Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1554

Ședința publică din 28 octombrie 2015

Președinte D______ C_______ D_____

Judecător C_______ P_____

Grefier C_______ E____ T_________

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul F_____ I____ A________, domiciliat în _____________________, ________________________________, împotriva sentinței civile nr. 6108 din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în Suceava, _______________. 9, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P_______ E____- A___ ( cu delegație la dosar) pentru intimat, lipsă fiind apelantul – petent.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată probatoriul epuizat și acordă cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic P_______ A___ E____ pentru intimat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică și implicit a sancțiunii aplicate. Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L :

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr.6108 din 16.12.2014 Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională formulată de petentul F_____ I____ A________, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.06.2014 de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit de un agent constatator din cadrul I.P.J. Suceava la data de 10.06.2014, petentul F_____ I____ A________ a fost sancționat cu 8 puncte amendă, în sumă de 680 lei și măsura suspendării dreptului de a conduce pentru 60 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 3 lit. b din O.U. 195/2002.

S-a reținut că, pe data de 10.06.2014, ora 17,25, petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția ,,Curcubeu” spre Lidl, iar la intersecția cu Bld. Academician V_____ G____ cu Calea Obcinilor nu a respectat interdicția temporară de circulație instituită pe segmentul de drum public Bld. Academician V_____ G____ cu ocazia unui eveniment rutier, acesta trecând printre popicii instalați de agenții de poliție rutieră care fluidizau traficul pe acest sector de drum.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului, care a semnat procesul verbal de contravenție, consemnându-se la rubrica destinată obiecțiunilor: ,, Nu am obiecții. Recunosc cele întâmplate.”.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G.2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 10.06.2014, instanța constată că, sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Procesul verbal de contravenție cuprinde descrierea faptelor constatate, permițând instanței verificarea încadrării juridice și a sancțiunilor aplicate, actul contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În fapt, instanța a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, În acest sens apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța a considerat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să dovedească contrariul. De altfel, chiar din modul de descriere a faptei de către petent în plângerea contravențională, acesta menționând că a observat popicii instalați de agenții de poliție pe stradă, dar i-a ocolit și și-a continuat drumul, reiese că fapta reținută de agentul constatator în sarcina petentului corespunde realității. Mai mult chiar, în procesul verbal contestat s-a consemnat că petentul a recunoscut cele întâmplate, mențiune confirmată prin semnătură de către petent.

Petentul a arătat că a săvârșit fapta fără vinovăție, întrucât a crezut că popicii erau instalați pe stradă pentru că se refăcuse marcajul, dar acest aspect nu are relevanță, întrucât, raportat la circumstanțele concrete din momentul faptei, era clar faptul că popicii fuseseră instalați pe stradă tocmai pentru a opri autovehiculele să circule în zona delimitată de acestea. Astfel, martorul audiat la solicitarea petentului, F______ P____ A___ (fila 41), a arătat că la varianta spre Șcheia avusese loc un accident, la semafor traficul era dirijat, iar pe drum erau puși popici pentru a nu trece nimeni, dar petentul a trecut pentru că era un pic de distanță. Faptul că au mai trecut și alte autovehicule printre popici, încălcând interdicția temporară de circulație nu reprezintă un element care să-l exonereze de răspundere pe petent pentru fapta sa, întrucât răspunderea este personală.

Prin urmare, raportat la probele administrate, instanța a constatat că procesul verbal contestat este temeinic, situația de fapt reținută de agentul constatator corespunzând realității.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentului, agentul constatator stabilind amenda maximă prevăzută de lege pentru contravenția constatată, precum și aplicând măsura complementară a suspendării dreptului petentului de a conduce pentru 60 de zile, conform art. 101 alin. 3 lit. b din O.U. nr. 195/2002.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Raportat la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, având în vedere că petentul, deși a observat popicii care semnalizau interdicția temporară de circulație pe acel sector de drum a avansat în acea direcție, ajungând la aproximativ 50 de m de locul accidentului, îngreunând astfel activitatea agenților de poliție în ce privește constatările ce urmau să fie făcute la locul accidentului, precum și misiunea acestora de a asigura fluiditatea traficului în condițiile date, instanța consideră că sancțiunea amenzii, menționată în procesul verbal contestat, a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului care nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, instanța apreciază că rolul preventiv, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. Cu privire la sancțiunea complementară, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli, instanța apreciază că această sancțiune se impune.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul F_____ I____ A________ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.06.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel F_____ I____ A________ criticând soluția dată ca nelegală și netemeinică motivat de faptul că instanța de fond nu a analizat în totalitate apărările formulate atât prin plângere contravențională, cât și prin concluziile scrise.

