Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - Recurs -

- Plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A - II - A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - S_______ D____

JUDECĂTOR - T________ C_______

GREFIER - G_____ M______

DECIZIA NR. 886 - R

Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/19.11.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata - petentă B______ L_______ - O___, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal realizat în ședința publică, se prezintă consilier juridic G____ G______, pentru recurentul - intimat, lipsind intimata - petentă B______ L_______ - O___.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:

Interpelat fiind, reprezentantul recurentului - intimat învederează că nu sunt de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții, situație în care, instanța, constatând pricina în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbaterile privind fondul cererii de recurs.

Consilier juridic G____ G______, pentru recurentul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, solicită admiterea recursului potrivit motivelor formulate.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22.11.2012 pe rolul Judecătoriei B_______, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta B______ L_______ - O___, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a solicitat anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.P. nr. xxxxxxx, din data de 21.11.2012.

În motivarea acțiunii, petenta a arătat că nu a săvârșit nicio contravenție, că la momentul respectiv nu se afla nici o persoană pe trecerea de pietoni, la nici unul dintre cele două marcaje, fiind sancționată pe nedrept. A mai arătat că în data de 21.11.2012, când se deplasa pe Calea Națională din municipiul B_______, în fața sa circula un autoturism marca Volkswagen care nu a fost oprit de echipajul de poliție.

Intimatul depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului - verbal. În motivare, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006. În fapt, în ziua de 21.11.2012, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier, acționând conform planificării, pe Calea Națională din municipiul B_______. A observat astfel, în mod direct, că petenta, care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.

Intimatul a menționat că abaterea săvârșită de petentă nu a fost înregistrată cu mijloace omologate întrucât distanța și traficul nu permiteau efectuarea înregistrării. A mai învederat că, în urma constatării abaterii, agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, conducătorul acestuia fiind identificat în persoana petentei, căreia i s-a adus la cunoștință abaterea care a fost săvârșită și constatată și, de asemenea, măsurile ce urmează a fi dispuse.

La termenul de judecată din data de 19.11.2013 s-a administrat proba cu interogatoriul civil al petentei, susținerile sale fiind consemnate în proces - verbal atașat la dosar. Totodată, pentru justa soluționare a cauzei, a mai fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile de la dosar.

Prin Sentința nr. xxxxx din data de 19 noiembrie 2013, Judecătoria B_______ a admis plângerea contravențională formulată de petenta B______ L_______ – O___ și a anulat procesul - verbal de contravenție _______.P. nr. xxxxxxx, din data de 21.11.2012.

În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, prioritar, că deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese privind forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din ansamblul dispozițiilor din acest act normativ și în special din cele ale art. 34, reiese că procesul verbal face dovada cu privire la situația faptică și încadrarea în drept până la proba contrarie, care este în sarcina petentei.

Procedând la verificarea legalității procesului – verbal, sub aspectul legalității, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001. A mai reținut, administrând proba cu interogatoriul petentei, că aceasta a contestat susținerea agentului constatator cu privire la faptul că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton. În plus, petenta a susținut că a fost oprită la o distanță destul de mare de locul săvârșirii presupusei contravenții. Pe de altă parte, s-a reținut că intimatul a propus ca probe procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției și raportul agentului constatator.

Referitor la procesul - verbal, prima instanță a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În privința raportului agentului constatator, neexistând niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, instanța de fond nu l-a analizat ca probă în prezenta procedură.

Întrucât a constatat o neconcordanță între starea de fapt și cea reținută în procesul-verbal și deoarece formarea convingerii nu se poate realiza decât pe baza unor probe certe, sigure, care în cazul de față lipsesc, lăsându-se loc unei nesiguranțe în privința vinovăției petentului, prima instanță a considerat că se impune reținerea regulii de drept potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo). Judecătoria a reținut că înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu-și întemeieze hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unei probe sigure și certe, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. În cauză, s-a constatat drept cert doar faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe Calea Națională, fără a se stabili în mod concret dacă la trecerea de pietoni din zona sediului Piraeus Bank petenta a acordat sau nu prioritate unui grup de pietoni. Ceea ce prima instanță a apreciat drept inexplicabil este faptul că, deși agentul constatator a afirmat că a constatat personal fapta contravențională, nu a depus demersuri pentru identificarea pietonului, în scopul propunerii acestuia ca martor în procedura judiciară de față. Mai mult, intimatul a afirmat că abaterea săvârșită de petentă nu a fost înregistrată cu mijloace omologate întrucât distanța și traficul nu permiteau efectuarea înregistrării. Prin urmare, chiar intimatul a recunoscut că agentul constatator era poziționat la o distanță considerabilă față de locul săvârșirii contravenției, iar traficul era unul foarte aglomerat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în considerarea dispozițiilor art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă vechi.

A învederat recurentul că prima instanță nu a avut în vedere că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul rutier, anulând procesul-verbal fără ca petenta să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal și fără să răstoarne prezumția de temeinicie a acestuia.

Față de considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii și al menținerii procesului-verbal.

