DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ,DE

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr.182

Ședința publică din data de 18.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C_____ E____ M_________

Judecător - C_____ Irinal D___

Grefier - R_____ M________

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta petentă ____________________ sediul în București, __________________. 8 – 10, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 3202/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ________________________. 1, județul Dâmbovița.

Dezbaterile și lucrările dosarului, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.02.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța la cererea apărătorilor părților, a amânat pronunțarea pentru azi 18.02.2015.

T R I B U N A LU L

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 3202/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatorul S.C. H_______ S.R.L., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxx din 04.04.2014 încheiat de intimatul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice – G____ Națională de Mediu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxx din 04.04.2014 încheiat de către intimatul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice – G____ Națională de Mediu a fost sancționat contestatorul S.C. H_______ S.R.L. cu 30.000 de lei, față de faptul că în urma controlului desfășurat la 18.03.2014 s-a constatat că petenta a desfășurat activitate de exploatare a lemnului fără a deține autorizație de mediu corespunzătoare. S-a considerat că faptele constituie contravenție potrivit art. 94 al.1 lit.a din OUG nr.195/2005 și sancționată de art.96 al.2 pct.1 din același act normativ.

Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsă este o posibilitate lăsată de legiuitor lăsată la îndemâna agentului constatator și se explică astfel inexistența mențiunilor reprezentantului societății. Se remarcă faptul că diseminarea informațiilor strânse în urma amplului raport de inspecție explică faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat ulterior. De asemenea obiecțiunile ridicate prin însăși plângerea contravențională pot fi avute în vedere de instanță la soluționarea plângerii nefiind demonstrat că s-ar fi adus un prejudiciu petentei prin faptul că aceasta nu a avut posibilitatea să le menționeze chiar în cuprinsul actului atacat. Petenta reușește, de altfel să probeze aspectele la care se referă ca obiecțiuni referitoare la demersurile pe care le-a întreprins pentru revizuirea autorizație de mediu pe care o deținea.

Pe de altă parte, în cauza A_____ c. Romaniei din 4.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată încălcarea de către România a art.6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art. 6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față probele esențială fiind o constatare directă a agentului de control care impută petentei un fapt negativ – de a nu fi deținut autorizație de mediu valabilă pentru activitatea desfășurată.

Într-o atare situație cădea în sarcina petentei să demonstreze faptul contrar că ar fi deținut autorizație de mediu în ceea ce privește exploatarea partidei de la Bucșani, aspect ce nu se întâmplă în cauză. Însăși petenta afirmă că nu a deținut acea autorizația revizuită, apărările sale fiind că a solicitat emiterea autorizației și afirmând culpabilitatea agenției statului care nu ar fi răspuns într-un termen rezonabil.

Instanța nu a putut avea în vedere teza aprobării tacite prin lipsa unui răspuns al autorității. În lipsa unui text expres de lege care să dea posibilitatea aplicării procedurii aprobării tacite în cazul revizuirii autorizației de mediu, o astfel de autorizație revizuită nu se consideră obținută decât dacă este acordată de autoritatea de profil. Ca atare, dacă în lipsa autorizației revizuite se procedează la efectuarea activității pentru care este necesară aceasta, agentul economic săvârșește fapta imputată intimatei. O întârziere a autorității în emiterea autorizației poate duce la reținerea unei răspunderi a agenției pentru eventualul prejudiciu cauzat dar nu autorizează agentul economic să purceadă la efectuarea activității în lipsa autorizației din perspectiva riscului pentru mediu al desfășurării unei activități neautorizate în acest sens.

Ca atare prima instanță a respins toate apărările petentei de fond, aceasta desfășurând activitatea de exploatare a masei lemnoase fără a-și fi revizuit corespunzător până la data începerii exploatării (ba chiar și până la finalizarea acesteia) autorizația de mediu.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de fond a considerat că intimata a aplicat o sancțiune cu amenda în cuantumul minim prevăzut de lege corespunde gravității faptei în circumstanțele reținute față de petentă. În speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de OG nr.2/2001 pentru aplicarea unui avertisment. Faptul invocat de petentă că nu a fost adus un prejudiciu mediului nu prezintă în cauză o relevanță particulară, nu aceasta fiind fapta imputată, contravenția reținută fiind una de pericol abstract. De asemenea cuantumul mare al minimului amenzii – 30.000 de lei face ca sancțiunea avertismentului solicitată de petentă să fie una cu totul și cu totul excepțională, trebuind a fi dovedite circumstanțe cu totul excepționale pentru a putea fi aplicată în cauză.

