ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013
PREȘEDINTE:B______ M______ L______- judecător
IFTIMUȘ A____ C______ - judecător
S___ I___ A_____- judecător
B___ A______ E____ - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul M_____ S____ I___ împotriva sentinței civile nr. 3685/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut in ședința publică la a doua strigare a cauzelor nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a constatat că prin serviciul registratură al instanței intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare în două exemplare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3685/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria D___ s-a respins plângerea formulată de petentul M_____ S____-I___, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/30.10.2012 petentul a fost amendat cu suma totală de 980 lei și reținerea certificatului de înmatriculare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 109 din Regulamentul OUG nr. 195/2002, art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 80 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.10 din Regulamentul OUG nr.195/2005 și sancționate corelativ de dispozițiile art.100 alin.1 din Reg. OUG nr.195/2002, art. 99 alin.2 din OUG nr.195/2002, art.99 alin.1 pct.4 din OUG nr.195/2005 și art.101 alin.1 pct.11 din OUG nr.195/2002. În fapt, s-a reținut în sarcina acestuia că la data de 20.10.2012, ora 17,45, în D___, pe ______________________ timp ce conducea autoutilitara Iveco cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, la intersecția cu Calea Zarandului, nu a respectat semnificația indicatorului Obligatoriu la dreapta, efectuând viraj la stânga pe calea Zarandului, nu a purtat centura de siguranță, nu are autorizație de reparații pentru avarii (parbriz, lampă spate), totodată având defecțiuni grave la sistemul de iluminat și semnalizare.
Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, modificată.
În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
Tot în acest sens, Curtea EDO s-a pronunțat și în cauza H______ contra României, reamintind deciziile anterioare din spețele similare, că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, 23 septembrie 1998,pct. 39-40, Culegere de hotărâri și decizii 1998‑VII)
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale, totodată procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea garanțiilor impuse de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât agentul constatator i-a oferit – efectiv - petentului, posibilitatea de a contesta cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, ori de a prezenta propria sa versiune cu privire la cele reținute în sarcina sa.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal au fost menționate numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator. Totodată, s-a constatat din cuprinsul aceluiași act că petentului i-au fost aduse la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, însă acesta nu a avut nici o obiecție și a refuzat semnarea procesului verbal.
Din dispozițiile art. 180 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 au rezultat mențiunile care trebuie cuprinse în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității, în cuprinsul procesului verbal de contravenție prin care se constată încălcări ale normelor rutiere: „data, ora și locul unde este încheiat; gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința contravenientului, numărul și _____________ de identitate ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, ________ numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent; descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator și unitatea de poliție la care se depune plângerea.” Din analiza actului atacat de petent, a rezultat că toate aceste mențiuni obligatorii au fost cuprinse în procesul verbal încheiat.
În ceea ce privește criticile formulate de petent la procesul verbal de contravenție atacat, referitoare la lisa unui martor care să fi fost oprit de către agentul constatator, instanța a reținut că această modalitate de încheiere a procesului verbal nu poate atrage nulitatea absolută a procesului verbal, iar cât privește anularea actului, este condiționată de existența și probarea unei vătămări. În speță petentul nu a invocat și nici probat existența unei vătămări, prin faptul că procesul verbal nu a fost semnat de către un martor, iar împrejurarea pentru care agentul constatator a încheiat procesul verbal în lipsa acestuia, a fost indicată în cuprinsul actului întocmit. Pe de altă parte, instanța a reținut că potrivit legislației în materie contravențională (OG nr.2/2001) prezența martorului este cerută pentru a confirma refuzul semnării, aspect care este menționat în procesul verbal atacat și în susținerile petentului din cuprinsul plângerii formulate. Având în vedere aceste motive, instanța, în temeiul disp. art.105 alin.2 Cod procedură civilă, a apreciat criticile ca nefondate, fiind respinse.
Din analiza în fond a procesului verbal atacat, s-a reținut că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, fapte prevăzute de dispozițiile art. 109 din Regulamentul OUG nr.195/2002, art.36/1 din OUG nr.195/2002, art. 80/1 din OUG nr.195/2002 și art.10 din Regulamentul OUG nr.195/2005.
Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod foarte elocvent descrisă în cauza H______ și alții contra României este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].
În ce privește temeinicia actului contestat, se va reține că, din procesul verbal de contravenție, coroborat cu raportul agentului constatator, rezultă că petentul la data de 20.10.2012, ora 17,45, în D___, pe ______________________ timp ce conducea autoutilitara Iveco cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, la intersecția cu Calea Zarandului, nu a respectat semnificația indicatorului Obligatoriu la dreapta, efectuând viraj la stânga pe calea Zarandului, nu a purtat centura de siguranță, nu are autorizație de reparații pentru avarii (parbriz, lampă spate), totodată având defecțiuni grave la sistemul de iluminat și semnalizare, astfel încât instanța a constatat că fapta reținută în sarcina petentului și pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională corespunde realității.
Intimata a probat în cauză existența faptei și a vinovăției, prin actele depuse, care au confirmat existența faptei contravenționale. Ori, din înscrisurile depuse la dosar de către intimată și probațiunea administrată în cauză, instanța a apreciat că nu există dubii în ceea ce privește existența faptei și a vinovăției.
Pe de altă parte, petentul nu a făcut dovada contrară celor afirmate în conținutul procesului verbal atacat, o atare sarcină revenindu-i potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil vechi (în vigoare până la data intrării în vigoare a Codului nou de procedură civilă).
În consecință, pe fond, s-a apreciat că intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, iar petentului, cu toate că i s-a dat posibilitatea de a administra probele în apărare, nu a solicitat probe apte să răstoarne cele arătate în procesul verbal de contravenție. Totodată instanța a reținut că în raportul agentului constatator, acesta a consemnat că în mașina petentului se mai afla o persoană, însă petentul nu a solicitat audierea acesteia pentru a proba cele susținute.
