DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B____
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9415
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I___ E_____ A___ I____
GREFIER: A______ A____ E______
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect anulare proces verbal de constatare a contravenției formulată de petentul J___ G______ M______, cu domiciliul în B____, ________________________. 20, _____________, jud. B____, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- C______, cu sediul în București, ___________________. 401A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: dosar aflat la primul termen de judecată are ca obiect anulare proces verbal de contravenție; stadiu procesual – fond; procedura de citare este legal îndeplinită; la data de 14 august 2015 intimata a formulat întâmpinare (f.23-26); petentul nu a depus răspuns la întâmpinare; la data de 20 august 2015, B__ A________ A_______ a comunicat înscrisuri (f.29-51).
Reluându-se cauza la a doua strigare, la apelul nominal au lipsit părțile și s-a făcut referatul de către grefierul de ședință în sensul celor de mai sus.
Completul de judecată constată că procedura de citare este legal îndeplinită și ambele părți au solicitat judecarea în lipsă, motiv pentru care procedează la judecarea cauzei pendinte.
În temeiul art. 131 C. proc. civ., instanța procedează la verificarea din oficiu a competenței, constatând, în temeiul art. 126 alin. 1) și alin. 2) din Constituția României coroborat cu art. 94 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 10¹ din O.G. nr. 15/2002, că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 C. proc. civ., completul de judecată estimează durata cercetării procesului la un singur termen de judecată.
Președintele completului de judecată declară deschisă cercetarea procesului și, nemaifiind alte cereri de formulat și nici incidente de soluționat, în temeiul 258 alin. 1) raportat la art. 255 C. proc. civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile și de natură să ducă la soluționarea procesului.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei de față, în temeiul art. 394 C. proc. civ. instanța de judecată rămâne în pronunțare asupra fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ la data de 28.07.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul J___ G______ M______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din data de 16.08.2011.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal contestat, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata contravalorii tarifului de despăgubire i-a fost comunicat odată cu înștiințarea emisă de B__ A________ A_______, prin care i s-a comunicat faptul că s-a început executarea silită împotriva sa.
Astfel, procesul-verbal nu a fost comunicat legal prin poștă, conform Deciziei nr.10/2013 a ÎCCJ, motiv pentru care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale decât începând cu data de 17.07.2015, dată la care a luat la cunoștină că s-a început executarea silită.
De asemenea, petentul a arătat că din actele dosarului de executare nu rezultă că s-ar fi încercat comunicarea prin poștă cu aviz de primire, ci s-a apelat direct la procedura de afișare, astfel cum atestă procesul-verbal de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Petentul a învederat, de asemenea, că sunt aplicabile în cauză considerentele Deciziei nr.6/2015 a ÎCCJ, potrivit căreia procesul-verbal este lovit de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: înștiințare (f.8), încheiere nr.1359/13.07.2015 (f.9), somație (f.10), adresă (f.11), încheiere de încuviințare a executării silite (f.12-13), cerere de executare silită (f.14), proces-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/16.08.2011 (f.15), dovadă comunicare prin afișare (f.14), copie C.I. (f.18).
A fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, conform art.223 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a învederat că plângerea contravențională se depune în termen de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat, în caz contrar acesta devenind titlu executoriu fără nicio formalitate.
În cauză, procesul-verbal a devenit titlu executoriu, motiv pentru care s-a început executarea silită împotriva debitorului, fiind pronunțată încheierea de încuviințare a executării silite, iar debitorul putea formula doar contestație la excutare, nu și plângere contravențională, termenul pentru depunerea plângerii fiind depășit prin întocmirea unor acte procedurale care privesc executarea, finalizate prin încheierea din dosarul execuțional, astfel încât orice apărări de fond ale petentului devin inutile și tardiv formulate.
De asemenea, intimata a arătat că modalitatea în care se face comunicarea procesului verbal este fie aceea a comunicării prin poștă, fie aceea a afișării la domiciliul contravenientului, iar Decizia nr.10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate produce efecte în cauza pendinte, în condițiile în care o asemenea decizie nu retroactivează, fiind aplicabilă exclusiv în raport de procesele-verbale emise ulterior publicării sale în Monitorul Oficial (23.07.2013).
De altfel, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, neputându-i-se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale, astfel încât procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.208, art.662, art.665-667, art.712, art.713, art.718 și pe cele ale art.771 C.proc.civ.
A depus la dosarul cauzei procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare (f.25) și extras privind sancțiunile contravenționale aplicate petentului (f.26).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 22.09.2015, sub aspectul probațiunii, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru ambele părți, aceasta fiind admisibilă și de natură să ducă la soluționarea cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 16.08.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – C______, procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petent a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 18.02.2011, ora 12:26, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, în dreptul localității Mărăcineni, locul DN2 km 115+80m.