Aceste circumstanțe excepționale nu sunt întrunite în cauză. Simplul fapt că petenta procedase la solicitarea revizuirii autorizației de mediu prin cererea sa din 14.02.2014 nu reprezintă o asemenea circumstanță excepțională. Este real faptul că legea nu determină cu precizie un termen maxim în care autoritatea trebuie să se pronunțe asupra revizuirii autorizației de mediu, deși o autorizație de mediu (deci nu cea revizuită ci aceea inițială) trebuie ar trebui acordată în maxim 90 de zile. Într-o atare situație autoritatea trebuie să se pronunțe într-un termen rezonabil, iar din punct de vedere al instanței acest termen rezonabil nu poate depăși 90 de zile. În orice caz, circumstanțial, în speță instanța nu consideră că fusese depășit termenul rezonabil de răspuns la cererea petentei, în special pentru faptul că era nevoie și ca APM Dâmbovița să formuleze punct de vedere asupra respectării condițiilor de mediu, APM Prahova neputându-se pronunța fără acest punct de vedere, iar actele depuse inițial nu erau suficiente pentru ca APM Dâmbovița să fi formulat acel răspuns după cum o demonstrează înscrisurile atașate la dosar. Circumstanțial se remarcă și faptul că până la 31.03.2014 întreaga activitate de exploatare era terminată deși petenta cunoștea că procedura de obținere a autorizației era în curs (la 11.03.2014 petenta a primit decizia de delegare a competenței pronunțării asupra cererii sale către AFM Prahova care era obligată să ceară punctul de vedere al AFM Dâmbovița ceea ce presupunea trecerea unei perioade de timp semnificative până la emiterea autorizației). La 12.03.2014 i s-a și adus la cunoștință petentei că va face obiectul unei inspecții ceea ce nu a împiedicat derularea activității de exploatare – la 18.03.2014 se exploataseră 40mc, iar până la sfârșitul lunii deși era de presupus că nu se va emite până atunci autorizația revizuită s-a desfășurat întreaga activitate de exploatare pentru cei 227 mc contractați. Petenta nu demonstrează că o necesitate stringentă a făcut-o să treacă la exploatare fără să mai aștepte finalizarea demersului său de revizuire a autorizației de mediu, din datele mai sus menționate rezultând că a ales cu bună știință să treacă la exploatare fără să i se fi revizuit autorizația.

Față de cele mai sus arătate, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată, cheltuielile de judecată solicitate de petentă neputând fi acordate, raportat la faptul că intimatul nu se găsește în culpă procesuală.

La data de 28.10.2014, petiționara _______________ a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond solicitând admiterea prezentei cai de atac, modificarea în tot a sentinței nr. 3202/11.09.2014 pronunțata de Judecătoria Târgoviște în prezenta cauza, in sensul admiterii plângerii contravenționale formulate de către subscrisa, anularea procesului verbal ca neîntemeiat si nelegal si, pe cale de consecința, exonerarea subscrisei de la plata amenzii in cuantum de 3.0001ei, in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, si obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cale de atac,

In motivarea apelului, apelanta –petiționară susține că, instanța de fond în mod neîntemeiat respinge toate apărările subscrisei, înlăturând, practic, orice posibilitate de a efectua proba contrara celor consemnate prin procesul verbal de contravenție contestat.

Prin urmare, chiar daca subscrisa a invocat pe fondul cauzei atat motivele de fapt si drept pentru care se impune admiterea plângerii contravenționale formulate, cat si garanțiile instituite prin art. 6 CEDO, respectiv dreptul la un proces echitabil, ________________________, de către o instanța independenta si imparțiala, invocând jurisprudența europeana si naționala, instanța de fond prin considerente intelege sa invoce următoarele: „Ca atare nu procesul verbal contravențional in sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, in cazul de fata probele esențiale fiind o constatare directa a agentului de control care imputa petentei un fapt negativ de a nu fi deținut autorizație de mediu valabila pentru activitatea desfășurata. _____________________ cădea in sarcina petentei sa demonstreze faptul contrar ca ar fi deținut autorizație de mediu in ceea ce privește exploatarea partidei de la Bucsani. aspect ce nu se intampla in cauza. Insasi petenta afirma ca nu a deținut acea autorizația revizuita, apărările sale fiind ca a solicitat emiterea autorizației si afirmând culpabilitatea agenției statului care nu ar fi răspuns ________________________."

Or, rolul instanței, consacrat prin principiile guvernante ale procesului civil, cu precădere prin principiul rolului activ, este de a aplica in mod corect dispozițiile legale, in litera si spiritul legii, cea din urma noțiune referindu-se tocmai la scopul urmărit de legiuitor la momentul elaborării normei, respectiv la valoarea sociala ocrotita.

In acest sens, este incorect a se retine de către instanță ca faptul contrar celor consemnate in procesul verbal ar fi fost ca subscrisa sa demonstreze ca am fi deținut autorizația de mediu revizuita, cata vreme societatea noastră a probat faptul ca a făcut toate diligentele posibile pentru a obține autorizația revizuita, si ca nu este, prin urmare, in culpa, singurele entități in culpa fiind autoritățile ce au tergiversat revizuirea autorizației, revizuire solicitata de către subscrisa.

