Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 769 A

Ședința publică din 18 septembrie 2015

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR I____________ Teritorial nr. 3 – cu sediul în București, sector 1, București. _______________________. 38 și din Suceava , ______________________. 16, județul Suceava, în contradictoriu cu intimata petentă ____________________ – prin administrator Micutar G_____ S________, cu sediul în Suceava, _____________________, ____________. A, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 429 din 16.01.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc ambele părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că, la dosar a fost depus, prin intermediul registraturii, un punct de vedere formulat de intimată.

În baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, competența de soluționare a apelului revine tribunalului, după regulile reglementate la art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă.

Constatând faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile depuse la dosar și poziția procesuală a părților și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 429 din 16.01.2015, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P______ G____ S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER BUCUREȘTI prin I____________ TERITORIAL 3 și a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx din data de 03.06.2013 întocmit de intimat, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 4.000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________, nr. xxxxxxxx/03.06.2014, petenta a fost sancționată contravențional de intimată cu sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 4.000 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr.69/2012 cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut că petenta nu a respectat obligația de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora astfel: conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare ________. S00280485V al autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, inspecția tehnică periodică a fost efectuată în data de 18.03.2014, operatorul de transport depășind termenul de 10 zile calendaristice prevăzut de legislația în vigoare pentru dotarea vehiculului cu plăcuțe privind masele și dimensiunile maxime admise.

În drept, instanța de fond, în temeiul disp. art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată prin Legea nr. 180/2002 cu modificările și completările ulterioare, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, hotărând asupra sancțiunii aplicate.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a reținute că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța de fond a reținut că pretinsul motiv de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, privind neindicarea bazei legale și neîncadrarea corectă și legală a faptei nu numai că nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, dat fiind nu se regăsește printre cele expres prevăzute de disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, putând fi eventual un motiv de nulitate relativă, dar nici nu este incident în cauză. Astfel, în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției la pct. 3 a fost încadrată legal fapta descrisă la pct. 1, constatându-se săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012.

În ceea ce privește pretinsa încheiere a procesului verbal cu încălcarea disp. art. 19 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut, dimpotrivă, că procesul verbal contestat a fost întocmit în mod legal, agentul constatator putând încheia procesul verbal și în lipsa contravenientului, pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de acesta. Instanța de fond a mai reținut și că au fost respectate disp. art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind indicarea motivului nesemnării procesului verbal de către contravenient, precum și motivul neconfirmării acestui aspect de către un martor. Că, prezența conducătorului auto C_______ G______ care a prezentat documentele la control la solicitarea agentului constatator nu este de natură să substituie prezența unui reprezentant legal al societății așa cum se invocă de către petentă.

Mai reține prima instanță că petenta a invocat și nerespectarea disp. art. 16 alin.(7) din O.G. nr. 2/2001, în ce privește obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, ce constituie un motiv de nulitate relativă care presupune ca petenta să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Or, prin însăși plângerea contravențională formulată, petenta a avut posibilitatea sa-și formuleze apărări, astfel că prima instanță nu a reținute nici acest motiv de nulitate invocat de petentă..

Referitor la motivația petentei prin care susține că au fost încălcate prevederile art. 25 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a reținut că nu constituie un motiv de nulitate a procesului verbal contestat, dat fiind că la pct. 4 din cuprinsul procesului verbal contestat au fost indicate toate datele privind efectuarea plății amenzii de către petentă, astfel că aceasta nu a suferit nici o vătămare.

Pentru toate acestea prima instanță a reținut că prezumția de legalitate a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată .

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, prima instanță a reținut că acesta de bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța de fond a reținut că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră ce intră în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Așadar, prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, în sine, contrară dispozițiilor art.6, paragraful 2 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, atât timp cât aceasta se păstrează în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare (Cauza xxxxx/03, A_____ împotriva României, paragraful 60).

Concluzionând, prima instanță a reținut că procesul-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor contravenționale legal întocmit face dovada, până la proba contrarie, asupra celor menționate în cuprinsul său, contravenientul având posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, iar instanța având un rol activ în administrarea probatoriului specific procedurii contravenționale.

S-a mai reținut că, din înscrisurile depuse de petentă (fișa de dimensiuni emisă de Reprezentanța RAR Suceava) rezultă că aceasta a făcut comandă pentru plăcuțe în data de 02.06.2014, cu o zi înainte de a fi sancționată contravențional. Din planșele foto de la dosar, depuse de petentă nu rezultă că aceste plăcuțe ar fi fost montate pe autovehicul la data constatării faptei contravenționale, cu atât mai mult cu cât aceste planșe foto sunt datate la 29.05.2014. Mai mult decât atât, din chiar cuprinsul plângerii contravenționale rezultă că plăcuțele cuprinzând masele maxime admise au fost comandate la data de 02.06.2014 și au fost montate ulterior. Prin urmare, instanța de fond a reținut că, constatările personale ale agentului constatator privind existența faptei contravenționale nu au fost răsturnate prin proba contrară de către petentă.