Cu referire la susținerile petentului în sensul că defecțiunile la sistemul de iluminare nu erau grave devreme ce vehiculul nu a fost imobilizat, instanța a reținut că din cuprinsul procesului verbal, a rezultat că autovehiculul condus de petent avea parbrizul spart și lampa spate spartă, în același sens fiind și poziția petentului exprimată prin plângerea adresată instanței. Instanța a apreciat că defecțiunile la lampa spate, pot fi apreciate ca fiind grave, prin natura consecințelor ce le pot produce, atât timp cât în lipsa unui sistem corespunzător de iluminare și semnalizare, participanții la trafic pot fi induși în eroare, ori surprinși de manevre ale autovehiculului, care trebuie în mod anticipat să fie aduse la cunoștința lor.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă 4 norme de circulație în același timp, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să nu respecte normele de conduită rutieră fără a fi sancționat, și alți participanți la trafic care respectă regulile de conduită în trafic.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei, instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv circularea la o oră de seară, pe un drum național intens circulat, efectuând o manevră de pătrundere în drum național fără respectarea indicatorului „Obligatoriu la dreapta”, fără a purta centura de siguranță și cu sistem de iluminare defect și fără a avea dovadă de reparație pentru avariile autovehiculului, în condițiile în care în acest mod nu s-a protejat și pe el și pe ceilalți participanți la trafic de pericolele iminente ce puteau interveni.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție și respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile de mai sus petentul a declarat recurs, în termen legal și motivat, prin care a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei și anularea procesului-verbal de contravenție, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În fapt, recurentul a arătat că prezumția de nevinovăție nu a funcționat pe parcursul soluționării cauzei la fond, că lampa spartă din spate nu a putut fi reparată în acea zi întrucât se grăbea să ajungă acasă, că a purtat centură de siguranță dar a dat-o jos atunci când a fost oprit în trafic, iar instanța de fond nu a dat dovadă de clemență și nu i-a schimbat amenda în avertisment. A mai arătat că a dat dovadă de bună-credință, efectuând reparația lămpii, conform dovezii de la IPJ A___.
De asemenea, recurentul a susținut că nu au fost aduse probe de către organul constatator în susținerea săvârșirii faptelor, că nu recunoaște decât fapta constând în lampa spartă, că are doi copii și o soție care nu are venituri, solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment, iar cuantumul amenzii este deosebit de ridicat raportat la veniturile sale.
În drept, recurentul a invocat art. 304 indice 1 Cod proc.civ.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.
În fapt, intimatul a susținut că săvârșirea faptei contravenționale rezultă din procesul-verbal de contravenție și actele atașate la dosar, că în motivele de recurs nu se aduc alte probe în apărare, iar elementele de legalitate au fost verificate de instanța de fond. A mai susținut că până la proba contrară procesul-verbal de constatare face dovada deplină a celor înscrise în acesta, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie contravențională, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate, care se coroborează cu prevederile art. 1169 Cod civil.
În drept, intimatul a invocat Cod proc.civ., O.G. nr. 2/2001, OUG nr. 195/202.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul procedură civilă, se constată că recursul formulat de către recurent este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod temeinic că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului cu privire la faptele prevăzute de art. 109 din Regulamentul OUG nr. 195/2002, art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 80 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art. 10 din Regulamentul OUG nr.195/2005 și sancționate corelativ de dispozițiile art. 100 alin.1 din Reg. OUG nr.195/2002, art. 99 alin.2 din OUG nr.195/2002, art.99 alin.1 pct.4 din OUG nr.195/2005 și art.101 alin.1 pct.11 din OUG nr.195/2002, republicată, încadrarea juridică pentru contravențiile săvârșite fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză, înlăturând susținerile petentului cu argumente juste, astfel că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent.
Așadar, deși recurentul susține o altă stare de fapt, aceasta nu este confirmată de probele administrate în cauză și de raportul agentului constatator. De asemenea, deși recurentul a suținut că a făcut dovada reparației lămpii autovehiculului nu a administrat nici o probă în acest sens. În ceea ce privește toate cele patru fapte contravenționale petentul nu a adus nici o dovadă și nu a solicitat în fața instanței de fond administrarea vreunei probe care să tindă la înlăturarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
În mod corect instanța de fond a menținut actul sancționator în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că petentul se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa. În ceea ce privește cererea recurentului de reindividualizare a sancțiunilor amenzii contravenționale Tribunalul apreciază că s-a analizat, în mod temeinic și legal, gradul de pericol social și s-a stabilit că faptele comise de către recurentul-petent prezintă un grad ridicat de pericol social față de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, circularea la o oră de seară, pe un drum național intens circulat, efectuând o manevră de pătrundere în drum național fără respectarea indicatorului „Obligatoriu la dreapta”, fără a purta centura de siguranță și cu sistem de iluminare defect și fără a avea dovadă de reparație pentru avariile autovehiculului, lipsind protecția pe care petentul avea obligația de a o acorda celorlați participanți la trafic.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod proc.civ., raportat la art. 304 indice 1 Cod proc.civ., instanța, găsind nefondat recursul formulat de către recurent, îl va respinge, nefiind incidente în cauză niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 și 304 indice 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de către recurentul-petent Manduța S____ I___ împotriva sentinței civile nr. 3685/2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.11.2013.
Președinte Judecător Judecător
B______ M______ L______ Iftimuș A____ C______ S___ I___ A_____
Grefier B___ A______ E____
2 ex./BML/B__
14.01.2014
Judecător fond-Ș_____ D____ M______
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025