Tribunalul M____ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 69/2016

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE R_____ I_____ T____

Judecător A______ M____ A______

Grefier E____ S______ I_____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul P___ L_______, împotriva sentinței civile nr. 544/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul P___ L_______ asistat de d-nul avocat S____ S_____ A_____, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se identifică apelantul P___ L_______ cu C.I. ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx.

În baza art. 482 Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Noul Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.

Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este motivat și declarat în termen.

Se constată depus la dosar prin fax la registratura instanței la data de 01 octombrie 2015 răspuns la întâmpinare din partea apelantului prin avocat ales.

Instanța constată că cererea de apel formulată în prezenta cauză este legal timbrată.

La interpelarea instanței, reprezentantul apelantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Acesta învederează faptul că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.

Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, în baza art. 392 Cod de procedură civilă instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului formulat, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar transformarea sancțiunilor din procesul verbal atacat în sancțiunea contravențională a avertismentului. În acest sens arată că, apelantul nu a mai fost sancționat, iar pericolul social al faptei este foarte redus. Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, consideră că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Față de aceste împrejurări consideră că fapta are o gravitate redusă și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

TRIBUNALUL

1. OBIECTUL APELULUI.

Prin sentința civilă nr. 544 din 12 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P___ L_______, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit în data de 9.02.2015 de intimatul I.P.J. M____ - Postul de Poliția C_____.

În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:

Analizând sub aspectul formei procesul verbal contestat, prin prisma dispozițiilor art. 16, 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17.

Orice alte omisiuni ale procesului verbal pot constitui motive de nulitate relativă, iar persoana care invocă o astfel de nulitate are obligația să facă dovada vătămării sale în procedura de contestare a procesului verbal în fața instanței, ceea ce în cauză nu s-a făcut, astfel că motivele invocate de petent nu conduc la nulitatea procesului verbal. Procesul verbal cuprinde mențiunea privind locul săvârșirii faptei (C_____), iar faptele sunt suficient descrise și au o încadrare justă corectă. Potrivit art. 120 al. 1 lit. e din HG 1391/2006 „Se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare si marcaje”, iar conform art. 100 al.9 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.

Motivele invocate de petent, nu constituie cauze de nulitate a procesului verbal, instanța respingând excepția nulității procesului verbal.

Din punct de vedere al temeiniciei, instanța va analiza procesul verbal prin prisma probelor administrate în cauză, a practicii CEDO, dar și a jurisprudenței interne recente. În practica CEDO, începând cu cauza Ozsturk c/a Germania din 1984, Tolfner c/a Austria, A_____ c/a România, Curtea s-a pronunțat în mod constant în sensul că acuzația adusă contravenientului este penală, indiferent de modul de reglementare internă a contravenției și ca atare sarcina probei vinovăției contravenientului revine organului din care face parte organul constatator, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție. Petentul va proba nevinovăția sa doar în cazul în care organul constatatore ar face dovada celor reținute în procesul verbal, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauză, intimatul s-a achitat de sarcina probei cu prisosință, din înscrisurile depuse la dosar rezultând cu certitudine că petentul a efectuat depășirea pe trecerea de pietoni la data de 09.02.2015, orele 11, ³⁰ în localitatea C_____, de altfel, nici petentul nu a contestat efectuarea manevrei de depășire.

În ce privește sancțiunile aplicate, acestea sunt în limitele legale și conforme cu criteriile stabilite de disp.art.21 din OG nr.2/2001, iar sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere este legală (art. 100 al. 9 lit. e) din OUG 195/2012).

Instanța apreciază că in cauză nu se impune nici înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment, ținând seama de faptul că nerespectarea regulilor de circulație privind depășirea constituie cele mai frecvente cauze de producere a accidentelor rutiere soldate cu victime omenești și distrugere de bunuri materiale.

2. CEREREA DE APEL.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul P___ L_______.

Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.

În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece deși a efectuat o depășire, a început și a terminat depășirea înaintea trecerii de pietoni.

În subsidiar, apelantul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, motivat de faptul că sancțiunea pecuniară este prea mare față de gradul de pericol social al faptei.

3. POZIȚIA INTIMATULUI.

Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.

Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate.

Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat neîntemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta există, constituie contravenție, a fost săvârșită de petent cu vinovăția cerută de lege și nu există aspecte care să înlăture caracterul contravențional al faptei.

1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 9.02.2012 al Poliției Rurale Ghindari, petentul P___ L_______ a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 487,5 lei, și măsura complementară a reținerii permisului de conducere, pentru încălcarea prevederilor art. 121 al.1 din H.G. 1391/2006, abateri sancționate conform art.100 alin 9 lit. e din OUG nr.195/2002R și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se că în data de 09.02.2015, orele 11³⁰ , a condus autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare MS xxxxxx, pe DN 13 în localitatea C_____, a efectuat o depășire a autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe trecerea de pietoni semnalizată cu marcaj specific pe carosabil.

În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.

Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.

In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A_____ vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

În cauza I___ P__ c. României (cererea nr. xxxxx/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.

Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59).

Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A_____, par. 60).

Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.

Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator, ținând cont că petentul a semnat personal procesul verbal de contravenție și a arătat că regretă fapta săvârșită, și având în vedere că acesta nu a dovedit o ală situație de fapt, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului a fost răsturnată.

Din raportul agentului constatator rezultă că petentul a efectuat o manevră de depășire pe trecerea de pietoni. Petentul a semnat procesul verbal fără să conteste acest aspect. De asemenea, a arătat că regretă fapta săvârșită. Parțial, prin plângerea contravențională recunoaște că a efectuat o manevră de depășire. Astfel, fapta reținută a fost dovedită de agentul constatator.

2. Analiza condițiilor privind forma procesului verbal.

Analizând sub aspect formal procesul verbal contestat, prin raportare la dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 sau care pot fi invocate din oficiu de către instanță.

3. Individualizarea sancțiunii.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.

În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.

În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Aceasta nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei săvârșite.

La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de P___ L_______ având CNP xxxxxxxxxxxxx, (cu domiciliul procesual ales în Tg.-M____, ___________________ A, județul M____, împotriva sentinței civile nr. 544/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2016.

Președinte, R_____ I_____ T____		Judecător, A______ M____ A______
	Grefier, E____ S______ I_____

Jud. fond, C_______ P__

Red.-T.R.I.

Tehnored.-S.E.I. 22 februarie 2016/4 exemplare