În altă ordine de idei, prima instanță a mai reținut că pârâta a făcut demersuri pentru a se conforma dispozițiilor legale privind obligația dotării autovehiculului cu plăcuțe cuprinzând dimensiunile maxime admise, prin efectuarea comenzii acestora la data de 02.06.2014, dovedindu-și în acest sens buna-credință.

Pentru aceste motive, instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată petentei prin procesul verbal contestat și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, a înlocuit sancțiunea principală a amenzii cu avertisment.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR I____________ Teritorial nr. 3, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele aspecte:

Astfel, arată apelantul că instanta de fond a interpretat greșit actul dedus judecații și a făcut o motivare contradictorie fata de cele dispuse în cauza, reținând că, parata a făcut demersuri pentru a se conforma dispozițiilor legale privind obligația dotării autovehiculului cu plăcuțe, cuprinzând dimensiunile maxime admise, prin efectuarea comenzii acestora la data de 02.06.2014, dovedindu-si în acest sens buna credința, sens în care a apreciat ca, potrivit art. 5 alin 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 21 alin 3 din OG 2/2001, aceasta nu corespunde gradului redus de pericol social al faptei descrise în procesul verbal, apărând ca excesiva, în contextul evocat, precum si faptul ca aplicarea unei sancțiuni nepecuniare este susceptibila de a atrage în mod real atenția reprezentantului petentei asupra necesitații imperioase de conformare în raport de cerințele legale, iar pentru aceste considerente, instanța a admis, in parte, plângerea și a înlocuit sanctiunea amenzii de 4000 lei, cu sancțiunea contravenționala a "avertismentului", potrivit art .7 si art .5 teza 1 din OG2/200 1, deși instituția intimată a demonstrat prin întâmpinarea depusă si prin înscrisurile doveditoare că, petenta intimata a circulat aproape 3 luni de zile fără a deține acele plăcute, aceasta având inspecția tehnica periodica efectuata la data de 18.03.2014 si conform legislației in vigoare, aceasta avea un termen de 10 zile pentru a intra in legalitate, fapt ce nu s-a intamplat.

Instanța de fond a apreciat si interpretat eronat dispozițiile art.4 pct. 61 din HG nr.69/2012, care sancționează o contravenție instantanee care s-a consumat la momentul controlului si pentru care legiuitorul a prevăzut sancțiunea cuprinsă între 4000 si 6000 lei considerând abaterea ca fiind sancționabila pecuniar.

Astfel, apelanta solicită a se observa că, în mod temeinic agentul constatator a reținut contravenția prevăzuta de art.4 pct.61 din HG nr.69/2012 în numele petentului si în mod corect contravenienta a fost sancționata ca urmare a controlului efectuat de ISCTR în data de 03.06.2014 orele 16: 18, pe DN 28B, km 73+800, loc Botosani, jud Botosani, asupra ansamblului de vehicule cu nr de inmatriculare SV -08- TA Y /XXXXXXXXXX, utilizat de către se P______ G____ SRL in baza copiei conforme a licenței de transport nr. xxxxxx si condus de conducătorul auto COSOV ANU G______ având CNP xxxxxxxxxxxxx, ce efectua un transport rutier contra cost, de mărfuri in trafic național, s-a constatat faptul ca, operatorul de transport sus menționat nu a asigurat echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care sa rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, astfel ca, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare ________________ al autovehiculului cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX, inspecția tehnica periodica a fost efectuată în data de 18.03.2014, operatorul de transport depășind termenul de 10 zile calendaristice, prevăzute de legislația în vigoare pentru dotarea vehiculului cu plăcuțe privind masele si dimensiunile maxime admise, abatere ce constituie contravenție in conformitate cu dispozițiile art.. 4, pct.61 din HG nr.69/2012 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, apelanta solicită ca instanța de apel să aibă în vedere că în OMTI nr. 1567/24.12.2013 se prevede la art. 28 la alin 7 că, începând cu data de 01.01.2014 termenul limita de la care devine obligatorie dotarea cu plăcute se stabilește individual pentru fiecare vehicul în parte și este a 10-a zi calendaristica după data până la care trebuie efectuata prima inspecție tehnica periodica pentru menținerea in circulație, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Prin urmare, arată apelanta că în cauză nu este vorba despre demonstrarea unei alte situații de fapt decât cea reținuta la momentul controlului, iar probele administrate de petentă nu fac dovada contrara celor menționate în procesul verbal de contravenții. Astfel, legiuitorul a instituit o obligație pozitivă în sarcina operatorului de transport și a înțeles sa sancționeze nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriul operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor, cu plăcuțe din care să rezulte, masele si dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, fapta contravenționala este delimitată corect, a existat, este constată si sancționata în mod just, deoarece procesul verbal de contravenție reprezentă o stare de fapt la momentul controlului și în acest sens consideră că sancțiunea avertismentului nu se impune pentru că o atare situație ca cea sancționată în cauza de față, nu poate fi socotită drept o faptă cu gravitate redusă în sensul art.7 a1.2 din OG 2/2001.

