ROMÂNIA

Tribunalul A___ Operator 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 29

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015

PreședinteEugenia I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier E____ M_____

S-a luat în examinare apelul declarat de petentul D_______ A_____ împotriva sentinței civile nr. 4484 din 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având de obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal se constată lipsa petentului apelant D_______ A_____ și a reprezentantului intimatului I____________ de poliție județean A___.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței _________ nr. xxxxxxx/12.01.2015 (fila 17).

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Instanța declară încheiată cercetarea apelului și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, întrucât s-a solicitat judecata în lipsă, în temeiul art. 223 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 4484 din 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea formulată de petentul D_______ A_____, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 27.06.2014 de I____________ de Poliție Județean A___.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 340 lei și 4 puncte penalizare, pentru încălcarea dispozițiilor art. 52 alin.1 și 147 pct.1 din HG 1391/2006 raportat la art.100 alin.3 lit. d) și art.101 alin.1 pct.18) din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 27.06.2014 a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, din direcția Piața UTA spre Podgoria și a trecut pe culoarea roșie a semaforului din fața Gării și a semaforului din fața Liceului ,,S____ D_____’’. Totodată agentul a constatat că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere.

În conformitate cu art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, s-a dispus sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

Examinând legalitatea actului sancționator, conform art.34 din OG 2/2001, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la temeinicia procesului-verbal s-a constatat că petentul a susținut că nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric, ci pe culoarea galbenă. A fost surprins chiar sub semafor de această culoare și nu a fost în măsură să oprească.

Fapta a fost constatată personal de agentul de poliție, nefiind înregistrată cu mijloace tehnice.

Instanța de fond a mai reținut că apărarea formulată de petent nu a fost de natură să îl apere de răspundere, întrucât, pe de o parte, potrivit art.30 alin.3 lit. c) din OUG nr.195/2002 semnalul de culoare galbenă împreună cu cel de culoare roșie interzic trecerea, iar pe de altă parte argumentul că a fost surprins ,,sub’’ semafor nu este plauzibil, fiind improbabil ca, în același timp să vadă culoarea galbenă a semaforului și să se afle sub semafor.

Petentul a apreciat insuficiente propriile constatări ale agentului și că, astfel, nu s-a respectat prezumția de nevinovăție care operează în favoarea sa, invocând în acest sens jurisprudența CEDO.

Instanța de fond a reținut, în temeiul aceleași jurisprudențe, că în ceea ce-l privește pe petent nu a fost încălcată această prezumție, întrucât „ 12. (...) Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, [dec.], 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999).”

Cu alte cuvinte, jurisprudența invocată a vizat echitatea procedurii și faptul că garanțiile prevăzute de art. 6 de Convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile procedurii referitoare la contestarea procesului-verbal.

Totodată, s-a recunoscut prezumția relativă de adevăr a procesului verbal de contravenție, cu atât mai mult în materia contravențiilor rutiere.

Între cele două prezumții trebuia să existe un echilibru, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare. Nu este exclusă obligația procedurală a petentului de a proba că starea de fapt reținută în procesul verbal nu este conformă realității, instanța de judecată fiind obligată să-i dea posibilitatea de a propune probe în acest sens, respingerea sau înlăturarea unei probe a acestuia trebuind a fi temeinic motivată.

Ori petentului nu i s-a îngrădit dreptul de a propune nicio probă dintre cele pe care le-ar fi considerat pertinente.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul D_______ A_____ solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție, în motivarea arătând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, argumentele pentru care instanța de fond a respins plângerea sa fiind în totală contradicție cu principiile de bază ale sistemului nostru de drept cât și cu principiile dreptului european.

Prin întâmpinare intimatul solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, în motivare arătând că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens se impune cu necesitate concluzia că instanța de fond a examinat legalitatea actului juridic sancționator în conformitate cu art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și a constatat judicios că la întocmirea acestuia au fost respectate cerințele de la art. 16, 17 și 19 din același act normativ, reținând totodată că raportat la lucrările dosarului s-a dovedit într-o măsură suficientă de către intimat că fapta reținută a existat și a fost încadrată juridic corespunzător, în condițiile în care s-a constatat „ex proprii sensibus” nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului electric .

Astfel fiind nu pot fi primite criticile pe care apelantul le-a formulat față de hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță, prin motivele sale de apel, dimpotrivă sunt întemeiate apărările intimatului, care a evidențiat în acord cu legislația rutieră ce se regăsește în OUG nr. 195/2002 că, constatările directe făcute se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, chiar dacă aceasta nu este una absolută ci relativă, impunându-se a fi coroborată și cu celelalte dovezi administrate în fața judecătorului.

Așadar nu se pune problema ca în cauză să-i fi fost încălcat petentului dreptul la un proces echitabil reglementat prin art. 6 din CEDO și nici prezumția de nevinovăție de care este adevărat că trebuie să se bucure cu valoare de principiu orice persoană acuzată de săvârșirea unei contravenții, ignorându-se însă de către partea apelantă că nici aceasta din urmă nu este una absolută ci de asemenea relativă, putând fi înfrântă în măsura în care nu se coroborează cu celelalte dovezi despre care s-a făcut vorbire în alineatul precedent al deciziei de față.

Cât privește aspectul individualizării sancțiunii contravenționale bine a stabilit judecătoria că amenda aplicată este adecvată gradului de pericol social concret al contravenției săvârșite și că nu se justifică înlocuirea acesteia cu avertismentul față de cerințele de la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 în raport cu atitudinea nesinceră a petentului și de lipsa dovedirii vreunei circumstanțe reale sau personale de natură a reliefa o gravitate redusă în cauză, sancțiunea complementară aplicată derivând direct de la lege și nefiind lăsată în nici un fel la aprecierea agentului constatator.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de petentul D_______ A_____, împotriva sentinței civile nr. 4484 din 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21.01.2015.

Președinte Judecător E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

E____ M_____

Red.E.I./tehnored.CF/4 ex/9.02.2015

sent.Judecătoria A___ - C_____ H__

Se ________________>D_______ A_____ - A___, ______________________, ______________________> „ intimat I____________ de poliție al județului A___ - _________________. 17-19

2 ____________________________>