Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 539/2015

Ședința publică de la 07 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ C_______

Judecător Crenguța P______

Grefier C_______ P______

Pe rol fiind soluționarea apelului contraventional declarat de petentul M_____ L________ A_____ domiciliat in Rm.Sărat ____________________.10 jud B____ în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BUZAU cu sediul în Buzau ____________________-10 jud Buzau împotriva sentinței civile nr.1348/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent M_____ L________ A_____ lipsă fiind intimatul IPJ Buzau

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită după care :

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apelantul petent M_____ L________ A_____ solicită instanței admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

I) Circumstanțele cauzei

A) Obiectul acțiunii

1.1. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Râmnicu-Sărat sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul M_____ L________ A_____ a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.05.2014 încheiat de Politia Rm.Sărat solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acestuia ca netemeinic si nelegal și înlăturarea masurilor luate împotriva sa.

1.2. În motivarea plângerii, s-a învederat, în esență, că procesul verbal încheiat împotriva sa nu corespunde realității. La data de 17.05.2014 în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CA 1095 P.K. pe _____________________.Sarat în intersecția cu _________________________ oprit la indicatorul Stop însă șoferul celuilalt autoturism a oprit și i-a făcut semn să treacă.

Precizează petentul că după autoturismul care i-a făcut semn să treacă mai departe se afla și mașina poliției care la scurt timp l-a semnalizat a oprit iar agentul de poliție care nu era echipat regulamentar i-a adus la cunoștința că îi ridica permisul pentru că nu a acordat prioritate de trecere celuilalt autoturism.

Mai arată petentul că autoturismul poliției era departe de intersecție și nu a avut cum să observe faptul ca șoferul din celălalt autoturism i-a făcut semn să treacă, iar agentul de poliție avea dreptul și obligația să vorbească cu șoferul autoturismului și să constate corect fapta.

1.3. În drept plângerea nu a fost motivată.

1.4. În dovedire, s-a solicitat proba cu acte, fiind depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare a contravenției contestat (fila 6 dosar fond), cartea de identitate a petentului și dovada eliberată de agentul de poliție după întocmirea procesului-verbal de contravenție (filele 7-8 dosar fond).

B) Apărările intimatului

2.1. La data de 22.07.2014, intimatul IPJ B____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată (filele 21-22 dosar fond).

S-a reliefat, în esență, că la data de 17.05.2014 agentul de poliție în jurul orelor 12,15 a observat cum autoturismul cu nr. de înmatriculare CA 1095 PK ce se deplasa pe ____________________ la intersecția cu ____________________ a respectat semnificația indicatorului „Stop” a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate unui alt autoturism, acesta din urma fiind nevoit să frâneze pentru evitarea impactului.

2.2. În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-208 Cod procedură civilă, s-a opus administrării probei cu martorii prev. de art. 315 al. 1 și 2 Cod procedură civilă.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

2.3. În dovedirea apărării sale intimatul a depus la dosarul cauzei, raportul agentului constatator, extras privind trecutul contravențional al petentului (filele 23-24 dosar fond).

C) Sentința pronunțată de instanța de fond și motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe

3.1. Instanța fondului a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.

3.2. În urma analizării materialului probator administrat în cauză, prin sentința civilă nr. 1348/28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul M_____ L________ A_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B____ și, în consecință, s-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.05.2015 de Biroul Rutier Râmnicu-Sărat.

3.3. Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de prima instanță, în esență:

- că petentul la data de 17 mai 2014 a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere, reținându-se în sarcina acestuia că în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CA 1095 PK în municipiul Rm.Sărat pe ___________________ ajuns la intersecția cu ____________________ a respectat semnificația indicatorului „Stop” a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate unui alt autoturism, acesta din urma fiind nevoit să frâneze pentru evitarea impactului;

- că verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, potrivit art.34 al.1 din O.G.nr.2/2001 rep., instanța constată că acesta este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale imperative, de ordine publică, prevăzute de O.G. nr. 2/2001 rep;

- că sub aspectul temeiniciei, instanța reține că O.G.nr.2/2001 rep. nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, faptele reținute în sarcina petentului fiind constatate nemijlocit de agentul constatator;