In consecința, pornind de la acest mecanism logico-juridic eronat, instanța a făcut in mod greșit aplicarea legii, înlăturând rând pe rând toate apărările societății după cum urmează:

1. LIPSA UNUI RĂSPUNS AL AUTORITĂȚII ________________________

-ralierea de către instanța de fond la un termen nelegal de 90 zile pentru emiterea autorizației revizuite-

Arată apelata –petiționară că aceasta a probat pe fondul cauzei faptul ca a solicitat revizuirea autorizației de mediu in temeiul căreia ne desfășuram activitatea de exploatare, sens in care in mod corect a notificat autorității competente solicitarea, astfel cum am solicitat si in trecut, când procedura a durat 13 zile.

Insa, in situația de fapt dedusa judecații APM PRAHOVA a inteles sa răspundă subscrisei la mai bine de 70 de zile de la data solicitării revizuirii autorizației de mediu; subscrisa a solicitat revizuirea autorizației la data de 18.02.2014, iar APM Prahova a răspuns de abia pe 01.04.2014, conform adresei de răspuns nr. 1987/3455/01.04.2014, aflata in dovedire la dosarul cauzei.

Mai mult decât atât, subscrisa a supus atenției instanței de fond in nenumărate rânduri faptul ca exista un vid legislativ in ceea ce privește termenul de emitere a autorizației revizuite. Precizam ca in cuprinsul plângerii contravenționale subscrisa a învederat faptul ca: „la art. 10 din Ordinul 1798/2007 se prevede un termen de maximum 90 de zile de eliberare a autorizației de mediu, de la data depunerii documentației complete, textul legal nu prevede niciun fel de termen de răspuns sau de eliberare a autorizației revizuite de către autoritatea competenta. In consecința, dat fiind vidul legislativ sub acest aspect, Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nici subscrisa nu poate fi sancționată pentru pasivitatea autorității competente, in condițiile in care am respectat intrutotul prevederile legale. Mai mult decât atat, arătam ca notificarea APM Prahova s-a realizat cu o perioada considerabila de timp inainte de Începerea executării contractului. In consecința, subscrisa nu poate suferi pagube majore datorate imposibilității de a-si onora obligațiile conform contract, datorita neglijentei perpetuate a autorităților competente, si astfel, de a-si pune in pericol atat activitatea comerciala cat si posibilitatea de a-si plați angajații sau de a menține locurile de munca existente."

Cu toate acestea, prin sentința civila atacată, instanța de fond recunoaște ca legea nu prevede un termen de emitere a autorizației revizuite, insa intelege sa se ralieze in mod total nejustificat si fara a avea vreun temei legal la ..un termen rezonabil ce nu poate depăși 90 de zile".

In acest sens, instanța precizează: „Este real faptul ca legea nu determina cu precizie un termen maxim in care autoritatea trebuie sa se pronunțe asupra revizuirii autorizației de mediu, desi o autorizație de mediu (deci nu cea revizuita ci aceea inițiala) ar trebui acordata in maxim 90 de zile. _____________________ autoritatea trebuie sa se pronunțe ________________________, iar din punct de vedere al instanței acest termen rezonabil nu poate depasi 90 de zile."

In consecința, consideră apelanta -petiționară ca un asemenea termen trebuie fundamentat in drept si nicidecum apreciat in mod arbitrar, o asemenea ingerința consideram ca excede puterilor instanței. Cu atat mai grav este faptul ca desi in dreptul romanesc jurisprudenta nu este considerata izvor de drept, o asemenea decizie a instanței poate fi considerata o decizie de referința pentru practica ulterioara a instanțelor de judecata, fapt ce ar determina un act al justiției netransparent, cata vreme toate termenele procesuale trebuie sa fie previzibile conform transpunerii garanțiilor CEDO in normele procedurale civile romanești. In consecința, ne-am afla in situația abstracta si injusta in care o alta instanța sa se ralieze la un termen de 90 zile, ca termen rezonabil pentru emiterea unei autorizații revizuite, si un alt profesionist sa fie sancționat pe nedrept.

Pe cale de consecința, apelanta consideră că instanța de control judiciar trebuie sa cenzureze ingerința arbitrariului in actul de infaptuire al justiției, având totodată reprezentarea clara a tuturor consecințelor prezente si viitoare ca o astfel de sentința injusta si contradictorie, in ansamblul sau, sa devină definitiva.

2. SOLICITAREA APM DAMBOVITA DE COMPLETARE A DOSARULUI DE REVIZUIRE A AUTORIZAȚIEI DE MEDIU - ESTE ABUZIVA.

Instanța de judecata a ignorat cu desăvârșire apărările subscrisei, si a reținut in mod incorect prin sentința atacă ca: „In orice caz, circumstanțial, in speța instanța nu considera ca fusese depășit termenul rezonabil de răspuns la cererea petentei, in special pentru faptul ca era nevoie si ca APM Dambovita sa formuleze punct de vedere asupra respectării condițiilor de mediu, APM Prahova neputandu-se pronunța fara acest punct de vedere, iar actele depuse inițial nu erau suficiente pentru ca APM Dambovita sa fi formulat acel răspuns dupa cum o demonstrează inscrisurile atașate la dosar.", or inscrisurile de la dosar demonstrează tocmai contradictoriul.

