ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. xxxxx/212/2013

DECIZIA CIVILĂ NR. 1133/APCA

Ședința publică din data de 02.12.2014

Completul de judecată constituit din

Președinte: A________ L____ N_____

Judecător: C_______ N_____

Grefier: A______ G___

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, formulat de apelanta C_______ NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE SA C________, cu sediul în A_____, ___________________, județul C________, în contradictoriu intimata ______________________________ A_____, cu sediul în A_____, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2307/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. xxxxx/212/2013.

La apelul nominal ]făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată avocat Dobârleanu N_______ în substituire pentru avocat Păculea E____, lipsind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.

În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Reprezentantul intimatei depune la dosar concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată. Arată că nu mai are alte cereri și nu mai insistă în excepția invocată.

Instanța, ia act că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a rămas fără obiect față de concluziile scrise depuse la acest termen de judecată.

Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond și obligarea apelantului intimat la plata cheltuielilor de judecată. Precizează că în mod corect instanța de fond a înlăturat criticile privind nelegalitatea procesului verbal de contravenție ce vizau o nulitate relativă, în raport de care nu s-a invocat nicio vătămare și nu s-a făcut dovada pentru care instanța le-a înlăturat. În ce privește temeinicia procesului verbal, arată că s-au depus înscrisuri care să ateste contractele încheiate cu societățile cu atribuții de curățare și igienizare a zonei pe care petenta o deține în mod legal. Mai arată că nu s-au contestat fotografiile, nici locația și nici existența gunoiului în raport de care s-a constatat fapta, iar conform HCL- ului indicat nu sunt exonerați de răspundere.

Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. xxxxx/212/2013 petenta C_______ NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGAILE S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx/12.07.2013 întocmit de către intimata __________________________________ LOCALE A_____, exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt, petenta a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx/12.07.2013 a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru că nu a luat măsuri de întreținere a curățeniei și igienei pe terenurile pe care le dețin și în perimetrul acestora.

A arătat că procesul verbal de contravenție contestat este nelegal pentru că a fost întocmit la 11 zile de la data menționată ca fiind data săvârșirii faptei, agentul constatator nu și-a declinat calitatea oficială deținută în cadrul Poliției Locale A_____, actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția induce în eroare, lipsește numărul de înmatriculare în registrul comerțului al petentei, agentul constatator i-a încălcat dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. De asemenea, petenta a mai arătat că locul constatării faptei este indicat vag, fără arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității și la evaluarea pagubelor pricinuite întrucât Canalul D_____-Marea N_____ are o lungime de 64,410 km, iar conform planurilor cadastrale malul stâng al Canalului Dunărea - Marea N_____ are 7,7 km, iar malul drept are 7,9 km.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, petenta a arătat că nu se poate reține săvârșirea cu vinovăție a faptei în condițiile perfectării contractelor anexate plângerii și depunerii diligențelor pentru executarea periodică de lucrări de curățenie și întreținere a terenurilor pe care le deține și a perimetrelor acestora fie prin forțele proprii, fie prin partenerii săi contractuali.

În motivarea în drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001.

În probațiune, petenta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, anexând în acest sens înscrisurile de la filele 8-70.

Plângerea contravențională a fost legal timbrată conform chitanței de la fila 7 din dosar.

Legal citată, intimata a depus întâmpinare, in termenul prevăzut de lege, prin Serviciul de Registraturii al instanței prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt, intimata a arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic întrucât nu este interzisă întocmirea de către agentul constatator a actului sancționator ulterior constatării faptei, sancțiunea amenzii contravenționale putându-se aplica în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, agentul constatator și-a declinat calitatea, agentul constatator a încadrat corect fapta reținută potrivit dispozițiile art. 6 lit. a din HCL nr. 19/2006.

De asemenea, intimata a mai arătat că în ceea ce privește persoana juridică, art. 17 din OG 2/2001 sancționează cu nulitatea expresă numai lipsa denumirii și a sediului contravenientei, fiind posibilă identificarea contravenientei în baza celorlalte date cu privire la persoana juridică . A mai arătat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului, nefiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 ci dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 care au fost respectate în speță și că din mențiunile efectuate în cuprinsul procesului verbal de contravenție care se completează cu informațiile consemnate în cuprinsul proceselor verbale de constatare nr. 636/01.07.2013 și nr. 641/02.07.2013 și cu planșele foto se poate angaja răspunderea contravențională a persoanei identificate drept contravenient, încadrarea juridică a faptei și individualizarea sancțiunii contravenționale întrucât fapta este expusă cu toate elementele necesare în acest sens.

