.

Fapta concretă nu este susceptibilă de urmări periculoase și nu pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, deoarece desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice nu s-a efectuat în condițiile depășirii masei totale maxim admise, în plus masa pe axa 2 nu a rămas constant cea măsurată prin tichetul de cântar, fiind variabilă datorită specificului mărfurilor transportate.

D__ fiind că presupusa faptă contravențională nu a fost comisă cu vinovăție a solicitat petenta să se constate că amenda aplicată nu corespunde scopului preventiv al sancțiunii, impunându-se reindividualizarea ei, în sensul de a se aprecia că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului educativ si preventiv preconizat de legiuitor.

Un alt aspect pe care petenta l-a relevat este faptul că marfa transportată în semiremorcă este una de tip vărsat, care nu este indivizibilă, iar semiremorca utilizată la transportul acestor mărfuri este o cuvă goală, necompartimentată și care după momentul încărcării cu marfă care nu este indivizibilă, este acoperită cu prelată din cauciuc pentru protecția mărfurilor transportate.

Autovehiculul și semiremorca au împreună 5 axe adică capete de roți ( 2 axe are capul tractor și 3 axe are semiremorca ).

Masa totală maximă admisă (masa luată global pe tot ansamblul auto format din cap tractor și semiremorcă ) este diferită de masa maximă admisă pe axe (masa luată individual pentru fiecare axă - roată ).

A susținut petenta că a transportat marfă cu greutate totală de 39.960 kg cu 40 de kg mai puțin decât limita maximă admisă.

Referitor la tariful de despăgubire perceput, consideră petenta că intimata nu a respectat procedura legală de calcul a tarifului de despăgubire prevăzută la Anexa 5, punctul 2 din cadrul OG 43/1997, motiv pentru care solicită anularea tarifului de despăgubire în cuantum de 3.914 lei stabilit prin procesul-verbal de contravenție contestat.

Consideră petenta că intimata nu a demonstrat legalitatea cuantumului datorat al sumei de 3.914 lei, aceasta fiind în fapt o sumă stabilită nelegal după bunul plac al agentului constatator și arată petenta cu privire la suma stabilită ca tarif de despăgubire, că nu este de acord cu modul de calcul din procesul-verbal de contravenție și îl contestă.

Se arată că deși intimata invocă punctul a) din Anexa nr. 5 din OG 43/1997 care indică calcularea tarifului de despăgubire cu stabilirea distanței pe traseul origine - punct de control, aceasta a calculat tariful în urma interpretării greșite a textului legal în sensul că aceasta interpretează noțiunea "traseul origine" ca referindu-se la totalitatea distanței dintre punctul de încărcare a mărfurilor până la punctul de control. Întrucât marfa nu este fixă fiind una de tip vărsat, nu se poate prezuma că autovehiculul a circulat încă de la punctul de încărcare cu depășirea mase maxime autorizată pe axă mai ales în condițiile în care s-a depus tichet de cântar emis de autoritățile vamale maghiare imediat după controlul din Vama Nădlac prin care se constată că autovehicul respectă tonajul pe axă impus de legislația română.

A evidențiat petenta că legiuitorul nu definește noțiunea traseului origine, dar nici nu impune punctul încărcării mărfurilor ca punct de la care se impune stabilirea numărului total de kilometri parcurși întrucât o astfel de interpretare ar fi nelegală în cazul stabilirii depășirii masei maxime autorizate pe AXĂ.

Intimata nu a ținut cont de distanța dintre punctul de încărcare a mărfurilor, stabilind în fapt tarifele de despăgubire de până la 200 lei. Rezultă că intimata stabilește arbitrar, în mod nelegal tarifele de despăgubire, drept pentru care petenta a solicitat controlul constituționalității prevederilor OG 43/1997 cu privire la tariful de despăgubire, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.61 alin. 3-5 și ale Anexei 5 lit.a-o din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare.

Prin încheierea 2.12.2015, instanța a sesizat Curtea Constituțională a României cu privire la excepția invocată de petentă .

Prin întâmpinarea depusă la data de 22.10.2015, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. a solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat; menținerea sentinței civile nr. 3206/09.06.2015, ca temeinică și legală .