Apreciază apelanta că aceasta a clarificat natura abuziva a solicitării APM Dambovita. in cuprinsul inscrisuritor depuse in dovedire la dosarul cauzei, sens in care supunem atenției instanței de control judiciar ca. inclusiv in cuprinsul concluziilor scrise am precizat ca: .Astfel, solicitarea de către APM Dambovita de completare a dosarului de revizuire a autorizației de mediu cu documente suplimentare este abuziva întrucât:

-certificatul de atestare emis de Comisia de atestare a operatorilor economici in activitatea de exploatare forestiera fusese deja depus la solicitarea revizuirii;

- actele de punere in valoare pentru pachetele care urmau a fi exploatate in anul 2014 si tabelul cu UP, UA si partizile aprobate pentru exploatare in anul 2014 constituie o cerere aberanta intrucat acest tabele pot fi puse la dispoziție doar de către DS Dambovita in calitate de administrator al acestor suprafețe. H_______ depusese odată cu cererea de revizuire toate actele de punere in valoare ce fac obiectul contractului de vanzare-cumparare Încheiat cu DS Dambovita;

- contractele de vanzare-cumparare de masa lemnoasa fuseseră depuse odată cu cererea de revizuire, intrucat, in caz contrar, in ce temei am fi solicitat revizuirea ???

- Planul general cu toate UP, UA cu evidențierea limitelor in raport cu ariile naturale protejate silvice si o pepiniera (xxxxx ha pădure) constituie o solicitare imposibila intrucat subscrisa nu are acces la aceste informații, fiind depuse in schimb planurile pentru partizile ce au făcut obiectul contractului intre H_______ si DS Dambovita."

Prin urmare, desi s-a arătat rand pe rand faptul ca solicitarea era absurda si nu am fi putut pune la dispoziția APM Dambovita respectivele documente la vreun moment dat, intrucat nu eram in primul rand in drept sa le deținem, instanța a considerat ca autoritatea nu a putut formula un răspuns tocmai in lipsa acestor documente. In acest caz, mecanismul logico juridic al instanței ar duce la o finalitate desprinsa dintr-o piesa de teatru absurd in sensul ca prin acest mecanism nu am fi putut niciodată obține revizuirea autorizației de către autoritate, nici subscrisa si nici vreun alt profesionist care s-ar adresa autorității cu aceeași solicitare.

3. CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE MASA LEMNOASA AVUT IN DERULARE DE CĂTRE SUBSCRISA

Instanța de fond prin sentința atacata susține fie ca „circumstanțe excepționale nu sunt intrunite in cauza", fie ca „Petenta nu demonstrează ca o necesitate stringenta a facut-o sa treacă la exploatare fara sa mai aștepte finalizarea demersului sau de revizuire a autorizației de mediu, din datele mai sus menționate rezultând ca a ales cu buna știința sa treacă la exploatare fara sa i se fi revizuit autorizația."

Menționează apelanta –petiționară că aceasta avea in derulare un contract de exploatare masa lemnoasa, si am făcut toate diligentele premergătoare pentru revizuirea autorizației de mediu in timp util, respectiv cu peste 2 săptămâni înauinte de data de începere a perioadei contractuale; că în conformitate cu toate documentele depuse in dovedire la dosarul cauzei, perioada de exploatare nu putea sa se deruleze decât in intervalul 1-31 martie 2014. Prin urmare subscrisa nu puteam sa fim prejudiciata cu intreaga contravaloare contract, in așteptarea la nesfârșit a unei autorizații de mediu revizuite, datorita pasivității evidente ale autorității.

Prin urmare, susținerile instanței de fond in sensul ca: „ o întârziere a autorității in emiterea autorizației poate duce la reținerea unei răspunderi a agenției pentru eventualul prejudiciu cauzat dar nu autorizează agentul economic sa purceadă la efectuarea activității in lipsa autorizației din perspectiva riscului pentru mediu al desfășurării unei activități neautorizate in acest sens." nu poate fi primita in prezenta cauza, din următoarele considerente majore: in primul rand o astfel de pasivitatea a autorității in revizuirea autorizațiilor de mediu ar perturba in mod grav si evident activitatea profesioniștilor cauzând pagube evidente si iminente. Autoritățile trebuie sa răspundă solicitărilor in termen UTIL.

In atare situație, susținerea in sensul ca persoanele juridice prejudiciate ar avea la îndemână o acțiune in regres împotriva autorității in vederea reparării prejudiciului cauzat, nu poate fi acceptata câtă vreme pana la formularea unei eventuale acțiuni in regres o entitate poate intra în insolvență daca ar pierde un contract oneros si esențial desfășurării si continuării activității sale economice. Prin urmare, o astfel de abordare legala nu doar ca este improprie si inoportuna, dar ar risca sa creeze un real dezechilibru economic, numai pentru a pune la adăpost lipsa de răspuns, eficienta si profesionalism a autorităților responsabile de emiterea autorizațiilor de mediu revizuite.

4. NEAPLICAREA DE CĂTRE INSTANȚA DE FOND A PREVEDERILOR ART. 7 SI 21 A___. 3 DIN O.G. 2/2001 - raportare Ia gradul de pericol abstract.

