ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE Nr. 786/2015

Ședința publică de la 16 decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M____ R_______

Judecător C_______ M_______

Grefier H___ J____

Pe rol se află pronunțarea asupra apelul declarat de apelanta LCT International SRL împotriva sentinței nr.101/21.01.2015 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față constată următoarele:

P___ sentința civilă nr.101/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta LCT International SRL în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – Regiunea nr.8 Sibiu împotriva procesului verbal de contravenție ISCTR xxxxxxxx/21.08.2014.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că timpul disponibil se referă la posibilitatea conducătorului auto de a fi în alt loc decât la locul de muncă, dar acesta nu a putut dispune liber de timpul său, după cum se prevede în dispoziția care definește perioada de repaus săptămânal, cât timp acesta trebuia să răspundă eventualelor solicitări ale angajatorului, chiar și acasă aflându-se, iar sancțiunea a fost corect individualizată.

Împotriva hotărârii instanței de fond petenta a formulat apel.

În motivarea apelului, petenta a arătat faptul că perioada de odihnă a fost în realitate efectuată, cele constatate de agent rezultând dintr-o eroare de operare a conducătorului auto, care, în loc să acceseze butonul „pauză/perioadă de odihnă” a accesat, din neglijență, butonul „timp disponibil”, însă, în realitate, a efectuat perioada de odihnă. În tot acest timp, autovehiculul nu a fost mișcat din loc. În speță, culpa nu poate aparține persoanei juridice, ci conducătorului auto, deoarece acesta a manevrat eronat aparatul tahograf, pentru că nu au fost încălcați timpii de conducere și de odihnă. Eroarea umană se situează dincolo de organizarea activității sau instructajul despre care petenta nu are nicio dovadă că nu a fost efectuat. Mai mult, pericolul social concret nu este ridicat, conducătorul auto a beneficiat de 63 de ore de odihnă efectivă, la domiciliu.

Intimatul ISCTR Regiunea 8 Sibiu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a dispozițiilor art.477 și 479 C.proc.civ., precum și ale art.34 alin.2 din OG 2/2001, instanța constată că este legală și temeinică, urmând a respinge apelul ca neîntemeiat.

Astfel cum rezultă din procesul verbal ISCTR/xxxxxxxx/21.08.2014 încheiat de I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I____________ Teritorial nr.8, petenta a fost sancționată contravențional întrucât, la controlul efectuat în trafic în data respectivă, pe DN13 km 106 vânători, jud. M____, a fost oprit și verificat în trafic ansamblul auto cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX – XXXXXXXXX utilizat de petentă, condus de conducătorul auto M_____ I__ Rubian, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri periculoase în trafic național. În urma verificărilor, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă săptămânală redusă cu 4 ore sau mai mult, astfel: conducătorul auto nu a efectuat perioada minimă de odihnă săptămânală redusă de minim 24 de ore, mai exact în intervalul 08.08.2014, ora 19.27 și până în data de 11.08.2014, ora 10.33, perioadă care a fost analizată cu ajutorul softului TachoScan 1.9. S-au întocmit formular de control în trafic și buletin de control în trafic pe care conducătorul auto le-a semnat.

Nu a fost contestat rezultatul citirii cu softul specializat, însă petenta a invocat atât în plângerea formulată, cât și în cuprinsul apelului faptul că înregistrarea perioadei de 63 de ore de „disponibil” (available – fila 9 dosar fond) s-a datorat erorii umane, respectiv a conducătorului auto, care a accesat un alt buton decât cel destinat „pauzei” (break), însă, în realitate, a efectuat perioadă de odihnă la domiciliu.

Tribunalul reține că reglementarea și controlul respectării timpilor de conducere și odihnă impune, prin natura sa, utilizarea unor aparate speciale care înregistrează orice activitate efectuată de conducătorii auto și care constituie, astfel, singura modalitate certă de verificare a respectării dispozițiilor legale. Responsabilitatea utilizării corecte a acestor aparate aparține atât întreprinderii de transport, cât și conducătorului auto, fiecare din aceștia putând fi sancționat pentru comiterea anumitor tipuri de contravenții, potrivit OG 37/2007.

În speță, pentru fapta comisă, răspunderea aparține, conform art.8 alin.1 pct.9 și art.9 alin.1 lit.c din OG 37/2007 (forma în vigoare la data săvârșirii faptei), operatorului de transport auto. Ceea ce a invocat petenta este o eroare de fapt în sensul art.11 alin.1 din OG 2/2001, însă tribunalul apreciază că o asemenea împrejurare (operarea eronată a tahografului), chiar dacă ar fi reală, nu constituie eroare în sensul OG 2/2001, întrucât trebuie să excludă culpa contravenientului. Or, prin instituirea unei răspunderi obiective a operatorului de transport pentru nerespectarea de către propriii conducători auto a timpului minim de odihnă, legiuitorul a stabilit, practic, ca operatorul să răspundă și pentru eventualele erori pe care aceștia le-ar comite cu privire la funcționarea aparatelor tahograf care atestă respectarea timpilor. De altfel, atitudinea subiectivă a conducătorului auto nu poate fi stabilită pe bază de probe, respectiv nu se poate determina dacă acesta a apăsat butonul „timp disponibil” în loc de butonul „odihnă” din eroare sau intenționat, pentru a se afla la dispoziția angajatorului, acesta fiind și motivul pentru care răspunderea contravențională este obiectivă în această ipoteză.

Mai mult, instanța observă că, la întoarcerea la autovehicul în data de 11.08.2014, ora 10.33, conducătorul auto a acționat butonul „odihnă” (break – final 9 dosar fond), ceea ce înseamnă că a observat că tahograful se afla în poziția „disponibil”, ceea ce duce mai departe la presupunerea rezonabilă că putea observa acest lucru încă din data de 08.08.2014. Or, dacă în mod rezonabil acesta putea să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă, nu există eroare de fapt ca o cauză care înlătură răspunderea contravențională.

În final, tribunalul apreciază că niciunul din argumentele prezentate de petentă nu poate justifica înlocuirea amenzii în cuantum minim, raportat la intenția clară a legiuitorului de a sancționa cu severitate orice abatere referitoare la odihna conducătorilor auto, în vederea prevenirii accidentelor rutiere cauzate de oboseala acestora. Din această perspectivă, nu prezintă importanță faptul că s-a dovedit că autovehiculul nu a fost mișcat din loc timp de 63 de ore, atâta timp cât nu s-a dovedit care a fost activitatea conducătorului auto în acest timp – singura probă este citirea tahografului, care indică faptul că acesta era disponibil și nu într-o perioadă de odihnă, potrivit legii.

P___ urmare, sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal în discuție este legală și temeinică.

Având în vedere considerentele expuse, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.480 C.proc.civ., va respinge apelul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta LCT International SRL cu sediul în Sacele, _________________________, jud. B_____, împotriva sentinței nr.101/21.01.2015 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M____ R_______ C_______ M_______

GREFIER,

H___ J____

Red./Tehnored.C.M.

4 ex/28.01.2016

Jud. primă instanță: A. D___