Petentului i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei și s-a stabilit în sarcina sa și obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, respectiv 118,85 lei în echivalent.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului și a unui martor, contravenția fiind constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale Sistemul Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei SIEGMCR, însă intimata nu a depus la dosarul cauzei planșa foto 000203_xxxxxxxxxx_2634000, care este menționată în procesul-verbal contestat.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, înainte de a proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța are obligația de a verifica dacă plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal. În cauza de față, procesul verbal contestat i-a fost comunicat petentului în data de 30.08.2011, prin afișare la domiciliul acestuia din mun. B____, ________________________.20, ___________, jud. B____, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (f.33), iar plângerea contravențională a fost formulată la data de 28.07.2015.
Instanța apreciază că modalitatea principală în care trebuie să aibă loc comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției este prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, comunicarea prin afișare având un caracter subsidiar. Așadar, procedura de comunicare a procesului-verbal va fi îndeplinită prin afișarea acestuia la domiciliul contravenientului doar în situația în care comunicarea prin intermediul scrisorii recomandate cu confirmare de primire nu a putut fi realizată. Astfel, art.27 din O.G. nr.2/2001 trebuie interpretat în sensul în care prevede o modalitate de comunicare principală și o alta subsidiară, iar nu în sensul în care aceste două modalități ar fi alternative și lăsate la dispoziția discreționară a instituției din care face parte organul constatator.
În prezenta cauză, intimata nu a făcut dovada încercării de comunicare a procesului verbal în această modalitate anterior afișării, astfel încât comunicarea nu s-a efectuat în condițiile prevăzute de lege.
Prin Decizia nr.10 din 10 iunie 2013 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul celor mai sus arătate.
Deciziile pronunțate pe calea recursului în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial, în sensul că interpretarea relevată va fi avută în vedere de orice instanță pe rolul căreia se află în curs de soluționare o cauză în care este incidentă norma interpretată sau care este sesizată cu o astfel de cerere ulterior publicării deciziei Î.C.C.J., neavând relevanță data comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției.
De altfel, prin decizia mai sus menționată a devenit obligatorie o interpretare statornicită anterior de practica judiciară majoritară, astfel încât aplicarea dispozițiilor art.27 din O.G. nr.2/2001 în această manieră respectă exigențele de previzibilitate a legii.
Orice altă interpretare a modalității în care trebuie realizată comunicarea procesului-verbal ar contrazice dispozițiile art.26 alin.3 din O.G. nr.2/2001, care prevăd în sarcina agentului constatator obligația de comunicare a procesului-verbal și a înștiințării de plată, atunci când contravenientul nu este prezent sau refuză să semneze.
Așadar, nicio altă persoană sau instituție și nici executorul judecătoresc nu se pot substitui organului constatator în îndeplinirea obligației de a comunica procesul-verbal, având în vedere că organul emitent al actului administrativ unilateral este cel căruia îi incumbă obligația de comunicare a sancțiunii.
Pe cale de consecință, nu prezintă relevanță faptul că executarea silită a fost începută și nu pot fi reținute argumentele intimatei în acest sens, de vreme ce procesul-verbal contravențional nu a fost legal comunicat. De aceea, contrar susținerilor intimatei, petentul a formulat prezenta plângere contravențională în termenul prevăzut de lege, astfel încât alegația intimatei conform căreia singura cale de atac la dispoziția petentului ar fi contestația la executare este neîntemeiată.
În concluzie, nu prezintă relevanță data la care petentul a luat cunoștință de încheierea procesului-verbal, respectiv data comunicării efectuate de B__ A________ A_______, deoarece intimata avea obligația să comunice ea însăși actul administrativ unilateral, în termenul și condițiile prevăzute de art.27 din O.G. nr.2/2001.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că acesta nu a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsind semnătura olografă a agentului constatator.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța are în vedere Decizia nr. 6/2015 a Î.C.C.J. prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuându-se că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Astfel, în conținutul deciziei mai sus menționată s-a reținut că au procedat corect instanțele care au admis plângerile contravenționale și au apreciat că lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, respectiv Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii contravenționale, încheiat în temeiul art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
În acest sens, a fost statornicită o practică judiciară majoritară anterior publicării Deciziei nr. 6/2015 a Î.C.C.J.
Constatând existența unui motiv de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că nu mai este necesar a analiza celelalte apărări ale petentului.
Pentru aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată și va anula procesul verbal contestat, precum și măsurile și sancțiunile dispuse prin acesta, respectiv va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 250 lei și de obligația de plată a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro (118,85 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul J___ G______ M______, cu domiciliul în B____, ________________________. 20, _____________, jud. B____, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- C______, cu sediul în București, ___________________. 401A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei și de obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, respectiv 118,85 lei, în echivalent.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B____, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I___ E_____ A___ IRINAANDRONE A____ E______
Red.I.E.A.I./Tehnored. A.A.E/4ex./15.10.2015