Referitor la netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat, intimata a arătat că perfectarea contractelor invocate de către petentă nu constituie o cauza exoneratoare de răspundere, rămânând în continuare obligația petentei de a întreținere a curățeniei și igienei pe terenurile deținute în perimetrul acesteia, precum și de a supraveghea modalitatea de derulare a contractelor încheiate cu partenerii de afaceri și de a lua măsurile necesare.

În motivarea în drept, intimata a invocat dispozițiile HCL A_____ nr. 19/2006, O.G. nr. 2/2001.

În probațiune, intimata a solicitata proba cu înscrisuri, anexând în acest sens documentația aferentă încheierii procesului verbal de contravenție contestat la filele 80-97.

Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale formulate. În completarea celor invocate prin plângerea contravențională, petenta a arătat că nu este suficient să se menționeze în cuprinsul procesului verbal „agent constatator”ci trebuie să se menționeze expres funcția pe care agentul constatator o deține în cadrul serviciului din care face parte. Cu privire la descrierea insuficientă a faptei, petenta a mai arătat că procesele verbale de constatare nr. 636/01.07.2013 și nr. 641/02.07.2013 sunt acte extrinseci procesului verbal de contravenție care nu-l pot completa și nici nu i-au fost comunicate.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri constând în înscrisurile anexate la dosar de către părți.

Prin Sentința civilă 2307/04.03.2014, Judecătoria C________ a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.

Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță faptul că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx/12.07.2013 întocmit de către intimata __________________________________ LOCALE A_____, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei conform art. 20 pct. A, lit. h din HCL 19/2006 pentru fapta prevăzută de art. 6 lit. a din HCL 19/2006, reținându-se că în data de 01.07.2013, ora 10.00, pe Malul Canalului D_____ Marea N_____, ____________________________ reprezentantul său legal nu a luat măsuri de întreținere a curățeniei și igienei pe terenurile pe care le deține și în perimetrul acestora.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Motivele de nelegalitatea a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx/12.07.2013 invocate de către petentă în cuprinsul plângerii contravenționale au fost respinse ca neîntemeiate pentru următoarele considerente :

Referitor la motivul de nelegalitate constând în încheierea procesului verbal de contravenție după trecerea unui termen de 11 zile de la data constatării faptei, instanța a constatat că potrivit art. 13 din O.G. 2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Termenul prevăzut de art. 13 alin. 1 are natura juridică a unui termen de prescripție care nu poate fi diminuat de către părți sau instanță, iar rațiunea instituirii acestui termen a fost aceea de a nu permite ca de la data constatării unei contravenții până la data aplicării unei sancțiuni să nu curgă un interval exagerat de timp astfel încât aplicarea sancțiunii să poată fi pusă la îndoială. Astfel, având la baza aceste considerente, instanța a apreciat că termenul de 11 zile care a curs de la data constatării faptei până la aplicarea sancțiunii contravenționale nu constituie un interval de timp prea mare pentru a constata lipsa de utilitate socială a aplicării unei sancțiuni în acest sens.

Referitor la motivul de nelegalitate constând în lipsa indicării calității agentului constatator, respectiv a funcției deținute de acesta în cadrul serviciului Poliției Locale A_____, instanța a atcă potrivit art. 16 raportat la art. 17 din OG 2/2001 și la dispozițiile art. 22 lit. c din Anexa la HCL A_____ nr. 19/07.04.2006, mențiunea cu privire la calitatea de agent constatator este îndeplinită prin indicarea corespunzătoare a numelui, prenumelui acestuia și a instituției din cadrul căreia face parte, respectiv Poliția Locală A_____. Indicarea funcției pe care o deține în cadrul Poliției Locale A_____, prin raportare la dispozițiile art. 22 lit. c din Anexa la HCL A_____ nr. 19/07.04.2006 care prevăd că pot constata contravenții precum cea în speță și polițiști locali din cadrul Poliției Locale A_____, reprezintă o cerință inutilă întrucât prin indicarea instituției este evident că agentul constatator deține funcția de polițist local. Mai mult, chiar dacă formalitatea în discuție este viciată, petentul trebuie să facă dovada unei vătămări în acest sens, întrucât vătămarea nu se prezumă. Or, petenta nu a făcut proba contrară.

Cu privire la motivul de nelegalitate constând în faptul că intimata a încălcat dreptul petentei de a formula obiecțiuni în termenul legal prevăzut de lege, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului societății petente și în aceasta situație organele constatatoare nu sunt obligate potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 să aducă la cunoștință și respectiv să consemneze obiecțiunile contravenientului. Dispozițiile art. 16 alin. 7 au aplicabilitate în cazul în care petentul personal sau prin reprezentant este prezent la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție.