- că petentul nu a propus nicio probă cu care să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură acest act, fapta fiind constatată în mod nemijlocit de agentul constatator ca agent al statului;

- că față de împrejurarea că s-a creat un pericol potențial pentru siguranța circulației, de numărul mare al accidentelor care au drept cauză neacordarea priorității de trecere, de împrejurarea că nu de puține ori persoane care circulă regulamentar sunt implicate în evenimente rutiere, fără vreo culpă, instanța apreciază că sancțiunea complementară se justifică a fi menținută fiind prevăzută de lege și proporțională cu gravitatea faptei;

- că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, instanța constată că în mod corect, raportat la textele legale evocate, pe lângă sancțiunea principală i s-a aplicat și sancțiunea complementară.

D) Apelul exercitat de petent și apărările intimatului în fața instanței de apel

4.1. Împotriva acestei sentințe nr. 1348/28.10.2014 a Judecătoriei Râmnicu-Sărat, petentul M_____ L________ A_____, cu respectarea termenului legal, a declarat apel, înregistrat la data de 23.12.2014.

Apelul a fost motivat, în sensul că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată din data de 28.10.2014 la instanță pentru a-și susține nevinovăția, astfel că solicită să fie audiat în vederea stabilirii situației de fapt.

4.2. Nu a fost indicat temeiul de drept al apelului promovat.

4.3. În apel intimatul nu a depus întâmpinare.

4.4. La termenul de judecată din data de 07.05.2015, apelantul a fost prezent în ședința de judecată și și-a expus punctul de vedere consemnat în practicaua prezentei decizii.

II) Considerentele reținute de Tribunal care au fundamentat soluția dată apelului

Examinând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, în baza art. 466, 476, 479 și art. 480 C.proc.civ., incidente conform art. 34 alin. 2 și art. 47 din OG nr. 2/2001 și art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, Tribunalul reține că apelul nu este întemeiat, pentru considerentele care succed.

5. Obiectul prezentei cauze rezidă în plângerea contravențională formulată de petentul M_____ L________ A_____, în contradictoriu cu intimatul IPJ B____, vizând anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 17.05.2014 de un agent constatator al intimatului.

Prin acest act administrativ, s-a reținut că, la data de 17.05.2014, petentul apelant în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CA 1095 PK în municipiul Rm.Sărat pe ___________________ ajuns la intersecția cu ____________________ a respectat semnificația indicatorului „Stop” a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate unui alt autoturism, acesta din urma fiind nevoit să frâneze pentru evitarea impactului.

Pentru aceste motive, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă contravențională, în cuantum de 340 lei și i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de disp.art. 57 alin. 2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 100 alin. 3 lit. c din același act normativ.

6. Analizând apelul în limitele în care s-a devoluat pricina în fața instanței de apel, Tribunalul apreciază că, respingând plângerea ca neîntemeiată, judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost probată de organul constatator, iar sancțiunile au fost legal aplicate și individualizate.

7. Astfel, în primul rând, se observă că, în mod judicios, s-a reținut de prima instanță, în considerentele sentinței apelate, că înscrisurile/dovezile depuse de intimat fac dovada indubitabilă a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției sale.

Astfel, agentul constatator a constatat direct și personal că, la data de 17.05.2014, petentul apelant în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CA 1095 PK în municipiul Rm.Sărat pe ___________________ ajuns la intersecția cu ____________________ a respectat semnificația indicatorului „Stop” a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate unui alt autoturism, acesta din urma fiind nevoit să frâneze pentru evitarea impactului. Așa cum a arătat și apelantul polițistul se afla într-o autospecială din dotarea instituției chiar în spatele autoturismului condus de el.

Art. 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. definește noțiunea juridică de „acordare a priorității” ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.

În plus, la pct. 26 al textului califică prioritatea de trecere ca fiind dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

Pe de altă parte, art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prevede că la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.

Întrucât pe ______________________ petentul apelant era montat indicatorul „Stop”, acesta avea obligația de a opri și a acorda prioritate de trecere autovehiculelor ce se deplasau pe drumul cu prioritate.

