În motivare a arătat că soluția primei instanțe este netemeinică, fiindu-i respinse în mod greșit toate apărările fără o motivare completă, pertinentă și întemeiată.

A reiterat, susținerile de la instanța de fond, în primul rând, cu privire la faptul că procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat în termen de o lună, de la încheierea acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art.14 din OG nr. 2/2001, în al doilea rând, cu privire la modalitatea de comunicare a acestuia, cu nerespectarea pașilor prevăzuți de lege în acest sens, în al treilea rând, cu privire la existența cazului de nulitate absolută a procesului verbal, pentru lipsa semnăturii agentului constatator și în al patrulea rând, cu privire la abrogarea art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.

Intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de petentă ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că procesul verbal a fost întocmit respectând condițiile de formă impuse de art. 16 din O.G. 2/2001 și că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.

În speța dată, susținerile apelantei sunt nefondate, aceasta nefiind în măsură să răstoarne prezumția temeiniciei actului constatator și nefăcând dovada că la data săvârșirii contravenție deținea rovinieta valabilă. Pe de altă parter, arată că pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculului în data, la ora și în locul stipulat în procesul verbal.

În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 fapta reținută în sarcina petentei constituie contravenție, agentul constatator aplicând corect sancțiunea amenzii în cuantumul minim potrivit art. 14, anexa nr. 2, deși avea posibilitatea de a-i aplica această sancțiune până în cuantumul maxim prevăzut.

De asemenea, din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în cartea de identitate a acestuia, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.

Menționează intimata că petenta a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinietă demonstrând indiferență față de disciplina rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, faptă de natură a aduce prejudicii atât de natură patrimonială, cât și materiale asupra structurii drumurilor.

În ceea ce privește prevederile deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție București nr. 10/2013 a apreciat că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, înainte de data publicării în Monitorul Oficial a deciziei respective, având opțiunea comunicării prin afișare.

Apelanta nu a formulat răspuns la întâmpinare , dar a depus „precizări” prin care a invocat faptul că Î. C. C. J. a admis recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001, în raport de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este întemeiat.

Prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 18.03.2011 de către intimata CNADNR-SA prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN, petenta _____________________ SRL Câmpulung Moldovenesc a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, pentru încălcarea disp. art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că a circulat fără a deține o rovinietă valabilă.

Examinând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii acestuia, tribunalul constată că acesta nu este legal întocmit, fiind încălcate disp. art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la lipsa semnăturii agentului constatator, procesul- verbal fiind astfel lovit de nulitate absolută.

Din economia prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 455/2001, tribunalul reține că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, atât înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestora putând fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Că este așa o confirmă și prevederile art. 5 din Legea nr. 455/2001 în conformitate cu care înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnării electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Actul constatator atacat în cauză reprezintă o dovadă că intimata a încheiat în format electronic, în sarcina petentei, un proces-verbal de constatare a contravenției, cu toate că procesul-verbal de contravenție nu a fost destinat a fi citit prin intermediul unui program informatic sau al unui alt procedeu similar, pentru a îndeplini condițiile unui înscris electronic, în sensul prevăzut de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, și nici nu a dat naștere unui raport juridic de drept privat, pentru a fi aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la înscrisurile electronice și la semnătura electronică, ci unui raport juridice de drept public.

Mai mult, încheierea procesului-verbal de contravenție în formă electronică este incompatibilă cu dispozițiile legale cuprinse în art. 26 și 27 din OG nr. 2/2001 care prevăd în mod expres modalitățile de comunicare ale proceselor –verbale de contravenție: 1. înmânarea procesului-verbal contravenientului, când acesta este de față la întocmirea lui; 2. prin poștă, cu aviz de primire și 3. prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, astfel că orice alt mod de comunicare a procesului-verbal de contravenție, inclusiv în sistem informativ, nu este în concordanță cu dispozițiile legale.

Prin prevederile art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, legiuitorul a înțeles să stabilească domeniul de aplicare a acestei norme. Conform acestor prevederi, „prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.” Din interpretarea acestui text rezultă destul de limpede că prevederile acestei legi se aplică doar înscrisurilor în formă electronică cărora le poate fi aplicată pentru certificare o semnătură electronică.