F___ de precizările instanței, in sensul ca: „In ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța considera ca intimata a aplicat o sancțiune cu amenda in cuantumul minim prevăzut de lege corespunde gravitații faptei in circumstanțele reținute fata de petenta. in speța nu sunt intrunite condițiile prevăzute de OG nr.2/2001 pentru aplicarea unui avertisment. Faptul invocat de petenta ca nu a fost adus un prejudiciu mediului nu prezintă in cauza o relevanta particulara, nu aceasta fiind fapta imputata, contravenția reținuta fiind una de pericol abstract. De asemenea cuantumul mare al minimului amenzii - 30.000 de lei face ca sancțiunea avertismentului solicitata de petenta sa fie una cu totul si cu totul excepționala, trebuind a fi dovedite circumstanțe cu totul excepționale pentru a putea fi aplicata in cauza." arătam ca gradul de pericol abstract in speța dedusa judecații nu exista, dovada in acest sens stand inscrisurile de Ia dosarul cauzei, cu precădere prin Proces verbal de reprimire parțiala a parchetului din 31.03.2014 si a Raportul de Inspecție înregistrat sub nr. RUC 1/18.03.2014.

Totodată, consideră apelanta -petiționară ca in speța sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 7 alin. b din OG 2/2001, in sensul aplicării subscrisei sancțiunea avertismentului. Mai mult decât atat, raliat la intreaga situație de fapt, consideram ca instanța trebuia sa aiba faptul ca subscrisa nu am adus niciun fel de prejudiciu mediului, am respectat toate prevederile legale si am depus toate diligentele in vederea obținerii autorizației revizuite.

Afirmarea de către instanța a unei necesitați privind existenta unor circumstanțe excepționale pentru ca sancțiunea avertismentului sa fie aplicabila prezentei cauze, reprezintă din nou, o manifestare injusta si neintemeiata, instanța stabilind practic niște premize imposibil de atins pentru ca subscrisa sa isi susțină argumentele privind gradul de proportionalitate al sancțiunii dedus la intreaga situație de fapt.

Pe cale de consecința, se solicită instanței de control judiciar admiterea prezentei cai de atac, modificarea in tot a sentinței nr. 3202/11.09.2014 pronunțata de Judecătoria Târgoviște în prezenta cauza, in sensul admiterii plângerii contravenționale formulate de către subscrisa, anularea procesului verbal ca neîntemeiat si nelegal si, pe cale de consecința, exonerarea subscrisei de la plata amenzii in cuantum de 3.0001ei, in subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, si obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cale de atac.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si următoarele Noul Cod de Procedura Civila, dispozițiile O.G. 2/2001 ,precum si pe orice alte dispozițiile legale incidente prezentei.

La data de 27.11.2014, intimatul G____ Națională de Mediu – Comisariatul General – Comisariatul județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care solicită să se constate legalitatea și temeinicia procesului - verbal de constatare a contravențiilor ________ nr. xxxxx din 04 aprilie 2014 încheiat de I_____ M_____, în calitate de angajat al Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Dâmbovița, respingerea ca nefondat a apelului și menținerea sentinței atacată având în vedere următoarele:

Făcând o apreciere corectă a probelor administrate și aplicând corect legea, instanța de fond a respins plângerea petentei ca urmare a constatării legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.

Astfel, instanța a analizat atât susținerile petentei, cât și susținerile instituției noastre, cu respectarea cerințele art.425 din Cod pr. civ. potrivit căruia hotărârea va cuprinde expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal contestat, în mod argumentat instanța a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată, după cum reiese din actele și lucrările de la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul - verbal contestat ___________________. a fost sancționată cu amenda contravențională în valoare de 30.000 lei reprezentând limita minimă prevăzută de lege.

Consideră intimata că sancțiunea a fost aplicată în temeiul prevederilor art.94 alin.l lit.a din O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului cu modificările și completările ulterioare, sancțiune stabilită de art. 96 alin.2 pct. 1 din același act normativ, având în vedere faptul că, în cadrul controlului efectuat în data de 18 martie 2014 s-a constatat că societatea desfășoară activitatea de exploatare forestieră fără a deține autorizație de mediu corespunzătoare.

Cu privire la legalitatea procesului - verbal, din examinarea acestuia instanța a constatat că a fost întocmit în mod corect, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Petenta nu a reușit să probeze că a efectuat demersurile pe care pretinde că le-a întreprins pentru revizuirea autorizației de mediu pe care o deținea și nici nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție, întrucât a recunoscut că nu a deținut autorizația revizuită.

Mai mult, instanța a respins în mod corect teza aprobării tacite prin lipsa unui răspuns al autorității, având în vedere faptul că nu există un text expres de lege care să dea posibilitatea aplicării procedurii aprobării tacite în cazul revizuirii autorizației de mediu. De asemenea, instanța de fond s-a raportat în mod just la un termen rezonabil privind procedura de emitere a autorizației revizuite și a apreciat pe baza probelor depuse la dosar că petenta a avut o atitudine culpabilă, în condițiile în care nu a depus toate documentele necesare, cerute în mod expres de autoritățile competente.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a costatat că a fost aplicată o amendă reprezentând cuantumul minim prevăzut de lege, iar în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de O.G. 2/2001 pentru aplicarea unui avertisment, întrucât nu au fost dovedite circumstanțe cu totul excepționale pentru a putea fi aplicat în cauză, așa cum a arătat instanța argumentând pe larg la alin. 3 de la pag. 3 din sentința apelată.