Cu privire la motivul de nelegalitate constând in lipsa consemnării de către agenții constatatori a numărului de înmatriculare din registrul comerțului al petentei, instanța a apreciat că motivul de nulitate invocat nu se află printre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care conduc la nulitatea absolută, necondiționată de vătămare, a procesului-verbal, și astfel neindicarea numărului de înmatriculare poate conduce la nulitatea procesului-verbal numai în situația în care se dovedește existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, petenta nu a dovedit vreo vătămare în acest sens, astfel că simpla invocare a acestui motiv nu poate conduce la anularea procesului verbal.

Cu privire la susținerea petentei conform căreia fapta nu este descrisă corespunzător întrucât nu se indica exact locul unde a fost săvârșită fapta, respectiv nu indica dacă a fost săvârșită pe malul drept sau stâng al Canalului Dunărea Marea N_____, instanța a apreciat că fapta a fost descrisă cu indicarea tuturor împrejurărilor de natură să contribuie la stabilirea gravității acesteia, iar mențiunea cu privire la locul săvârșirii faptei permite instanței sa cerceteze legalitatea procesului verbal încheiat prin stabilirea faptei materiale, verificarea încadrării juridice și a sancțiunii aplicate prin raportare la fapta reținută, la aspectul că petenta nu contestă materialitate faptei, ci doar invocă lipsa de vinovăție, precum și la faptul că la data săvârșirii pretinsei fapte a fost încheiat procesul verbal de constatare nr. 636/01.07.2013 de către agentul constatator în exercitarea atribuțiilor ce ii sunt conferite prin lege cu descrierea faptei în mod detaliat și că acesta din urmă are natura juridică a unui act administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, generând raporturi juridice, ca urmare a constatărilor conținute. Încheierea procesului verbal de contravenție a avut la bază procesul verbal de constatare nr. 636/01.07.2013 care a fost încheiat anterior și care nu reprezintă un înscris pro causa.

De asemenea, instanța a apreciat că în situația în care fapta nu a fost săvârșită în locul indicat de agentul constatator, petentul avea obligația, să aducă dovezi din care să rezulte faptul contrar, simpla afirmare a unui fapt sau simpla negare a unui aspect reținut de agentul constatator nefiind suficient pentru a conduce la anularea procesului-verbal. Faptul că agentul constatator nu a făcut o descriere detaliată a locului săvârșirii contravenției este de natură a atrage numai nulitatea condiționată de existența unei vătămări, astfel că nu va conduce la anularea procesului-verbal, atâta timp cât nu s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată astfel, iar, întrucât petenta nu a făcut dovada vătămării, instanța a apreciat că această vătămare este inexistentă, iar descrierea faptei este completă, fiind indicat și locul comiterii și constatării faptei, cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I___ P__ c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____ c. României, par. 60).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) se reține, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx/12.07.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta dau naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Pentru a fi înlăturată prezumția de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petenta trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 258 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Petenta , reține instanța, invocă netemeinicia procesului verbal de contravenție contestat întrucât în sarcina sa nu se poate reține săvârșirea cu vinovăție a faptei reținute în condițiile în care a depus toate diligențele pentru executarea periodică de lucrări de curățenie și întreținere a terenurilor pe care le deține și a perimetrului acestora atât prin forțe proprii, cât și prin parteneri de afaceri cu care a încheiat contractele menționate în plângere.

Instanța a apreciat că petenta nu contestă materialitatea faptei, respectiv existența deșeurilor probate prin planșele foto depuse la dosar de către intimată, ci invocă o cauză exoneratoare de răspundere. Or, motivele invocate de către petentă nu pot fi circumscrise vreunui motiv limitativ prevăzut de art. 11 alin. 1 din OG 2/2001 pentru a fi înlăturat caracterul contravențional al faptei, acestea putând fi luate în considerare la procesul de individualizare al sancțiunii aplicate.

Perfectarea unor contracte pentru a demonstra buna sa credință în îndeplinirea obligațiilor de întreținere a curățeniei și igienei terenurilor aflat în perimetrul său nu este suficientă, a apreciat instanța în contextul în care petenta nu probează și diligentele depuse în vederea verificării modului corespunzător de derulare a acestor contracte.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că omisiunea de a lua măsuri de întreținere a curățeniei și igienei pe terenurile pe care le deține și în perimetrul acestora constituie contravenție potrivit art. 6 lit. a din HCL 19/2006 și se sancționează cu amenda de la 1000-2500 lei conform art. 20 pct. A, lit. h din HCL 19/2006.