În motivare a arătat că, situația de fapt a fost dovedită ca fiind reală prin declarația martorului F______ P____ A___, audiat de către instanță la data de 09.12.2014.

Consideră că a fost sancționat pentru o faptă ce nu-i poate fi imputată, ceea ce face ca procesul verbal încheiat de intimată să fie nelegal li netemeinic, fapta reținută în sarcina sa neîntrunind elemente constitutive ale contravenției, conform art. 1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât lipsește vinovăția.

Totodată solicită instanței să aibă în vedere faptul că în procesul verbal agentul constatator, la rubrica destinată descrierii faptei, a consemnat faptul că ar fi trecut cu autoturismul printre popicele instituite de către agentul de poliție rutieră care fluidiza traficul pe acel sector de drum.

Susține că există o foarte mare contradicție în ceea ce privește descrierea faptei din partea intimatei, cele două descrieri portretizând practic situații cu totul diferite.

Consideră că procesul-verbal este lovit de vicii de formă ce fac inutilă analizarea temeinicii sale întrucât descrierea faptei nu a fost făcută în conformitate cu dispozițiile art. 16 din 0.6. nr. 2/2001, cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, instanța fiind în imposibilitatea de a aprecia care dintre cele două situații descrise de intimată ar corespunde realității.

Astfel, sub aspectul legalității, consideră că situația descrisă în procesul verbal nu poate fi considerată descriere a faptei conform O.G. nr. 2/2001.

În concluzie, solicită, în temeiul art. 480 C. proc. civ., admiterea apelului, anularea sentinței apelate și în rejudecare solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimatul I.P.J. Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit procesul verbal de contravenție pe motiv că petentul prin cererea de apel arată o altă situație decât cea reținut agentul constatator și confirmată de instanța de fond pe bază de probe, fară ca acesta să aducă sau să propună probe pe baza cărora să se sprijine afirmațiile sale, motiv pentru care consideră că sentința atacată este legală și temeinică, dată în baza probatoriului administrat. Mai mult, constatarea a fost făcută direct și nemijlocit de către agentul de poliție și nu sunt probe să combată această situație decât simple afirmații.

***

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

În cauza de față, prima instanță a analizat efectiv apărările ce i-au fost deduse judecății prin plângere, precum și probele administrate, oferind un raționament juridic întemeiat pe situația de fapt reținută în urma evaluării întregului ansamblu probator, cu aplicarea dispozițiilor de drept substanțial incidente, a principiilor de drept și a regulilor procedurale privind judecarea cauzei., neputând fi primit primul motiv de apel, iar pentru aceasta Tribunalul face trimitere la considerentele expuse prin sentință în pagina 3 ultimul alineat, unde s-a răspuns efectiv apărăii legate de lipsa vinovăției.

Cum privitor la cauzele de nulitate ale procesului-verbal, nu se identifică nereguli formale impse de art. 17 din OG nr. 2/2001, și nici prin cererea de apel apelantul nu a invocat nerespectări ale exigențelor de formalitate a actului, iar petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără nici un fel de obiecțiuni și menționând „recunosc cele întâmplate” legalitatea deplină a procesului-verbal trebuie constatată ca atare.

În ceea ce privește temeinicia actului, instanța reține din conținutul raportului agentului constatator, (existent la fila 29 dosar fond) că fapta imputată petentului apelant de a fi circulat cu autoturismul pe care îl conducea pe sensul restricționat circulației a fost constată de agentul de poliție instrumentator în mod direct și nemijlocit, în timpul efectuării serviciului.

