R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

REȘIȚA

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Cod operator 2896

DECIZIA CIVILĂ NR. 273/A

Ședința publică din data de 28.05.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I_____ M____

JUDECATOR: R______ C______

GREFIER: BÂRLAȘ D______ C_____

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta Direcția Poliția Locală Reșița, împotriva sentinței civile nr. 2257/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reprezentantul apelantei, domnul consilier juridic V____ A___, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, se constată că la data de 26.05.2014 intimata a depus la dosar împuternicirea avocațială nr. 178/2014, privind pe domnul avocat G___ C_______.

Nemaifiind alte cereri de formulat, în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.

Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 25.03.2013, petentul _________________ a contestat procesul-verbal de contravenție ________ nr. 6203 încheiat la data de 01.03.2013, întocmit de către Direcția Poliția Locală Reșița, prin care i s-a aplicat o amendă contravențională, în baza art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 republicată și sancționată de disp. art. 4/1/lit. a) din Legea 61/1991 rep. , în cuantum de 100 lei .

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost reținut în sarcina sa că la data de 22.01.2013 autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX ar fi fost oprit pe trotuarul din stația V_______, și că nu a dat curs invitației de a comunica datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul, fiind sancționat contravențional cu suma de 100 lei. Petentul menționează că autoturismul său nu a stânjenit mersul pe trotuar al pietonilor, fiind parcat în fața firmei Tesaro ___________________ care aceasta își are sediul și își desfășoară activitatea de restaurant, numita C________ M_____ fiind persoana care administrează ambele firme.

Prin sentința civilă nr. 2257/15.10.2013, Judecătoria Reșpița a admis plângerea formulată de către petenta _________________ și a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. 6203/01.03.2013, întocmit de către Direcția Poliția Locală Reșița.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. 6203/01.03.2013, întocmit de către Direcția Poliția Locală Reșița, i s-a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 100 lei, în baza art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991 republicată și sancționată de disp. art. 4/1/lit. a) din Legea 61/1991 rep..

Sub aspectul legalității, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că procesul verbal contestat a fost întocmit pe numele societății petente, pentru refuzul de a comunica datele de identificare ale persoanei care a condus la data de 22.01.2013 autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, parcat pe trotuarul din _________________________________.

Conform disp. art. 3 pct. 31 din Legea 61/1991, rep., constituie contravenție refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Din analiza gramaticală a textului de lege în baza căruia a fost amendată societatea petentă, constituie contravenție refuzul de a da relații despre propria identitate, de a se legitima sau de a se prezenta la sediul poliției la invitația justificată a organelor de poliție, și nu de a da relații despre alte persoane. Din modul de redactare rezultă fără echivoc că o astfel de sancțiune poate fi aplicată doar unei persoane fizice, viind vorba de propria identitate și de a se prezenta fizic în locul undee a fost solicitată, nu și unei persoane juridice.

De asemenea, s-a reținut că agentul constatator nu a solicitat date despre identitatea reprezentantului legal al societății și nu a invitat reprezentantul societății la sediul poliției locale iar acesta a refuzat ci a solicitat societății comerciale datele de identitate ale unei persoane fizice, faptă ce nu se încadrează în textul de lege indicat în conținutul procesului verbal drept temei de drept. Totodată din înscrisurile de la dosar nu a rezultat că mașina în cauză ar aparține societății petente, pentru ca aceasta să dețină informații despre conducătorul auto.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel agentul constatator Direcția Poliția Locală, prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate și rejudecând, respingerea plângerii contravenționale.

În motivare, apelantul a susținut că prima instanța a pronunțat o hotarare netemeinică și nelegală, realizând o interpretare eronată a legii și a probatoriului administrat în cauză, acordând o mai mare credibilitate și forță probatorie celor menționate de contravenient decât procesului verbal de contravenție încheiat de agentul constatator.

Astfel, apelantul a susținut că prin adresa nr. 339/24.01.2013, a solicitat petentei _________________ să comunice datele de identificare ale celui care a condus autoturismul în data respectivă, având în vedere că societatea în cauza este proprietarul autoturismului cu nr. XXXXXXXXX, fapt ce nu a fost negat de cătrre petetă.

În ceea ce privește interpretarea textului de lege în cauză (art. 3 pct. 31 din Lg 61/1991), apelantul a susținut faptul că doar proprietarului i se poate solicita să comunice unele date de identificare cu privire la unele bunuri ce îi aparțin, iar aceste date puteau fi comunicate și fără a fi necesară prezența fizică la locul stabilit, în ideea că presupusul contravenient poate fi și o persoană juridică, din analiza textului de lege rezultând că legiuitorul nu a făcut distincție între persoana fizică și persoana juridică, ci se menționează “refuzul unei persoane de a da relații”.

Apelantul a arătat că fapta a fost constatată personal de polițistul local, prin propriile simțuri și că în acest caz, potrivit jurisprudenței CEDO, procesul verbal face dovada deplină până la proba contrară, fapta fiind reținută în mod corect, în sarcina contravenientului.

Intimata contravenientă nu a depus întâmpinare.

Examinând sentința civilă apelată, potrivit motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub aspectul temeiniciei și legalității, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut încălcarea prevederilor art. 3 pct. 3 din Legea 61/1991, de către _________________. Fapta reținută a fost aceea a refuzului de a comunica datele pentru stabilirea identității persoanei care a parcat în data de 22.01.2013 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, într-un loc interzis.

Conform art. 5 alin. 1 și art. 5 alin. 1 lit. t din anexa 1 la HCL. nr. 1/28.01.2010, sancțiunea contravențională pentru parcarea în locuri nepermise se poate aplica atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice. Astfel, nu este necesară identificarea persoanei care a condus autovehiculul, fiind suficientă cunoașterea persoanei juridice deținătoare a autovehiculului.

Prin urmare, nu se justifică demersurile privind identificarea persoanei fizice care a condus mașina.

De asemenea, în cazul în care aceste demersuri s-ar fi impus, adresa de comunicare a datelor trebuia făcută către reprezentantul legal al persoanei juridice și doar acesta, în cazul în care nu s-ar fi conformat, putea fi sancționat contravențional.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta Direcția Poliția Locală Reșița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta Direcția Poliția Locală Reșița, cu sediul în Reșița, _______________, nr. 39, jud. C____-S______, împotriva sentinței civile nr. 2257/15.10.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _________________, CUI xxxxxxxx, J11/593/14.11.2011, cu sediul în Reșița, ___________________________ , ______________, _________________ xxxxxx, județul C____-S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I_____ M____ R______ C______

GREFIER

BÂRLAȘ D______ C_____

Red.IM/18.06.2014

Tehnored. BDC./01.07.2014

4 ex.

Jud. Fond: C______ M____