ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1256/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 09 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – L_____ M______

JUDECĂTOR – Z__ M______

GREFIER – C___ A_____

Pentru astăzi este amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul petent I____ A________ împotriva sentinței civile nr. 89/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria F______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.10.2015.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 89/26.01.2015 a Judecătoriei F______ s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul I____ A________ împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 15.10.2013 de intimatul IPJ B_____ – Poliția mun. F______, prin care a fost sancționat cu 320 lei amendă contravențională și reținerea permisului de conducere, pentru contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.

Pentru a pronunța această sentință Judecătoria F______ a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 15.10.2013 de IPJ B_____ - Poliția mun. F______, petentul a fost sancționat cu 320 lei amendă și reținerea permisului de conducere, pentru contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, reținându-se că în data de 15.10.2013, ora 16,55, a condus auto marca Renault, cu nr. XXXXXXXX, pe DN 1, din direcția Sibiu – B_____, iar la km. 255+200 m a efectuat depășirea neregulamentară a autotractorului IVECO cu nr. XXXXXXXXX, care tracta remorca cu nr. XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului ,,depășirea interzisă”, totodată încălcând și marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers circulând parțial pe sens opus, fiind înregistrat video radar cu aparatul PYT xxxxxxxxx, montat pe auto MAI xxxxx.

Prin raportul întocmit de agentul constatator S______ V_______ se arată că la data de 15.10.2013, în jurul orei 16,55, desfășura activități pe linie de depășire pe DN 1 la km 255 cu autospeciala marca Dacia cu nr. MAI xxxxx. Astfel a depistat și înregistrat video autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX care circula din direcția Sibiu spre B_____ și care la km 255+200 m a efectuat depășirea neregulamentară a autotractorului marca Iveco cu nr. XXXXXXXXX, care tracta semiremorca cu nr. XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului ,,depășire interzisă”, încălcând și marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers circulând parțial pe sens opus.

S-a mai arătat că s-a procedat la oprirea autoturismului în cauză, la legitimarea conducătorului auto, precum și la întocmirea procesului-verbal prin care acesta a fost sancționat cu amendă în sumă de 320 lei și aplicarea măsurii complementare de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării pentru o perioadă de 30 zile.

S-a mai menționat și faptul că depășirea a fost efectuată într-o zonă periculoasă, conducătorul auto punând în pericol pe ceilalți participanți la trafic.

Instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanța competentă ascultă pe cel care a făcut plângerea și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.

Din declarația dată de petent s-a reținut că la data respectivă se deplasa dinspre Sibiu spre B_____, iar înainte de _____________________________ a efectuat depășirea unui tir pe linie discontinuă. În fața sa era un autoturism care a intrat primul în depășirea tirului, iar petentul al doilea. Petentul arată că a început depășirea pe linie discontinuă, însă datorită faptului că tirul avea viteză, depășirea a durat mai mult, iar la revenirea pe banda sa a încălcat linia continuă.

Se mai arată că a fost oprit și șoferul tirului, care le-a spus polițiștilor că într-adevăr petentul a început depășirea pe linie discontinuă și că nu a încălcat regulile de circulație (fil. 11).

Din procesul-verbal coroborat cu raportul agentului constatator, precum și cu înregistrarea video a faptei contravenționale, rezultă că petentul, care circula cu un autoturism marca Renault, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, a efectuat depășirea neregulamentară a autotractorului marca Iveco cu nr. XXXXXXXXX, care tracta semiremorca cu nr. XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului ,,depășire interzisă”, încălcând și marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus.

Petentul a susținut în apărare că în momentul în care s-a angajat în depășirea autotrenului, marcajul ce desparte sensurile de deplasare era întrerupt și nu era nici în zona de acțiune a unui indicator care să interzică efectuarea acestei manevre, revenind apoi pe banda sa de deplasare.

Petentul a mai arătat că este posibil ca la momentul revenirii pe banda sa de deplasare, cu puțin timp să fi apărut aplicat pe șosea marcajul continuu ce semnalizează depășirea interzisă, însă nu pentru mult timp, fapt datorat de ritmul și viteza de deplasare impus de conducătorul autotrenului, dar sub nici o formă nu a inițiat manevra de depășire după observarea indicatorului de depășire interzisă și nici nu a încălcat marcajul continuu.