Apreciază intimata că susținerile petentei privind anularea procesului verbal de contravenție ca fiind nelegal și netemeinic și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Cu ocazia verificărilor efectuate, comisarii GNM au reținut următoarele:

- la punctul de lucru de pe raza Ocolului Silvic Bucșani, jud. Dâmbovița, ___________________. Schiulești, cu sediul în ______________________, jud. Prahova a exploatat până la data controlului un volum total de cea 40mc masă lemnoasă. A fost verificată cu ocazia controlului partida 1623 UP V Bucșani, V=227mc unde se constată existența platformei primare și a punctului de alimentare cu carburanți.

Ulterior, comisarii GNM au costatat exploatarea întregului volum de 243mc ce face obiectul Contractului nr.1203 din 05.02.2014, așa cum rezultă din Procesul verbal de reprimire a parchetului încheiat la 31.03.2014 și înregistrat sub nr.1907 la Ocolul Silvic Bucșani.

Potrivit art.12 din O.U.G. 195/2005 "(1) Desfășura rea activităților existente precum f și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu.", iar potrivit art.14 din același act normativ, „ (2)Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului".

Conform art.94 din aceeași ordonanță „(l)Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop:

a)solicită si obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente;" iar potrivit art.96 alin.2 pctl: (2) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1.obligația persoanelor fizice și juridice de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate;".

Referitor la "nelegalitatea" procesului verbal de contravenție care ar fi fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art.17 din O.G. 2/2001 întrucât nu a fost semnat de reprezentantul petentei apelante, vă rugăm să observați că potrivit dispozițiilor acestuia doar lipsa mențiunilor privind semnătura agentului constatator este de natură să atragă nulitatea absolută a acestuia. Ori, așa cum se poate observa din procesul verbal de contravenție, acesta este complet și corect întocmit.

Procesul verbal de sancționare ________ nr. xxxxx din 04 aprilie 2014, a fost întocmit în lipsa contravenientului cu respectarea prevederilor art.19 din O.G.2/2001 care interzice agenților constatatori să semneze în calitate de martori, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol s-au menționat motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod:" Personalul aflat la sediul GNM SCJ Dâmbovița are calitatea de agent constatator".

Chiar dacă aceste precizări nu ar fi existat, procesul verbal de sancționare ar fi fost valid. Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se ca numai în astfel de situații "nulitatea se constata si din oficiu". In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Această concluzie se desprinde din Decizia nr.XXII din 19.03.2007 a înaltei Curți de Casație si Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 833/05.12.2007.

Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să facă dovada că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. Ori, în speța de față petenta nu face dovada existenței vreunui prejudiciu.

In ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție este de reținut faptul că raportul de inspecție a fost semnat fară obiecțiuni de către reprezentantul apelantei, care a recunoscut fapta și nu a oferit explicații care să înlăture vinovăția ori caracterul contravențional al faptei.

Cu rea credință, apelanta susține că nu are obligația de a obține autorizația de mediu revizuită înainte de începerea activității, ci doar obligația de a solicita revizuirea la autoritatea competentă.

Mai mult, contravenienta afirmă că ar fi făcut toate diligentele pentru a își desfășura activitatea în limitele legii, iar instituțiile abilitate ar fi avut o conduită culpabilă care nu îi poate fi imputată, mai ales pentru că administratorul acesteia este de profesie inginer protecția mediului.

In opinia intimatei, acest ultim aspect agravează culpa petentei, întrucât o persoană specializată în protecția mediului nu poate invoca interpretarea eronată a prevederilor legale în materie.

In fapt, Agenția pentru Protecția Mediului Prahova a emis pentru petenta Autorizația de mediu nr.PH - 563 din 12.12.2013 pentru activitatea desfășurată pe raza județului Prahova. în această autorizație, la pag.5 se precizează:"Titularul autorizației de mediu are obligația de a solicita avizul administratorului/custodelui ariei naturale protejate". Ca urmare a întocmirii contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă nr.1203 din 05.02.2014 în județul Dâmbovița, petenta a solicitat A.P.M. Prahova revizuirea autorizației, deși competența aparținea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. Agenția Națională pentru Protecția Mediului a emis Decizia nr.39 din 05.03.2014 prin care deleagă competența A.P.M. Prahova. în acesta decizie, la art.2 se menționează:"în cadrul derulării procedurii de autorizare, A.P.M. Prahova va solicita participarea/punct de vedere A.P.M. Dâmbovița" iar la art.4 se precizează că „Agențiile pentru protecția mediului vor include în autorizația de mediu și următoarea condiție -obligație a titularului de activitate: „înainte de începerea activității pe un nou amplasament titularul va notifica autoritatea competentă pentru protecția mediului de pe raza teritorială a județului în care urmează a se desfășura activitatea, iar agenția pentru protecția mediului va verifica condițiile pentru desfășurarea activității și poziția amplasamentului în raport cu ariile naturale protejate".