Referitor la presupusa descriere insuficientă a faptei contravenționale, intimata a susținut că necesitatea unei descrieri detaliate a faptei, există, de la caz la caz în funcție de natura și complexitatea contravenției săvârșite.

In speță, fiind vorba de o contravenție de pericol care nu produce urmări materiale nu pot fi consemnate alte împrejurări decât constatarea depășirii dimensiunilor maxim admise, respectiv că vehiculul apelantei avea depășită masa maximum admisă pe axa 2, respectiv de 13,36 tone față de 11,50 tone maximum admis, cât și indicarea normei legale care a fost încălcată.

În cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției contestat se evidențiază fapta săvârșită si elementele de identificare necesare aplicării sancțiunii, așa încât procesul verbal astfel întocmit a permis instanței cercetarea sub aspectul legalității acestuia prin verificarea faptelor, a încadrării juridice cât și a temeiniciei sancțiunii aplicate.

Referitor la pericolul social al faptei, intimata a învederat că tocmai cuantumul mare a amenzii stabilită de legiuitor indică gradul ridicat al pericolului social al faptei săvârșită de către apelantă.

Referitor la cântărirea efectuată de autoritățile maghiare si invocată de apelantă, intimata a susținut că tichetul de cântar emis de către autoritățile maghiare nu poale fi luat în considerare de către instanță și instanța să țină cont de acea cântărire, câtă vreme nu există un buletin de verificare metrologică a instalației care a emis acel tichet.

Consideră intimata că a făcut dovada verificării metrologice a instalației de cântărire cu care s-a efectuat verificarea greutății vehiculului apelantei, această dovadă reprezintă o probă tehnică ce prezumă o cântărire precisă, împrejurare reținută și de către prima instanță.

Fapta contravențională săvârșită de apelantă prezintă un grad ridicat de pericol social, reflectat și de cuantumul ridicat al limitelor sancțiunii prevăzute de legiuitor, astfel de sancțiuni fiind instituite tocmai pentru a preveni săvârșirea unor fapte mai grave, in contextul în care apelanta este o societatea comercială ce ar trebui să își desfășoare activitatea în mod profesionist, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează sfera sa de activitate.

Pe cale de consecință, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt în mod corespunzător, a solicitat intimata să se constate că nu se evidențiată elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate, criticile aduse sentinței fiind nefondate astfel că a solicitat intimata instanței de apel să dispună respingerea apelului formulat ca neîntemeiat; menținerea sentinței civile nr. 3206/09.06.2015 ca temeinică și legală .

In drept a invocat O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, modificările și completările ulterioare.

Prin notele scrise depuse la data de 17.12.2015, respectiv 21.01.2016, petenta a solicitat respingerea argumentelor intimatei ca nefondate și a reiterat susținerile din cererea de apel, solicitând totodată în temeiul disp. art. 12 din O.G. nr.2/2001, aplicarea legii contravenționale mai favorabile raportat la modificările aduse regimului sancționator stabilit de art. 61 din O.G. nr. 43/1997, prin Legea nr. 198/2015.

Consideră petenta că raportat la depășirea constatată de 1,86 to, se încadrează la dispozițiile art. 61 alin.1 lit.b privind axa triplă, echivalent unui procent de 16,17 % depășire ceea ce reprezintă o depășire cu peste 10 % dar mai puțin de 20 %, amenda aplicabilă fiind de la 4.000 lei la 13.500 lei.

A mai solicitat petenta exonerarea sa de la plata tarifului de despăgubire și repunerea în termen în vederea plății în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii stabilită de instanță conform noilor prevederi legale ale O.G. nr. 43/1997.

Totodată, petenta a invocat lipsa semnăturii consilierului juridic reprezentant al intimatei pe întâmpinare și lipsa împuternicirii acordată acestuia, solicitând decăderea intimatei din termen și excluderea apărărilor formulate prin întâmpinare.

Petenta a invocat în același timp cazul fortuit întrucât specificul mărfii care era vărsată și se putea deplasa în timpul manevrelor de transport.