De asemenea, arată apelanta că, ceea ce a nu a luat în considerarea instanța de fond atunci când s-a pronunțat pe anularea procesului verbal de contravenție este faptul ca ne aflam în situația unei contravenții instantanee care s-a consumat la momentul controlului reprezentând o stare de fapt al acelui moment, iar fapta de săvârșirea căreia se face vinovat petentul a fost corect reținuta de către agentul constatator, este antijuridică, reprezentând o atingere adusă ordinii juridice existente, este comisă cu vinovăție, condiție care presupune ca persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicațiile sale și sa fi putut determina efectele acestuia.

Apreciază apelanta că în cauza de față nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 4000 lei, cea maximă fiind de 6000 lei.

Astfel, apelanta solicită instanței de apel sa aibă în vedere faptul că, așa cum a arătat și la instanța de fond, petenta intimata, nu se află la prima abatere contravenționala săvârșită, în ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționata de către inspectorii ISCTR și ARR, până în acel moment în 5 situații, sens în care s-a anexat un extras din baza de date ARR.

In acest sens, apelanta solicită să se constate că agentul constatator a individualizat în mod corect și legal sancțiunea aplicată, ținând cont de toate criteriile prevăzute în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare. De asemenea solicită ca instanța să aibă în vedere apărările formulate la prima instanța și probatoriul administrat și totodată având în vedere prevederile art.480 alin. 2 Cod de procedura civila, admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal ISCTR nr.xxxxxxxx/03.06.2014, dispunând executarea întregului cu antum al amenzii așa cum aceasta a fost stabilită în actul de control.

Intimata petentă ____________________ a depus la dosar un punct de vedere, prin care a solicitat respingerea apelului.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele :

Apelul vizează aspecte ce țin de individualizarea sancțiunii contravenționale, aspecte față de care tribunalul constată că prima instanță a apreciat corect gradul de pericol social al faptei în raport cu împrejurările în care aceasta a fost comisă și de criteriile de individualizare a sancțiunii prev. de art. 21 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, așa încât criticile formulate nu sunt fondate.

Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță că, deși petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, față de împrejurările concrete în care fapta s-a săvârșit, că pericolul social al acesteia este redus.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, gradului de pericol social al contravenției săvârșite trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă. Reține tribunalul, în concret, că în cauză nu s-a făcut dovada persistenței intimatei într-un comportament contravențional (similar) și anterior sancționat, dovadă care să ateste ineficiența aplicării unei sancțiuni pur morale. Deși în cererea de apel se arată că intimata a mai fost sancționată de cinci ori anterior , nu se depun probe în dovedire, în sensul că nu se indică care sunt procesele verbale de sancționare, care sunt faptele pentru care s-au aplicat sancțiunile anterioare și nici dacă respectivele procese verbale au rămas sau nu definitive după contestațiile formulate în instanță. Or, este știut că scopul principal al sancțiunii contravenționale este acela de a corija spiritul de responsabilitate socială al contravenientului, corijare care se impune a fi realizată în funcție de „rezistența” concretă la educare a destinatarului măsurii sancționatorii. Desigur, în condițiile în care intimata ar reitera comportamentul contravențional analizat în cauză, aplicarea unei sancțiuni mai severe s-ar impune cu necesitate.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR I____________ Teritorial nr. 3 împotriva sentinței civile nr. 429 din 16.01.2015 pronunțată de Judecătoria B_______, pe care o va păstra ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR I____________ Teritorial nr. 3 – cu sediul în București, sector 1, București. _______________________. 38 și din Suceava , ______________________. 16, județul Suceava, în contradictoriu cu intimata petentă ____________________ – prin administrator Micutar G_____ S________, cu sediul în Suceava, _____________________, ____________. A, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 429 din 16.01.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 18 septembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. U.M./06.10.2015

Jud. U________ A___-C______

Dact. A.E./ex. 5/