Din aceste considerente, instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere și că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx/12.07.2013 a fost legal și temeinic întocmit.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 2000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Problema protecției mediului este de mare actualitate și legiuitorul s-a conformat acestei necesități, prevăzând sancțiuni drastice pentru cei care nesocotesc dispozițiile legale.

Instanța a constatat că această chestiune trebuie analizată și în perspectivă, prin raportare la generațiile viitoare care trebuie să se bucure de un anumit standard de viață, standard ce ar putea fi periclitat prin poluarea mediului înconjurător.

Petenta a nesocotit prevederile legale și nu a luat toate măsurile necesare pentru a respecta dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. Or, fapta este extrem de gravă, mai ales că din planșele foto reiese o cantitate însemnată și variată de deșeuri.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel petenta, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ la data de 05.06.2014

In motivarea apelului apreciază petenta asupra caracterului nelegal și netemeinic al sentinței apelate față de următoarele considerente :

Agentul constatator nu a declinat calitatea oficială deținută în cadrul Poliției Locale A_____ , iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal contestat este nul de drept, mențiunea respectivă fiind o condiție legală imperativă conform art. 16 al.1 din OG 2/2001

În referire la data săvârșirii faptei , apreciază apelanta în sensul că respingerea de către instanța de fond a motivului de nelegalitate a procesului verbal privind încheierea acestuia la o dată ulterioară pe considerentul că agentul constatator a respectat dispozițiile legale, apare ca vădit nelegală. Or, in speță procesul verbal contestat a fost întocmit de intimată la data 12.07.2013 și constată săvârșirea unei presupuse contravenții de către apelanta la data de 01.07.2013, ora 10. Totodată susținerile intimatei cu privire la completarea mențiunilor consemnate în procesul verbal cu procesele verbale de constatare nr. 636/01.07.2013 și nr. 641/02.07.2013 nu pot fi reținute întrucât procesul verbal nu poate fi completat cu înscrisuri sau alte probe extrinseci. Mai mult, se apreciază că aceste procese verbale au fost întocmite pro causa pentru a acoperi sancțiunea nulității procesului verbal.

Invocă de asemenea, aspectul privind omisiunea organului constatator de a insera în cuprinsul procesului verbal mențiuni privind datele de identificare în ORC ale contravenientului dar și nerespectarea dispozițiilor art. 16 al.7 din OG 2/2001, relativ la obligația organului constatator de a aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni.

Totodată apreciază că procesul verbal nu îndeplinește cerința descrierii faptei contravenționale cu indicarea locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității acesteia și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite ,astfel cum prevăd disp. art. 16 al.1 din OG 2/2001.

În referire la netemeinicia procesului verbal arată apelanta faptul că depune diligente permanente pentru executarea periodică de lucrări de întreținere a terenurilor pe care le deține și a perimetrului acestora, fie prin forțele proprii, fie prin partenerii săi contractuali.

În drept au fost invocate disp. art. 6 din CEDO, art. 11 al.2 și art. 20 al.2 din Constituția României, jurisprudența CEDO, art. 466-482 al.1 c.proc.civ, art. 22, art. 23 al.4 din HCL A_____ 19/2006, art. 15,16 al.1,6,7, art. 17, art. 19 și art. 1 din OG 2/2001, iar în susținere au fost atașate, în copie înscrisuri (filele 14-22).

Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare invocând la termenul din 21.10.2014, excepția lipsei calității de reprezentant și a exprimat poziția procesuală asupra apelului promovat prin concluziile formulate în fața instanței.

Procedând la judecata apelului prin prisma disp. Art. 476 al.1 .c.proc. Civ, Tribunalul reține următoarele :

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei conform art. 20 pct. a, lit. h din HCL 19/2006 pentru fapta prevăzută de art. 6 lit. a din HCL 19/2006, reținându-se că în data de 01.07.2013, ora 10.00, pe Malul Canalului D_____ Marea N_____, ___________________ luat măsuri de întreținere a curățeniei și igienei pe terenurile pe care le deține și în perimetrul acestora.

În referire la criticile formulate, Tribunalul reține că acestea fac referire la aprecierea în mod eronat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, astfel cum au fost expuse aceste motive în cuprinsul apelului promovat.

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

Instanța nu va reține criticile privind omisiunea inserării în cuprinsul procesului verbal a precizărilor privind calitatea organului constatator și a datelor de identificare în Registrul Comerțului, față de mențiunile procesului verbal relativ la agentul constatator și instituția din care acesta face parte dar și datele de identificare relativ la persoana în sarcina căreia a fost reținută fapta contravențională.