Intimata a solicitat respingerea ca nefondate a acestor sesizări, întrucât întâmpinarea poartă semnătura reprezentantului societății iar la dosar se găsește și delegația acestuia de reprezentare.

Referitor la modificările legislative ale O.G. nr.43/1997, intimata a arătat că nu se opune la aplicarea legii contravenționale mai favorabile.

In ceea ce privește cazul fortuit invocat, intimata a solicitat respingerea acestui argument, având în vedere că petenta a avut posibilitatea să prevadă o eventuală deplasare a mărfii și să ia măsuri pentru a o preîntâmpina.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării corecte a actului juridic dedus judecății și aplicării judicioase a dispozițiilor legale în materie în ceea ce privește existența faptei contravenționale reținută în sarcina petentei.

În concret, în pofida criticilor pe care le-a formulat societatea petentă prin motivele de apel reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probele administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16, 17 și 19 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv actele de verificare metrologică a instalației de cântărire utilizată de intimată.

În fine, la momentul judecății judecătoria a făcut aprecieri pertinente și cu privire la reindividualizarea sancțiunii contravenționale prin prisma criteriilor de la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, reducând justificat la 25.000 lei amenda contravențională, dar vizavi și de notele scrise depuse la dosar în fața instanței de apel la 20.01.2016 ca și de cele dezbătute în condiții de contradictorialitate pe parcursul judecății constată instanța de apel că amenda contravențională aplicată petentei chiar redusă depășește limita maximă actuală a sancțiunii aplicabile acestor contravenții ca urmare a modificării art. 61 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 prin Legea 198/2015, începând cu data de 16 august 2015, fiind incidente dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind aplicarea legii contravenționale mai favorabile.

Potrivit art. 61 alin. 1 lit. b) din OG 43/1997 modificată prin legea 198/2015, (1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:

b) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2), cu avertisment sau, după caz, cu amendă. Sancțiunile contravenționale pentru depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise se clasifică gradual, în funcție de gravitatea contravenției, în contravenții minore, grave și foarte grave. Sancțiunile respective se aplică după cum urmează:...

(ii) pentru depășirea maselor maxime admise pe axe sau depășirea maselor pe axe autorizate prin AST:

La constatarea masei pe axe prin cântărire nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST și nu se aplică sancțiuni contravenționale dacă masa maximă admisă pe axe sau masa pe axe autorizată prin AST este depășită cu cel mult 4%.

În cauză intimata petentă a depășit masa maximă admisă pe axa 2, fiind depistată circulând cu masa de 13,36 tone pe aceasta, încadrându-se astfel la contravențiile grave pentru care sancțiunile aplicabile sunt cuprinse între 4.000 și 13.500 lei, și având în vedere art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 12 din același act normativ, instanța apreciază că sancțiunea de 4.000 lei este proporțională cu gravitatea faptei.

Potrivit art. 479 alin. 1) teza finală din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează dispozițiile speciale privind judecata în apel motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu, în speță fiind dezbătută în condiții de contradictorialitate aplicarea legii contravenționale mai favorabile urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 198/2015 de modificarea a OG nr. 43/1997.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât se va face aplicarea legii contravenționale mai favorabile, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se admite apelul declarat în cauză și va fi schimbată în parte hotărârea în sensul că va reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicată petentei de la 30.000 lei la 4.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de petenta S.C. V____ I____________ S.R.L. cu sediul în _________________________. 295, jud. Ialomița, înregistrată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 3206 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă hotărârea apelată în parte în sensul că reduce cuantumul amenzii contravenționale de la 30.000 lei la 4.000 lei în ceea ce o privește pe petentă.

Menține în rest sentința.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

Red. C.Ș.

Thred. I.M. 4ex/01.02.2016

2 ______________

prima instanță – judecător S_______ S_____

se comunică hotărârea cu

petenta S.C. V____ Internațional S.R.L., cu sediul în _________________________. 295, jud. Ialomița

intimata C.N.A.D.N.R. România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara – A___, ______________________/A, jud. A___ (cu sediul procesual ales la Secția Drumuri Naționale A___)