Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 41/2014

Ședința publică de la 25 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ D_________

Judecător C_______ L___

Grefier M_______ B_______ V______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-petent S______ I____ C______ împotriva sentinței civile nr. 697/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2014 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2014.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față.

Prin sentința civilă nr. 697 din 16.10.2013 a Judecătoriei Liești s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii contravenționale formulată de petentul S______ I____ C______ în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului G_____ și menținerea ca temeinic și legal a procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 03.04.2013.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin plângerea contravențională formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, jud. G_____ la data de 04.04.2013 sub numărul XXXXXXXXXXXX, petentul S______ I____ C______, domiciliat în București, sector 2, ___________________. 123-135, _______________, __________________ anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.04.2013, întocmit de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G_____.

În motivarea plângerii petentul a arătat că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

În drept petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

În probațiune petentul a anexat în copii certificate conform cu originalul procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.04.2013.

Intimata I__ G_____, legal citată, nu a depus întâmpinare, însă a anexat raportul întocmit de agentul constatator.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/03.04.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 de lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 litera e din Regulamentul de aplicare a O.U.G 195/2002, republicată, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 03.04.2013 orele 08.05, pe DN 25 _______________________, a condus autoturismul marca „OPEL” cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXX și la ieșirea din localitatea Piscu pe pod, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” a efectuat depășirea autoutilitarei XXXXXXXXX, trecând efectiv peste marcajul longitudinal simplu continuu.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța a constatat că, acesta a fost întocmit cu respectarea acestor condiții.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”.

Art. 17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare prevede :” Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.

Astfel instanța de fond a reținut că doar încălcarea prevederilor din art. 17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare, mai exact lipsa totală din procesul verbal a mențiunilor invocate în acest articol atrage nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.

În ceea ce privește lipsa altor mențiuni partea care le invocă trebuie să dovedească o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului, așa cum prevede art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Nulitatea procesului verbal de contravenție nu poate fi antrenată de orice omisiune a unei mențiuni din procesul verbal de constatare și sancționare, ci numai de acele lipsuri declarate de lege ca fiind esențiale, mai exact cele indicate de art.17 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor,cu modificările și completările ulterioare sau acele lipsuri care atrag vătămări esențiale, constatate ca atare de instanță, care nu pot fi înlăturate decât prin anularea procesului verbal. O interpretare mult prea extensivă a cauzelor de nulitate ar contraveni intenției legiuitorului și ar fi de natură să încurajeze încălcarea normelor legale.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul verbal contestat este legal.

Pe fond, petentul susține că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21.02.1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A_____ împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională ( a se vedea paragrafele 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).

Față de cele expuse mai sus instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauză, organul constatator a depus la dosar raportul întocmit de agentul constatator.

Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul( cauza Bosoni împotriva Franței, Hotărârea din 07.09.1999) .

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinite și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Într-adevăr procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

În ce privește temeinicia actului sancționator, instanța a constatat că petentul nu a făcut în nici un fel dovada contrară.

Văzând că petentul nu a făcut dovada contrară, a constatat faptul că a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, având în vedere prezumția de veridicitate și autenticitate de care beneficiază procesul verbal de contravenție,instanța a constatat că procesul verbal contestat este temeinic.

În ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 300 de lei și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, este proporțională cu pericolul social concret al faptei comise având în vedere că prin fapta săvârșită petentul a pus în pericol siguranța participanților la trafic.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile OUG 195/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent care ar ajunge astfel să circule fără respectarea regulilor de conduită în traficul rutier și alți conducători auto care respectă regulile de circulație.

Pe cale de consecință instanța a constatat că agentul constatator a respectat principiul proporționalității sancțiunii aplicate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, petentul S______ I____ C______, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că nu se face vinovat de comiterea contravenției, astfel că revenea agentului constatator obligația de a proba pretinsa contravenție.

A mai arătat apelantul că în privința sa operează prezumția de nevinovăție, pe care intimatul nu a înlăturat-o.

Apelul nu a fost întemeiat în drept.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Tribunalul reține următoarele :

Prin procesul-verbal contestat, s-a aplicat apelantului-petent o amendă de 300 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

S-a reținut în sarcina sa că a depășit un alt autoturism pe raza comunei Piscu, într-o zonă în care depășirea este interzisă.

Conform practicii CEDO, persoana acuzată de o faptă calificată potrivit dreptului intern drept contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, în primul rând de prezumția de nevinovăție.( Cauza A_____ împotriva României, Öztürk împotriva Germaniei).

Aceste aspecte au fost reținute și de instanța de fond.

În schimb, în mod greșit s-a apreciat că intimatul a probat ,,acuzația” adusă apelantului-petent prin simpla depunere la dosar a raportului agentului constatator.

Acest act, în opinia Tribunalului, nu e de natură a convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dat fiind că el emană tot de la organul constatator.

În cauză, apelantul-petent a arătat că era singur în autoturism, astfel că nu poate face dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal.

El a arătat, încă din momentul încheierii procesului-verbal, la rubrica ,,obiecțiuni”, că nu recunoaște fapta.

În aceste condiții, revenea agentului constatator obligația de a proba, dincolo de orice îndoială, fapta reținută prin procesul-verbal.

Cât timp fapta constă în depășirea neregulamentară a altui autoturism, iar apelantul-petent a negat această faptă încă din momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator avea obligația de a strânge probe în sprijinul acuzației aduse.

Mai exact, putea alătura procesului-verbal fie planșa foto( dat fiind că orice autoturism al poliției trebuie să dețină astfel de aparatură), fie să audieze ca martor conducătorul autoturismului depășit neregulamentar de petent.

În acest fel, agentul constatator ar fi probat pe deplin temeinicia procesului-verbal încheiat și ar fi înlăturat prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul.

Neprocedând astfel, intimatul nu a răsturnat prezumția de nevinovăție a apelantului-petent, procesul-verbal urmând a fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul-petent S______ I____ C______ cu domiciliul ales în T_____, ______________________, nr. 3, jud. G_____ – la Cabinet Avocat G________ M_____, împotriva sentinței civile nr. 697/16.10.2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G_____ cu sediul în G_____, _____________________, jud. G_____, având ca obiect ,,anulare proces verbal de contravenție”.

Modifică sentința apelată și, în rejudecare, admite plângerea și anulează procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 03.04.2013 de către Inspectoratul de Poliție al Județului G_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.

PreședinteJudecător

V_______ D_________ C_______ L___

Grefier

M_______ B_______ V______

Red. V.D.

Tehnored. M.B.V. 4 ex/28.04.2014

Fond – H. A_____