Relativ la criticile petentei cu referire la nerespectarea disp. art 16 din OG 2/2001 sub aspectul omisiunii de a se aduce a cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu ocazia încheierii procesului verbal, Tribunalul le apreciază, de asemenea, ca neîntemeiate, reținându-se că în legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 din OG nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă, fiind necesar ca petentul să probeze că aceste încălcări i-au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, situație care nu a fost în speță dovedită, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la procesul verbal, în fața instanței.

De altfel se poate observa din mențiunile cuprinse în procesul verbal că procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentei.

În referire la criticile privind data încheierii procesului verbal prin raportare la data menționată ca fiind a săvârșirii faptei, instanța le apreciază ca neîntemeiate față de mențiunile procesului verbal relativ la data și ora săvârșirii faptei (01.07.2013, ora 10,00), astfel că data întocmirii procesului verbal prezintă relevanță din perspectiva incidenței disp. art. 13 respectiv art.14 din OG 2/2001, referitor la prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, respectiv a executării sancțiunii contravenționale.

Relativ la criticile privind locul săvârșirii faptei, instanța reține că în ceea ce privește fapta reținută în cuprinsul procesului verbal, este menționat ca loc al constatării acesteia __________________________________ D_____ Marea N_____, apelanta apreciind din această perspectivă asupra insuficientei descrieri a faptei. Or, după cum se observă din lecturarea procesului verbal, acesta reține în sarcina petentei omisiunea de a lua măsuri privind întreținerea curățeniei și a igienei pe terenurile pe care le deține și în perimetrul acestora, realizând planșe foto la fața locului. Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut faptul că petenta nu a probat, relativ la acest aspect, o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal și implicit existența unei vătămări în acest sens.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, aspect neprobat în speță.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Sub aspectul menționat, Tribunalul constată că în mod judicios prima instanța a apreciat asupra probelor administrate în cauză, care au reliefat situația reținută în cuprinsul procesul verbal.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, reține instanța, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Se apreciază astfel că in speta nu este incident principiul menționat neimpunându-se ca instanța de apel să cenzureze masurile dispuse, in condițiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petenta nu a făcut dovada faptului pozitiv al îndeplinirii în totalitate și la termen a măsurilor prevăzute prin dispozițiile legale în temeiul cărora sancțiunea a fost aplicată, aspect relevat prin planșele foto atașate la dosar.

După cum în mod corect a reținut și prima instanță aspectul privind perfectarea unor convenții pentru probarea bunei credințe în îndeplinirea obligațiilor de întreținere a curățeniei și igienei terenurilor aflate în perimetrul său nu este suficientă în contextul în care nu sunt probate și diligențele depuse în vederea verificării modului corespunzător al îndeplinirii obligațiilor derivând din aceste contracte.

Astfel, analizând legalitatea si temeinicia procesului verbal contravențional, din prisma prevederilor art.34 din OG nr.2/2001, se constata, ca petenta, prin susținerile avute si probele administrate, nu a răsturnat prezumția de validitate de care beneficiază actul sancționator contestat.

În referire la criteriile privind individualizarea sancțiunii contravenționale Tribunalul reține că prima instanță a apreciat în mod corect asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art.5 al.5, respectiv art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției săvârșite prin raportare la normele legale incidente, circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, dar și aptitudinea sancțiunii dispuse de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului

Instanța de control judiciar apreciază în speță că nu se impune aplicarea măsurii avertismentului, soluție ce va fi menținută si in urma analizării apelului. In acest sens se are in considerare si faptul ca apelanta nu a inteles a se conforma dispozițiilor legale menționate anterior.

Pe de alta parte, scopul prevăzut de norma generala-OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient nu este niciodată atins, fiind lipsit de eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contravențional este o persoana juridica. Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice, prin sensibilizarea conduitei si a conștiinței acesteia fata de fapta săvârșită si urmările produse, aspecte care nu pot fi îndeplinite in cazul persoanelor juridice, datorita particularităților de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.

Față de considerentele ce preced instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanța a apreciat asupra legalității, temeiniciei procesului verbal și a criteriilor privind individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale, considerente față de care, în temeiul art. 480 al.1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul promovat de apelanta C_______ NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA CANALELOR NAVIGABILE SA C________, cu sediul în A_____, ___________________, județul C________, în contradictoriu intimata ______________________________ A_____, cu sediul în A_____, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2307/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. xxxxx/212/2013, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A________ L____ N_____ C_______ N_____

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond. I. O______

Red.decizie jud. C. N_____/05.01.2015/2.ex/___________