Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1108/2014

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

Judecător L_______ V______ M____

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție formulat de apelanta L____ D______ domiciliată în Năvodari, ___________________, ______________. B, ____________________ în contradictoriu cu intimatul P_______ O_______ NAVODARI, POLITIA LOCALA NAVODARI cu sediul în Năvodari, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1856/24.02.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, , se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat și excepții de invocat, instanța declară dezbaterile închise, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, reține următoarele :

Prin Sentința civilă nr 1856/24.02.2014, Judecătoria C________ a dispus în sensul respingerii plângerii contravenționale .

Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxxx/09.08.2013 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 lei în baza art. 6 lit. y din HCL 207/2008.

S-a reținut în acest sens că la data de 08.08.2013 ora 08.15 petenta a staționat cu autoturismul XXXXXXXXX marca Renault în spațiul destinat transportului public de călători de pe _________________________ Supermarchetul L____ & I____. Potrivit mențiunilor din procesul-verbal, la fața locului s-au făcut planșe foto.

De asemenea s-a consemnat faptul că petenta nu este de față la momentul încheierii procesului-verbal, dar i s-a adus la cunoștință că va fi sancționată, precum și faptul că la încheierea procesului-verbal nu a fost de față niciun martor deoarece persoanele de față au refuzat.

Potrivit art. 6 lit y din HCL 207/2008, constituie contravenție la normele de protecție a drumurilor, trotuarelor și parcajelor în vederea menținerii aspectului estetic al Orașului următoarele fapte:

y) staționarea sau parcarea autovehiculelor în refugiul sau marcajul stațiilor de transport în comun.

Sancțiunea prevăzută este amenda de la 500 lei la 1000 lei pentru persoane fizice și de la 1500 lei la 2500 lei pentru persoane juridice.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Sub un prim aspect se constată că fapta reținută în sarcina petentei este descrisă corespunzător și permite instanței să analizeze existența sau inexistența contravenției.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă se reține că în art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravențieie fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o.

Totodată, se constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea disp. art. 19 din OG 2/2001, fiind indicat motivul care a condus la încheierea acestuia în lipsa unui martor, respectiv faptul că persoanele de față au refuzat.

În ceea ce privește încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni, instanța constată că petenta a avut posibilitatea exercitării acestui drept prin plângerea adresată instanței.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A_____ v. România).

În cauză, petenta nu a administrat proba prin care să facă dovada unei situații de fapt diferită de cea reținută prin procesul-verbal contestat. Deși a susținut că nu a staționat, ci doar a oprit pentru 2-3 minute, petenta nu a dovedit acest fapt. Pe de altă parte, faptul că petenta era în întârziere la serviciu și avea sarcina îndeplinirii protocolului pentru ziua în curs, nu este de natură a o exonera de răspundere.

Intimatul a făcut dovada faptei reținute în sarcina petentei prin planșele foto depuse la dosar. Totodată, au fost depuse planșe foto prin care s-a făcut dovada, contrar susținerilor petentei, a existenței locurilor de parcare în vecinătatea locului unde a staționat petenta.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că a fost legal stabilită, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și necesară pentru corijarea comportamentului participantului la traficul rutier. De asemena, se reține că amenda a fost aplicată în cuantumul minim stabilit de HCL 207/2008.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel / petenta L____ D______, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C________ – Secția C_________ Administrativ și Fiscal la data de 14.07.2014 .

In motivarea caii de atac , apelanta invedereaza critici de nelegalitate a hotararii pronuntate de catre instanta de fond prin prisma gresitei aplicabilitati a dispozitiilor coroborate prevazute de art 16 si 17 din OG 2/2001.

Conform jurisprudentei în materie , „ în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă , duce la aplicarea sanctiunii nulității absolute a actului constatator al contraventiei potrivit art 17 din OG 2/2001 , sancțiune care nu poate fi acoperita în nici un fel – întrucat face imposibila aprecierea gravității faptei săvârșite și implicit a justetei sanctiunii aplicate de către instanta de judecata, singura în masura să realizeze un control obiectiv și impartial al procesului – verbal criticat .