Instanța a reținut însă că din înregistrarea video a faptei contravenționale rezultă că în timp ce efectua depășirea autotractorului și semiremorcii petentul se afla în zona de acțiune a indicatorului ,,depășire interzisă”, totodată încălcând și marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus.

Prin urmare, în lipsa unor probe certe și concludente din care să rezulte contrariul, instanța a reținut că situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal, corespunde realității. Din cuprinsul probelor administrate, rezultă că petentul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal atacat, respectiv depășirea neregulamentară a autotractorului marca Iveco cu nr. XXXXXXXXX, care tracta semiremorca cu nr. XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului ,,depășire interzisă”, încălcând și marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus, faptă prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța analizează sancțiunea aplicată prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei și dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și că trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța a apreciat că sancțiunea aplicată prin procesul-verbal pentru contravenția săvârșită de petent, constând în amendă contravențională în cuantum de 320 lei, se situează în limitele prevăzute de actul normativ, respectiv O.U.G. nr. 195/2002

Raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și la faptul că sancțiunea a fost aplicată la nivelul limitei minime stabilite de dispozițiile legale incidente, instanța a apreciat că nu se impune în cauză reindividualizarea sancțiunii, menținându-se cea aplicată prin procesul-verbal de contravenție.

În consecință, în baza art. 34 raportat la art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a reținut că actul constatator și sancționator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, că fapta descrisă în procesul-verbal constând în depășirea neregulamentară a ansamblului autotractor și semiremorcă, în zona de acțiune a indicatorului ,,depășire interzisă”, încălcând și marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus, constituie contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și că sancțiunea contravențională aplicată este corect individualizată.

Împotriva acestei sentințe petentul I____ A________ a declarat - în termenul legal - apel, prin care a solicitat admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.

În motivarea apelului, apelantul – petent a arătat că, vizionând în instanța de judecată înregistrarea pusă la dispoziție de organul constatator, se observă cu claritate și certitudine că manevra de depășire a apelantului – petent era în desfășurare și nu în inițiere în momentul în care indicatorul și marcajul rutier începeau să își producă efectele.

Apelantul – petent a arătat că, prin manevra de depășire efectuată în condițiile pe care le-a relatat, nu poate fi considerată contravenție și sancționată în consecință, atâta vreme cât la momentul la care a inițiat manevra, nu era în zona de acțiune a indicatorului, așa cum susține organul constatator. Înregistrarea depusă la dosar cuprinde doar porțiunea de drum în care începea acțiunea indicatorului rutier și așa cum se poate observa cu ușurință, autoturismului apelantului – petent era deja în desfășurarea manevrei de depășire (se afla deja pe contrasens), astfel încât nu a încălcat dispoziția legală indicată de organul constatator.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat. A susținut intimatul că soluția primei instanțe este temeinică, legală și motivată pe probele depuse la dosarul cauzei, I.P.J. B_____ a probat și demonstrat pe timpul judecății că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal întocmit, respectând toate condițiile de formă impuse de O.G. nr. 2/2001, iar situația reținută prin procesul-verbal de contravenție este în conformitate cu realitatea.

Părțile nu au propus probe noi în apel.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate de apelantul – petent, Tribunalul constată că apelul acestuia este întemeiat, pentru următoarele motive:

Analizând procesul-verbal de contravenție prin prisma motivelor de nelegalitate care se iau în considerare din oficiu se constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expres și limitativ reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Procesul-verbal de contravenție este, însă, netemeinic întocmit, situația de fapt reținută în cuprinsul acestuia negăsindu-și suport în niciuna din probele administrate în cauză.

Astfel, apelantul – petent a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la data de 15.10.2013, apelantul – petent a condus autoturismul Renault cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, pe DN1 din direcția Sibiu – B_____, iar la km 255+200 a efectuat depășirea neregulamentară a autotractorului marca Iveco cu nr. XXXXXXXXX, care tracta semiremorca cu număr XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, încălcând totodată marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, circulând parțial pe sens opus.

Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” sau când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers.

În condițiile în care, chiar în cuprinsul procesului-verbal de contravenție au fost consemnate obiecțiunile apelantului – petent în sensul că acesta nu recunoaște săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și apelantul – petent a afirmat că a inițiat manevra de depășire pe marcaj discontinuu și înainte de zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, instanța reține că revenea intimatului obligația de depune la dosar planșe foto sau de a propune alte probe în susținerea procesului-verbal de contravenție.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Lauko contra Slovaciei, A_____ contra României), instanța reține că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraful 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraful 1 din CEDO, în mod evident este ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, acestuia trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, însă nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal, respectiv prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a procesului-verbal nu are caracter absolut, iar această din urmă prezumție nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Or, în speță, în condițiile în care apelantul – petent a contestat faptul că a inițiat o manevră de depășire cu încălcarea marcajului continuu care desparte sensurile de circulație și în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, iar în mașină cu el nu se afla nicio persoană pe care să o poată propune ca martor în dovedirea stării de fapt susținute, prezumția de veridicitate a celor reținute în cuprinsul procesului-verbal nu poate opera în cauză, întrucât, în caz contrar, apelantul – petent ar fi pus în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de intimat instanța nu poate fi convinsă de vinovăția apelantului – petent, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, intimatul nu a propus niciun fel de probe în susținerea procesului-verbal de contravenție, planșe foto sau alte înscrisuri în susținerea procesului-verbal, cu excepția raportului agentului constatator (întocmit, de altfel, după data sesizării Judecătoriei cu plângerea contravențională în discuție și care nu poate avea valoarea probatorie a unui înscris în sensul art. 265 Cod procedură civilă).

Intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____ a depus la dosar înregistrarea video din care rezultă că, prin încălcarea marcajului continuu și în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, apelantul – petent a reintrat pe banda sa de mers, ceea ce confirmă susținerile apelantului – petent.

În mod eronat reține prima instanță că înregistrarea video depusă la dosar de către I.P.J. B_____ confirmă vinovăția apelantului – petent în săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, atâta timp cât CD-ul depus la dosar, vizionat de instanță, nu cuprinde înregistrarea manevrei de depășire efectuate de apelant (astfel ca instanța să poată aprecia dacă manevra de depășire a fost efectuată de apelantul – petent cu încălcarea marcajului continuu sau a semnificației indicatorului „Depășirea interzisă”), ci doar imagini referitoare la înregistrarea manevrei efectuate de apelant pentru a reintra pe banda sa de mers, aceasta din urmă manevră neputând fi calificată drept o manevră de depășire efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Simpla împrejurare că apelantul – petent a fost oprit în trafic și sancționat contravențional pentru efectuarea unei manevre de depășire interzisă, nu determină în mod automat concluzia că agentul constatator a observat personal săvârșirea faptei și că apelantul – petent a săvârșit acea faptă contravențională, întrucât, în caz contrar, prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a procesului-verbal ar dobândi un caracter absolut, iar persoana sancționată contravențional nu ar avea în nicio situație posibilitatea de a contesta procesul-verbal.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul declarat de apelantul – petent I____ A________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____, împotriva sentinței civile nr. 89/26.01.2015 a Judecătoriei F______, pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite plângerea contravențională formulată de petentul I____ A________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.10.2013 și va desființa, în consecință, dispozițiile procesului-verbal menționat.

Fără cheltuieli de judecată în apel, întrucât nu au fost solicitate de părți, potrivit principiului disponibilității.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul – petent I____ A________ domiciliat în B_____, _________________. 41, jud. B_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____ cu sediul în B_____, _________________________. 28, jud. B_____, împotriva sentinței civile nr. 89/26.01.2015 a Judecătoriei F______, pe care o schimbă în tot, în sensul că :

Admite plângerea contravențională formulată de petentul I____ A________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____, împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 15.10.2013, pe care îl desființează.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_____ M______ Z__ M______

GREFIER,

C___ A_____

Tehnored. Z.M./21.10.2015

Dact. C.A./23.10.2015

4 ex.

Judecător fond: B_____ M_____-A____