Văzând definițiile prevăzute de art. 4 în contextul prevederilor art. 1 care stabilește domeniul de aplicare a legii respective, rezultă Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică nu este aplicabilă cazurilor în care se contestă legalitatea întocmirii unui proces-verbal de contravenție, proces-verbal tipărit pe suport de hârtie și comunicat contravenientului conform prevederilor generale în materia comunicării actelor de procedură; unui proces-verbal clasic, redactat sau tehnoredactat pe suport de hârtie nu-i poate fi „atașată sau logic asociată” o semnătură electronică deoarece aceasta, conform legii respective, reprezintă un set de „date în formă electronică” având un anumit conținut și un anumit obiect.

Se poate spune deci că, din interpretarea prevederilor Legii nr. 455/2001, rezultă că o semnătură electronică poate fi atașată doar unui înscris în formă electronică, fiind exclusă asocierea acestui gen de semnătură cu orice fel de înscris în formă clasică. (olograf sau tipărit pe orice alt fel de suport material).

Agentul constatator identificat prin numele său în conținutul procesului-verbal este într-adevăr titularul unui „certificat” având calitatea de „client” în sensul Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, „certificat” emis de CERTSIGN SA în calitate de „Furnizorul de Servicii de Certificare” în sensul acelorași norme. De asemenea, se mai poate constata că, așa cum reiese din mențiunile care însoțesc fotografia de la locul și data constatării contravenției, această constatare s-a făcut prin mijloace electronice, în urma constatării contravenției rezultând un document (înscris) în formă electronică la care a fost atașată semnătura electronică, a respectivului „client” (agentul constatator al CNADNR).

Acest document în formă electronică este apoi transmis în format electronic de la locul constatării contravenției (locul camerei video de supraveghere de pe DN X km Y + Zm), la unul dintre sedii regionale ale CNADNR unde pe baza „descifrării” semnăturii electronice atașate este recunoscut și imprimat pe suport de hârtie rezultând astfel procesul – verbal de contravenție care îi va fi comunicat contravenientului.

Deci, rolul semnăturii electronice în tot acest context este identificarea persoanei responsabile de constatare prin mijloace electronice a contravenției de la locul săvârșirii acesteia (agent constatator din cadrul CNADNR) de către operatorul de la sediul CNADNR în vederea tipăririi procesului-verbal care va fi comunicat contravenientului, iar odată cu transpunerea documentului din formă electronică în formă tipărită, semnătura electronică atașată documentului inițial își încetează orice funcție. Cu atât mai mult aceasta nu poate să suplinească prezența semnăturii agentului constatator care trebuie să însoțească procesul-verbal de contravenție.

Concluzionând procesul verbal de contravenție încheiat în formă electronică și comunicat contravenientului pe suport de hârtie, în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, atrage nulitatea procesului verbal de contravenție, inclusiv în cazurile în care la dosar este depus certificatul prin care se atestă dreptul de semnătură electronică al agentului constatator.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și prev. art. 34 din O.G. nr. 2/2001 modif., care conferă instanței competența de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, se constată că procesul-verbal atacat este lovit de nulitate deoarece lipsește semnătura olografă a agentului constatator.

În același sens a statuat și instanța supremă, pronunțând recursul în interesul legii ce a făcut obiectul dosarului nr. 14/2014, stabilind prin decizia nr. 6 din 16 februarie 2015, obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, de la data publicării în Monitorul Oficial, că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct.1N4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele –verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin.1 lit.a, alin. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.

Cu privire la celelalte aspecte invocate de petenta apelantă, instanța nu va mai proceda la analiza acestora, întrucât s-a constatat incidența unui caz de nulitate ce afectează legalitatea actului contestat.

În consecință, tribunalul reține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 480 C.pr.civ., tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința apelată, să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul-verbal contestat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelul declarat de petenta _____________________ SRL Câmpulung Moldovenesc, cu sediul în ____________________________. 4, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1034 din 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, intimată fiind C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, ______________________. 401A.

Schimbă în tot sentința apelată.

Admite plângerea contravențională.

Anulează procesul- verbal contestat _________ nr. xxxxxxx din 18.03.2011 emis de intimată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. P.I

Jud fond. M. D.

Tehnored. L.N.

4 ex./ 01.07.2015