Considera că in procesul – verbal nu se mentionează intervalul orar în care autoturismul ar fi stationat neregulamentar , situtatie in care nu se poate aprecia asupra corectitudinii incadrarii juridice , in raport de prevederile art 63 alin 1 din OUG 195/2002 , potrivit carora se considera imobilizare voluntara a unui vehicul pe dumul public , pe o durata de cel mult 5 minute . Peste aceasta durată , imobilizarea se considera stationare . Avand in vedere ca stationarea este expres reglementată și presupune imobilizarea pe o durată mai mare de 5 minute , apreciaza ca inexistenta mentiunilor face imposibilă individualizarea sanctiunii , astfel incat procesul – verbal este nelegal .

Totodata , in mod nelegal instanta de fond consideră că procesul – verbal a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art 19 din OG 2/2001 , desi nu exista nici un martor care să certifice refuzul de a mă legitima sau de a semna actul constatator . Cu toate ca art 19 din OG 2/2001 permite incheierea procesului – verbal în lipsa contravenientului , această norma trebuie interpretata și inteleasa in legatura cu dispozitiile art 16 alin 7, în sensul că încheierea procesului – verbal în lipsa contravenientului trebuie sa fie urmarea refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta în fata agentului constatator , nu in sensul îngradirii dreptului de a face obiectiuni . Astfel , considera că agentul constatator si –a atribuit calitatea de a alege intre posibilitatea de a – i da dreptul să facă obiectiuni sau să incheie actul constatator în lipsa sa , ingradindu – i dreptul a face mentiunile cuvenite . Lipsa obiectiunilor contravenientului duce la nulitatea procesului – verbal de contraventie și care nu poate fi acoperita in nici un fel .

Chiar in conditiile in care s –ar retine in sarcina sa nerespectarea vreunor dispozitii legale , prezentarea fidela a situatiei de fapt si a conditiilor in care a fost savarsita fapta ar fi dus instanta la concluzia ca nu a avut in mod obiectiv – posibilitatea de a adopta alta conduita. Lipsa locurilor de parcare din acea zona reprezinta cauza situatiilor de acest gen , in care conducătorii auto sunt nevoiti să opreasca in locuri „ mai putin permise „.

Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal se arata ca acesta nu poate face prin el insusi dovada existentei faptei , a autorului acesteia si a vinovatiei ; procesul – verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzată de săvârșirea contraventiei . Prin urmare , nu i se poate retine sarcina dovezii celor constatate in procesul – verbal a carui anulare o solicita . In lumina jurisprudentei CEdO , beneficiind de prezumtia de nevinovatie , rezulta ca desi are aceasta facultate nu este obligata sa – și demonstreze nevinovatia , sarcina probei revenind Politiei Locale . Considera ca intimatul nu a facut dovada faptei retinute in sarcina sa prin plansele foto depuse la dosar – atata timp cat din acestea reiese doar faptul ca a oprit ______________________ , si nu ca a stationat . Conform reglementarilor rutiere in vigoare , oprirea este permisă in locurile in care stationare este interzisa , pe când stationarea este interzisa in locurile in care oprirea este interzisa . A__ 6 lit y din HCL 207/2008 in baza caruia a fost sanctionata incrimineaza stationarea , nu si oprirea , iar din descrierea faptei de catre intimat in cadrul procesului – verbal cat si din probele depuse rezulta fara echivoc ca a oprit .

In subsidiar , solicita inlocuirea sanctiunii amplicate cu masura avertismentului , in contextul aplicabilitatii dispozitiilor art 21 alin 3 din OG 2/2001 .

In temeiul art 471 alin 5 C proc civ , intimatul nu a formulat si depus intampinare.

Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

In ceea ce priveste critrica reclamantei descrierea faptei de natura sa duca la convingerea instantei asupra gravitatii acesteia , se va retine ca in mod corect instanta a statuat ca procesul – verbal de contraventie intuneste toate mentiunile obligatorii , nefiind afectat de vreo cauza care sa duca la concluzia ca acesteia i –a fost aduse prejudicii sau vatamari ce nu poate fi inlaturate decat prin anularea actului .

De asemenea , in ceea ce priveste incidenta dispozitiilor prevazute de art 19 din acelasi act normativ , se va retine ca actul in sine cuprinde mentiunile obligatorii – incheierea actului in sine fiind efectuata in lipsa martorilor ce au refuzat sa semneze , dar si al aducerii la cunostinta petentei a faptului ca va fi sanctionata .

De altfel , lipsa mentiunii privind eventualele obiectiuni cu privire la fapta contraventionala retinuta in sarcina sa , Tribunalul va retine ca instanta de fond a apreciat corect asupra acestui aspect – considerand ca prin exercitarea dreptului de a formula plangerea contraventionala , acesta si –a manifestat posibilitatea de a – și demonstra nevinovatia .

Tribunalul retine ca sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, se va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care din materialul probator analizat a rezultat faptul ca petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei retinuta in sarcina sa și prevazuta de art 6 lit y din HCL 207/2008 .

Potrivit art. 6 lit y din HCL Năvodari nr. 207/2008 s-a stabilit că stationarea sau parcarea autovehiculelor în refugiul sau marcajul statiilor de transport in comun constituie contraventie si se sanctioneaza potrivit aleluiasi articol cu amenda de la 500 -1000 lei pentru persoane fizice .

Asadar , plecand de la elementul material ala faptei contraventionale retinute in sarcina petentei , intanta de fond in mod corect a retinut ca textul normei indica indeplinirea cumulativa a doua conditii : 1. să existe o acțiune din partea petentei, constând în imobilizarea autoturismului sau staționare a acestuia in refugiul sau marcajul statiilor de transport in comun și 2. prin această imobilizare să se stânjenească accesul mijloacelor de transport in spatiul destinat pentru imbarcarea in siguranta a calatorilor .

Din plansele foto depuse la dosar ( f 35,36) , se observa asa cum corect s –a retinut ca petenta realizeaza ambele elemente materiale al contraventiei –stationare a autoturismului in refugiul statiei de transport in comun , stanjenind astfel accesul mijloacelor de transport in comun si imbarcarea calatorilor in siguranta .

In situatia pendinte se va aprecia ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca petenta nu a facut dovezi clare si concrete prin care sa demonstreze ca timpul scurs intre momentul opririi autoturismului si cel al constatarii contraventiei a fost mai mic de 5 minute asa cum sustine, cum tot asa aceasta nu a facut dovada ca in zona aferenta nu exista posibilitati de parcare a autovehiculelor ( aspecte aspra carora intimatul a facut dovezi clare si concludente – f 72-82).

In ceea ce priveste sarcina probei , potrivit jurisprudentei CEDO ( Neata c Romania , H_____ si altii c Romaniei ) s –a statuat ca aceasta nu este una absoluta si revine doar celui ce acuza , ci și partea in sine( contravenientul ) poate solicita si administra orice probe de natura sa demonstreze existenta prezumtiei de nevinovatie ; aspecte asupra carora petenta nu a inteles sa se aplece.

Avand in vedere cele retinute , în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta L____ D______ domiciliată în Năvodari, ___________________, ______________. B, ____________________ în contradictoriu cu intimatul P_______ O_______ NAVODARI, POLITIA LOCALA NAVODARI cu sediul în Năvodari, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1856/24.02.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A___ J______ N___ L_______-V______ M____

Grefier

E____ N_____

Red. Jud. fond. D.E.A___

Red. Jud. apel L.V.M____

4 ex./6.01.2015