Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 2453/2015

Ședința publică de la 15 decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ S______

Judecător M_____ C______ T____-S_____

Grefier E________ A____ S_________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 4103 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent M_____ I__ A________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 4103 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul M_____ I__ A________, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/28.02.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___, și pe cale de consecință a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei, cu sancțiunea „Avertisment”.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.02.2015 întocmit de intimatul I.P.J. G___, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 585 lei, echivalentul a 6 puncte-amendă, reținându-se în sarcina sa că la data de 28.02.2015, ora 07.50, a condus autoturismul marca Seat Ibiza cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DE 79 Drăguțești fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului și permisul de conducere pentru autovehicule pe drumurile publice.

Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002: „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”.

Conform art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului-verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.

Art. 17 din ordonanță sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001 nulitatea pentru lipsa mențiunilor prevăzute de acest articol se constată și din oficiu. Analizând procesul-verbal, instanța a constatat că nu există niciun motiv pentru care să constate nulitatea acestuia deoarece conține toate mențiunile prevăzute de acest text de lege.

Potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

Conform textului de lege menționat, numai în situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În cauza de față, petentul a semnat procesul-verbal de contravenție și, prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, a rezultat că procesul-verbal de contravenție a făcut dovada situației de fapt până la proba contrară. Potrivit acestui text de lege, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

Dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor, garantării integrității bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Instanța a reținut că situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal este conformă cu realitatea. Cu privire la fapta contestată de petent, chiar acesta a precizat în plângere faptul că a adus la cunoștință agentului constatator că nu știe unde sunt actele mașinii, iar procesul-verbal de contravenție a fost semnat fără obiecțiuni.

Temeinicia procesului-verbal contestat nu este afectată de faptul că, ulterior întocmirii acestuia, petentul a prezentat actele solicitate de agentul constatator. Conform art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 participanții la trafic au obligația ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus.

Prin urmare, petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care s-a bucurat procesul verbal, deși avea această obligație potrivit principiului „onus probandi incumbit actori” (cel care face o susținere în fața judecății trebuie să o dovedească).

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a reținut că petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 585 lei, echivalentul a 6 puncte-amendă, sancțiune ce a fost aplicată potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.

Instanța a avut în vedere că sancțiunile juridice nu constituie un mijloc de răzbunare a societatii, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate și de avertizare a acestora asupra consecințelor faptelor săvârșite.

În raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, având în vedere cuantumul sancțiunii contravenționale aplicate (585 lei), gradul de pericol social al contravenției reflectat de modul de comitere al faptei (nu a prezentat agentului constatator, la solicitarea acestuia, certificatul de înmatriculare al autoturismului și permisul de conducere), consecința săvârșirii faptei (generarea unei stări de pericol abstract); precum și în raport de atitudinea petentului care a prezentat actele ulterior întocmirii procesului-verbal, așa cum reiese și din raportul agentului constatator, instanța a reținut că aplicarea sancțiunii contravenționale nu s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel că în cauză se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 585 lei, pe care instanța a apreciat-o ca fiind prea aspră și împovărătoare, cu sancțiunea avertismentului, aceasta fiind suficientă pentru a determina petentul ca pe viitor să își respecte obligațiile legale.

Astfel, orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.

Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/28.02.2015 și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei, cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivele scrise de apel, apelantul intimat a arătat că petentul a fost sancționat, în calitate de conducător auto, pentru nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, fapta săvârșită neavând un grad redus de pericol social, având în vedere că acest tip de conduită zădărnicește activitatea de control a traficului rutier.

De asemenea, în speță, a considerat că trebuia avută în vedere și atitudinea petentului reflectată în plângerea contravențională și pe parcursul judecării cauzei, acesta solicitând în principal anularea procesului-verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

În condițiile date, a susținut că va fi greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul va putea fi determinat să se conformeze, pe viitor, dispozițiilor legale.

Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei sale la dezbateri.

Prin întâmpinare intimatul petent M_____ I__ A________ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, având în vedere că din Raportul agentului constatator a rezultat că a avut actele solicitate de către agentul constatator în autoturism, dar nu a știut unde au fost puse de către tatăl său, acesta fiind proprietarul autoturismului.

Deși prin rezoluția din data de 30.10.2015 i s-a comunicat apelantului intimat Inspectoratul de Poliție Județean G___ o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul petent M_____ I__ A________, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, acesta nu a depus răspuns la întâmpinare.

D____ urmare, potrivit art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 15.12.2015, fiind citate părțile.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport și de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, tribunalul îl reține ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la legalitatea procesului verbal de contravenție, tribunalul constată că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.

De asemenea, în ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond pe baza unui material probator judicios administrat a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității și în deplină concordanță cu starea de fapt reținută de agentul constatator.

Și în ceea ce privește sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită, tribunalul constată că în mod just instanța de fond a reindividualizat sancțiunea de 585 lei amendă, apreciind că aceasta este prea mare în raport cu pericolul social al faptei și a dispus înlocuirea ei cu sancțiunea avertisment.

În acest sens tribunalul reține că sancțiunea juridică are un triplu rol și anume rol educativ pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat, rol preventiv pentru că determină abținerea de la săvârșirea pe viitor de fapte antisociale și rol represiv pentru determină pedepsirea celor ce nesocotesc normele de drept.

Sancțiunea aplicată printr-un proces verbal de contravenție se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art. 21 alin . 3 din OG nr. 2/2001.

În legătură cu aplicarea unei sancțiuni contravenționale, dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevăd în mod clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul sancțiunii cât și în ceea ce privește alegerea între categoriile de sancțiune aplicate.

În cauza dedusă judecății instanța de fond a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prin raportare la dispozițiile art. 7 din același act normativ, reținând că fapta contravențională săvârșită de petent nu este de natură să producă o rezonanță socială deosebită și nu a cauzat o urmare periculoasă efectivă, precum și faptul că acesta nu amai fost anterior sancționat pentru fapte similare.

Se observă așadar, că prin aplicarea și a unei sancțiuni contravenționale mai ușoare cum este avertismentul este atins atât rolul educativ și preventiv al acesteia în sensul că petentul a conștientizat faptul că prin comportamentul său a încălcat o normă de drept și va lua măsurile necesare pentru ca legislația în domeniu să nu mai fie încălcată, cât și rolul represiv, avertismentul fiind tot o sancțiune, prin aplicarea acesteia realizându-se pedepsirea petentului pentru încălcarea normei de drept.

Pentru toate considerentele ce preced și constatând că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare realității și a făcut o aplicare corectă a legii în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G___ având C.I.F. xxxxxxx și sediul în municipiul Tg-J__, ____________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 4103 din data de 08.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent M_____ I__ A________ având CNP xxxxxxxxxxxxx și domiciliul în comuna Drăguțești, _____________________, județul G___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, D_____ S______		Judecător, M_____ C______ T____-S_____
	Grefier, E________ A____ S_________

Red. D.S./ tehn. E.S.

4 ex./24 decembrie 2015

J.fond S.E.P_____