Răspunzând argumentelor apelantului, care se cantonează apărării esențiale vizând netemeinicia procesului-verbal prin inexistența faptei imputate prin actul contestat, Tribunalul arată că deși materia contravențiilor intră în sfera acuzației penale, contravenientul beneficiind de garanțiile prevăzute de Convenție în art. 6 par. 3, din care cea mai importantă este prezumția de nevinovăție, însă, în raport de statuările Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicarea prezumțiilor de fapt și de drept regăsite în dreptul administrativ român privitoare la veridicitatea și temeinicia proceselor-verbale de contravenție nu este interzisă, întrucât forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (a se vedea cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

De aceea, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal încheiat de reprezentantul autorității publice nu poate fi nici nerezonabilă și nici disproporționată, din moment ce prezumția este născută din constatarea unui fapt perceput în mod direct și în virtutea îndeplinirii atribuției firești de serviciu, ori, agentul de poliție a arătat că a observat autoturismul condus de petent care a pătruns în intersecție, petentul s-a dat jos din autoturism, a mutat popicii la o parte, în pofida indicațiilor polițistului de a-i lăsa în acel loc pentru că traficul rutier este restricționat, după care și-a continuat deplasarea pătrunzând pe Bld. Academician V_____ G____, polițistul procedând la oprirea autoturismului, fiind stabilită identitatea conducătorului auto în persoana petentului apelant și precizând că acesta ar fi susținut că nu îl interesează că drumul este închis și că se grăbește (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

În cauză devin aplicabile aceste principii statuate inclusiv în cauzele H______ contra României și N_______ G_______ contra României, unde Curtea a reamintit (cauza H______) că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999], și întemeiate pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății.

Petentul nu a demonstrat contrariul situației reținute împotriva sa, dimpotrivă, acesta a recunoscut constant faptul că a condus autovehiculul la data și locul menționat în procesul-verbal, iar depoziția martorului F______ P____, după cum corect a apreciat prima instanță, nu este aptă să infirme prezumția relativă simplă de care se bucură actul administrativ încheiat cu respectarea limitelor de competență de atribuțiune și materială, martorul afirmând că petentul a intrat cu mașina după autoturismul din față (care trecuse printre popise n.n.). când a văzut că este accident a oprit pe dreapta, din conținutul afirmațiilor martorului rezultând că petentul ar fi trecut printre popici.

Tribunalul observă că nu există contradicție între depoziția martorului și raportul agentului constatator care, deși nu a afirmat în raport că petentul a trecut printre popici, a făcut această descriere faptei în conținutul procesului-verbal, împrejurarea că martorul nu a confirmat și faptul mutării popicilor fiind fără relevanță raportat la conținutul contravenției reținute, depoziția neconținând de altfel o negare a acestui aspect.

Deosebit de elocventă este mențiunea recunoașterii faptei înscrisă în procesul-verbal, credința greșită că popicii fuseseră instalați pentru refacerea marcajului neputând fi primită, cu atât mai mult cu cât petentul a fost avertizat de agentul de poliție asupra restricției de circulație.

Tribunalul mai arată că în hotărârea N_______ G_______, Curtea a statuat că „nici litera și nici spiritul art. 6 din convenție nu împiedică o persoană să renunțe de bună voie la garanțiile care sunt consacrate în acesta în mod expres sau tacit, printre care cea de a întreba sau de a solicita audierea unui martor, însă această renunțare trebuie să fie neechivocă și să nu fie contrară niciunui interes public important [Håkansson și Sturesson împotriva Suediei, hotărârea din 21 februarie 1990, _______ nr. 171-A, pct. 66 și Kwiatkowska împotriva Italiei (dec.), nr. xxxxx/99, 30 noiembrie 2000]. Prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, reclamanta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”

În cauza de față, prin cererea de apel, apelantul nu a solicitat în apel administrarea altor probe, nici reaudierea martorului expunându-se riscului evaluării probatoriului administrat în fața primei instanțe, probatoriu care nu este apt să răstoarne prezumția de temeinicie.

Față de aceasta, reținând ca legală și temeinică sentința apelată, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., o va păstra, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul F_____ I____ A________, domiciliat în _____________________, ________________________________, împotriva sentinței civile nr. 6108 din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ Județean de Poliție Suceava, cu sediul în Suceava, _______________. 9, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28/.10.2015.

Președinte, Judecător,

C_______ D______ D_____ C_______ P_____

Grefier,

C_______ E____ T_________

Red.C.D.D

jud fond.A___ C_______

tehnored. T.C

ex.4