Intimata-petentă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu argumentul că soluția primei instanțe este corectă, dat fiind faptul că recurentul nu a produs nicio dovadă care să susțină cele consemnate în procesul-verbal.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că recursul este întemeiat și-l va admite, pentru cele ce în continuare se vor arăta.

În sentința recurată, instanța de fond a subliniat, în mod corect, că procesul-verbal de contravenție face dovada până la proba contrarie, sarcina acestei probe revenind celui care contestă realitatea consemnărilor din actul constatator al contravenției, respectiv petentei din cauză.

Cu toate acestea, în absența producerii, de către petentă, a vreunor dovezi sau măcar indicii în măsură să contrazică situația de fapt descrisă de agentul constatator, reținând simpla afirmație contrară a acestei părți, prima instanță a conchis că în speță nu s-a dovedit mai presus de orice îndoială faptul că petenta nu a acordat prioritate unor pietoni angajați regulamentar în traversarea drumului public, săvârșind astfel o abatere contravențională.

Apreciază Tribunalul, prin urmare, că soluția instanței de fond se bazează pe considerente contradictorii, în sensul că, deși s-a apreciat că procesul-verbal face dovada situației de fapt descrise până la proba contrară, probă ce ar fi trebuit produsă de intimata-petentă, raționamentul în discuție nu a primit și o aplicare efectivă, judecătoria constatând în final că recurentul-intimat nu a dovedit existența faptei sancționate.

Reține Tribunalul, în acest context, că dincolo de existența, în sine, a unui act constatator al contravenției - act cu valoare probatorie -, în cauză este verificată și situația perceperii nemijlocite a elementelor de fapt aflate la baza reținerii și sancționării contravenției. Fără a avea o valoare absolută, împrejurarea în discuție ranforsează prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal contestat. Cu atât mai mult se impunea, așadar, aplicarea și respectarea în speță a regulii conform căreia sarcina probei revine persoanei sancționate.

Cum o atare probă contrară nu a fost produsă de către intimata-petentă, este de admis că aceasta nu a răsturnat prezumția invocată, procesul-verbal de contravenție fiind în mod temeinic întocmit.

Observă Tribunalul că practica CEDO cu privire la prezumția de nevinovăție a contravenientului și la sarcina probei în materie contravențională are relevanță plenară doar pentru situațiile în care agentul competent nu constată faptele prin propriile simțuri. În cazul contrar însă, care se verifică și în speța de față, sarcina probei contrare revine contravenientului iar obligația instanței naționale se rezumă la aceea de a permite, efectiv, producerea unei astfel de probe. O soluție contrară (care ar impune agentului rutier să se abțină de la a sancționa o abatere contravențională constatată personal, dar pe care nu a sesizat-o și o terță persoană, respectiv un martor de regulă neavizat), ar submina autoritatea și credibilitatea agenților constatatori, demontând consistent însăși rațiunea învestirii unor funcționari cu atribuția de a constata și de a sancționa faptele contravenționale.

În cauza de față, după cum rezultă din actele dosarului de fond, intimata-petentă a avut posibilitatea reală de a solicita administrarea de probe, posibilitate pe care nu a valorificat-o.

Se mai reține că împrejurarea descrisă de recurent în cuprinsul întâmpinării, anume că înregistrarea video a faptei nu a fost posibilă din pricina distanței și a traficului intens, nu impune, în mod automat, și concluzia că nici agentul constatator nu a avut posibilitatea să observe, în mod real, situația de fapt care a justificat sancționarea petentei. Este de notat însă că, fără a exclude ipoteza observării directe și clare a faptelor, distanța existentă între echipajul de poliție și trecerea de pietoni poate justifica împrejurarea neidentificării persoanei aflate pe marcaj, operațiune care, oricum, nu era obligatorie pentru valabilitatea procesului-verbal.

În ceea ce privește regimul sancționator, Tribunalul reține că, potrivit mențiunilor procesului-verbal înmânat pe loc intimatei-petente, aceasta a beneficiat de oportunitatea achitării a doar jumătate de cuantumul amenzii aplicate, situație în care ar fi limitat, voluntar, efectele pecuniare indezirabile ale abaterii săvârșite. În privința sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, se reține că înlăturarea sa ar fi putut interveni, de principiu, doar în ipoteza desființării actului constatator al contravenției (potrivit prevederilor art. 219 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, interpretate per a contrario).

Cu argumentele prezentate, admițând recursul, Tribunalul va modifica sentința recurată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a plângerii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurentul - intimat I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în municipiul B_______, Bulevardul M____ E_______ nr. 57, județul B_______, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/19.11.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata - petentă B______ L_______ - O___, cu domiciliul în municipiul B_______, Calea Națională nr. 49, ______________, județul B_______.

Modifică, în tot, Sentința nr. xxxxx din data de 19 noiembrie 2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, în sensul că, respinge, ca nefondată, plângerea contravențională.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de10 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

U________ M______ S_______ D____ T________ C_______ G_____ M______

Red. Jud. TC

Judecătoria B_______ - Judecător M____ C_________ - C______

Tehnored. GM /TC, 2 Exempl., 18.12.2014