Textul invocat de petentul apelant – art. 6 pct. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. nu prevede situații de genul celei invocate de apelant – o permisiune de trecere din partea celuilalt conducător auto.

În cauza de față, prioritate de trecere, în sensul art. 6 pct. 26 din OUG nr. 195/2002 o avea autovehiculul ce circula pe drumul cu prioritate și nicidecum conducătorul auto apelant, care urma a intra în intersecție dinspre un drum secundar prevăzut cu indicatorul „Stop”.

8. În al doilea rând, tribunalul reține că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul provine de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.

Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publică.

Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A_____ împotriva României).

Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I___ P__ c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).

Față de cele ce preced, tribunalul observă că, deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, în cauză apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N_______ G_______ c. României).

Faptul că instanța a procedat la soluționarea cauzei, când contravenientul nu a fost prezent, nu contravine celor expuse în precedent, deoarece prezența părților nu este obligatorie, fiind o manifestare a principiului disponibilității părții, care guvernează procesul civil, iar apelantul și-a expus detaliat punctul de vedere în chiar conținutul plângerii formulate, dar nu a propus probe în susținerea acesteia.

Conchizând, tribunalul reține că petentului i s-au asigurat garanțiile procesuale în conformitate cu normele europene enunțate, dar nu a produs nicio probă care să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, iar constatarea contravenției de către agent direct nu este în contradicție cu principiile enunțate anterior.

Așadar, tribunalul constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptelor contravenționale de către apelantul petent, iar sub acest aspect petentul apelant nu a criticat sentința instanței de fond.

În plus, tribunalul reține că potrivit art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, astfel că în cazul acestor contravenții simpla constatare directă și personală a polițistului rutier cu privire la săvârșirea unei contravenții conferă acestuia dreptul legal de a încheia actul constatator și sancționator, fără nicio altă formalitate suplimentară, câtă vreme acest drept îi este conferit de lege, iar polițistul se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

9. În al treilea rând, se observă că, menținând sancțiunile aplicate petentului-recurent, judecătoria a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Astfel, este de remarcat că, potrivit acestor dispoziții legale, sancțiunea stabilită se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

10. Or, în speță, în mod just, s-a apreciat de instanța de fond că faptele reținute în sarcina petentului (apelant) sunt de o gravitate apreciabilă și că sancțiunile aplicate sunt judicios individualizate, întrucât reflectă pericolul social al faptelor comise și țin seama de circumstanțele personale ale contravenientului.

Într-adevăr, sub acest ultim aspect, sunt relevante mențiunile existente în cazierul contravențional al petentului (apelant), depus la dosarul de fond (fila 20 dosar fond), din care rezultă că, în perioada 20.06.xxxxxxxxxxxxx14, apelantul M_____ L________ A_____ a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții la regimul circulației pe drumurile publice de 5 (cinci) ori, ceea ce reflectă că acesta are o conduită în trafic ce periclitează siguranța circulației și că aplicarea unei sancțiuni mai ușoare nu are niciun efect înspre acordarea comportamentului său în trafic cu normele legale ce reglementează circulația pe drumurile publice.

III) Soluția Tribunalului

11. Pentru aceste considerente, având în vedere că, în speță, nu există în cauză vreunul dintre motivele de anulare prevăzute de art. 480 C.proc.civ., Tribunalul, având în vedere și art. 34 și art. 47 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 109 alin.9 din OUG nr. 195/2002, va respinge apelul declarat, ca neîntemeiat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

12. Conform art. 34 alin. 2 teza I din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 483 alin. 2 teza a II-a cu referire la art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile date în apel în materie contravențională sunt definitive.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul contraventional declarat de petentul M_____ L________ A_____ domiciliat in Rm.Sărat ____________________.10 jud B____ în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE BUZAU cu sediul în Buzau ____________________-10 jud Buzau împotriva sentinței civile nr.1348/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX,ca neîntemeiat

Definitiva

Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015

Președinte, M______ C_______		Judecător, Crenguța P______
	Grefier, C_______ P______

Red CPJudecătoria RmSarat

Tehnodact CPDosar f XXXXXXXXXXXXX

4 ex/05.06.2015jud f M C C________