Deci, în mod legal A.P.M. Dâmbovița, așa cum rezultă din adresa nr. 1987/3455/01.04.2014 a solicitat A.P.M. Prahova completarea documentației, în vederea verificării amplasamentului, cu acte și date pe care petenta le deținea sau ar fi trebuit să le dețină, în urma obținerii acestora de la autoritățile competente să le emită, printre care și administratorul/custodele ariei naturale protejate.

Astfel, interpretarea pe care o face petenta în adresa 4522/11.04.2014 este total eronată, întrucât A.P.M. Prahova, ca autoritate competentă în derularea procedurii a dispus în mod corect prin adresa nr. 1987/3455/01.04.2014 punerea la dispoziția A.P.M. Dâmbovița a documentelor necesare pentru verificarea amplasamentului. Prin documente necesare nu se înțelege punerea la dispoziție a tuturor actelor de punere în valoare pentru întregul județ Dâmbovița ci doar a celor privitoare la petenta, pe care aceasta le deținea la data efectuării controlului și le-a pus la dispoziția agenților constatatori, care au menționat în Raportul de inspecție Actul de punere în valoare nr. 1623 PR-CR Z____ Ialomița pentru 214 arbori.

Pe de altă parte, planul general solicitat este necesar pentru identificarea amplasamentului ce urmează a fi verificat, și trebuie pus la dispoziție, așa cum a procedat petenta și la revizuirea autorizației din data de 28.01.2014, unde este menționat la pag.2 planul de situație, ca și componentă a documentației de revizuire.

Imprejurările de fapt invocate ulterior de petenta în întâmpinare, respectiv faptul că deținea mai multe acte de reglementare emise de alte autorități precum și autorizația de mediu emisă la data de 12.12.2013 și revizuită la 28.01.2014 pentru activitatea desfășurată pe raza județului Prahova, sunt de natură să culpabilizeze și mai mult petenta, care, deși cunoștea necesitatea deținerii autorizației de mediu revizuite pentru desfășurarea activității pe un nou amplasament, conform obligației impuse în aceasta, nu a făcut demersuri corecte și în timp util pentru obținerea autorizației de mediu în toată această perioadă, fără a depune toată documentația cerută de lege, deși nu era la prima solicitare a unei revizuiri.

Mai mult, cu privire la pretinsa pasivitate a A.P.M. Prahova, chiar dacă am admite acest fapt, nu putem să nu observăm încercarea de inducere în eroare a instanței prin exagerarea termenului de răspuns al A.P.M. Prahova (01.04.2014) la solicitarea din 18.02.2014. Deși este vorba de 40 de zile, petenta reușește să calculeze 70, trecând sub tăcere faptul că a înaintat în mod eronat solicitarea către Agenția Județeană Prahova, deși competența aparținea Agenției Naționale, fără să se intereseze de mersul procedurii de aprobare și rămânând în pasivitate cu privire la completarea documentației, deși deținea documentele și datele solicitate. în realitate, este vorba de 20 de zile (calculate de la primirea pe 11.03.2014 a Deciziei de delegare a competenței).

Este evident că fapta descrisă și sancționată prin procesul verbal de constatare a contravenției atacat există și este săvârșită cu vinovăție.

Faptul că în raportul de inspecție la Secțiunea F:SANCȚIUNI se precizează că nu au fost aplicate sancțiuni cu ocazia controlului nu împiedică aplicarea acestora ulterior, conform art. 13 din O.G.2/2001.

Cu privire la gradul de proportionalitate a sancțiunii aplicate conform art.21 din O.U.G. 2/2001, vă rugăm să observați că agentul constatator a dat dovadă de clemență, având în vedere că petenta a exploatat fără act de reglementare întreaga cantitate de masă lemnoasă cumpărată și așa cum am arătat, a manifestat nepăsare în ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale privitoare la procedura de revizuire, făcând numeroase erori.

Referitor la cuantumul amenzii, vă rugăm să observați că agentul constatator a aplicat limita minimă a amenzii, luând în considerare prevederile art.21 din O.G 2/2001 iar petenta avea posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

Solicitarea în subsidiar de către petenta a înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment nu poate fi primită, având în vedere considerentele menționate mai sus.

Mai mult, este evident că argumentele petentei sunt insuficiente, întrucât ne aflăm în prezența unei fapte care a creat o stare de pericol pentru factorii de mediu, datorită desfășurării activității fără existența unei autorizații de mediu care să stabilească limitele și condițiile acesteia într-o zonă în care sunt amplasate arii naturale protejate.

In speță, prin includerea unei activități în lista activităților pentru care este obligatorie obținerea autorizației de mediu este evident că aceasta este de natură a afecta mediul și trebuie interzisă desfășurarea sa în absența reglementării stricte de către autoritatea de mediu competentă.

Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să sancționeze funcționarea fără deținerea acestui act în cazul activităților de natură să aducă prejudicii factorilor de mediu și implicit sănătății umane.

Având în vedere această situație de fapt, în mod corect agentul constatator a considerat că sancțiunea amenzii este singura în măsură să prevină repetarea unor astfel de fapte, drept pentru care considerăm că se impune menținerea sancțiunii cu amendă a contravenientei, înlocuirea acesteia cu avertismentul fiind de natură să sfideze agenții economici care respectă legislația de mediu și încurajând nerespectarea legii în continuare de către celelalte societăți comerciale.

Pentru considerentele expuse mai sus, intimatul solicită respingerea apelului în sensul constatării legalității și temeiniciei procesului verbal contestat și menținerea în întregime a sentinței atacate.

In drept, au fost invocate dispozițiile C.pr.civ., O.G.2/2001, O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului, Ordinului 1798/2007 și Deciziei XXII a Î.C.C.J.

La data de 17.12.2014 apelanta-petiționară a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Prin sentința civilă atacată, instanța fondului a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de societatea petentă _______________ împotriva procesului –verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/4.04.2014.

Instanța de fond, în motivarea sentinței atacate a reținut în mod corect situația de fapt, anume că prin procesul –verbal de contravenție susmenționat încheiat de către intimatul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice – G____ Națională de Mediu, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 30.000 lei, faptă constând în aceea că, în urma controlului desfășurat la 18.03.2014 aceasta a desfășurat activitate de exploatare a lemnului, fără a deține autorizație de mediu corespunzătoare.

Procedând cu prioritate la analiza legalității actului constatator atacat, prima instanță a reținut că procesul –verbal a fost legal întocmit și că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Referitor la faptul că procesul –verbal de contravenție a fost încheiat în lipsă, tribunalul în deplină concordanță cu prima instanță, constată că aceasta reprezintă o posibilitate lăsată de legiuitor la îndemâna agentului constatator, obiecțiile ulterioare formulate de către cel sancționat putând fi soluționate pe calea plângerii contravenționale pe care acesta are posibilitatea să o introducă în instanță.

A mai reținut prima instanță faptul că petenta avea obligația să demonstreze că deținea autorizație de mediu și să depună dovezi în acest sens, însă chiar petenta ar fi recunoscut că nu a deținut autorizația revizuită, motive pentru care nu a primit aceste apărări ale societății petente.

Prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, societatea apelantă își menține poziția și confirmă situația prezentată în plângerea contravențională, arătând că a procedat și a solicitat revizuirea autorizației de mediu în temeiul căreia își desfășoară activitatea de exploatare, sens în care a notificat autorității competente solicitarea sa.

Această autoritate – APM Prahova – a răspuns însă cu întârziere solicitării, la mai mult de 70 de zile de la data solicitării revizuirii autorizației de mediu, fapt ce a determinat și comiterea culpabilă a faptei contravenționale reținută în actul constatator, însă apelanta susține că culpa nu-i aparține în totalitate, iar fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat.

Examinând și coroborând toate probele de la dosar, tribunal, ca instanță de control judiciar, apreciază că apelul declarat de societatea petentă, este admisibil, în condițiile în care fapta nu a avut o consecință gravă, iar pentru obținerea revizuirii autorizației de mediu, societatea a făcut demersuri, chiar dacă a fost depistată de organul constatator, că nu deținea acea autorizație de mediu.

Potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, republicată, sancțiunea contravențională stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de comitere ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul –verbal.

Analizând în speță fapta reținută în sarcina petentei, în aplicarea dispozițiile legale citate, se observă că aceasta a făcut demersuri pentru revizuirea autorizației de mediu, intrând astfel în legalitate relativ repede după pronunțarea sentinței atacate, fapta sa putând fi apreciată ca având un grad de pericol social redus.

Față de această situație, tribunalul constată că scopul urmărit nu a fost acela de a eluda dispozițiile legale în materie, ci de a evita inconvenientele cauzate în mod obiectiv de întârzierea răspunsului autorității ce trebuia să revizuiască în termen legal autorizația de mediu pentru activitatea desfășurată de petentă, scop ce imprimă faptei gradul redus de pericol social despre care s-a făcut vorbire mai sus.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite apelul declarat de societatea petentă, va schimba sentința apelată , iar pe fond va admite plângerea contravențională, dispunând înlocuirea amenzii aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta petentă ____________________ sediul în București, __________________. 8 – 10, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 3202/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata G____ NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL JUDEȚEAN DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ________________________. 1, județul Dâmbovița, și în consecință:

Schimbă sentința apelată în sensul că admite plângerea formulată de petenta ___________________ înlocuiește amenda aplicată cu sancțiunea avertismentului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.02.2015.

P_________, JUDECATOR,

C_____ E____ M_________ C_____ I_____ D___

Grefier, R_____ M________

Judecătoria Târgoviște

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

j.f. Cărpiniș petre D____

red. CEM/ML

4 ex./ 22.04..2015

___________________>