cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1229/A

Ședința publică din 08 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A____ C____ O____

Judecător I____ B____

Grefier C_______ M____ C____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat I____________ POLIȚIEI JUDEȚENE MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr.4722 din 19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în contradictoriu cu intimatul-petent A_______ C______ INTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 24.09.2015 când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4722/19.06.2015 a Judecătoriei Baia M___, a fost respinsă ca admisă plângerea petentei A_______ C______ Întreprindere Individuală în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș, cu consecința anulării procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26 septembrie 2014 de un reprezentant al intimatului.

În considerentele sentinței s-a reținut că:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx petenta A_______ A. C______ Întreprindere Individuală a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 de lei și avertisment, reținându-se că, în calitate de operator pentru transport rutier internațional de mărfuri cu auto XXXXXXXXX, care tracta remorca cu numărul XXXXXXXXX, ansamblu condus de către D_______ M_____ C_________, iar în urma controlului efectuat a rezultat că în data de 04/05-09-2014 nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de două ore, iar în data de 21-09-2014 nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore.

Procesul-verbal a fost încheiat în lipsă.

Din confirmarea de primire de la fila 26 verso și a plicului de la fila 27 rezultă că procesul-verbal a fost comunicat prin poștă cu confirmare de primire. La data de 03 octombrie 2014 confirmarea de primire a fost avizată cu mențiunea ,,lipsă domiciliu”, iar la data de 08.10.2015 a fost reavizată, la data de 14 octombrie 2014 aprobându-se înapoierea comunicării.

În aceste condiții, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de afișare de la fila 28, la data de 30 octombrie 2015 s-a procedat la comunicarea prin afișare a procesului-verbal.

Conform art. 1, teza a II a din O.G. nr. 2/2001 ,,Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.” Articolul 6 alin. 1 din același act normativ prevede că ,,Avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică.”

Din coroborare acestor dispoziții legale instanța reține că poate avea calitatea de subiect activ al unei contravenții fie o persoană fizică, care va răspunde contravențional în condițiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001, fie o persoană juridică, care va răspunde contravențional numai în cazul în care norma contravențională prevede expres acest lucru, conform art. 3 alin. 2 din același act normativ.

Prin procesul-verbal atacat a fost sancționată Întreprinderea Individuală A_______ C______.

Articolul 22 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale prevede că ,,întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului.”, aceasta reprezentând, conform art. 1 lit. g din același act normativ o ,,întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică;”

Întrebat fiind, intimatul a arătat că o întreprindere individuală poate avea calitatea de subiect activ al contravenției, întrucât sancțiunea pentru fapta reținută în sarcina petentei se aplică operatorului de transport sau întreprinderii (f. 17).

Instanța nu poate primi un astfel de argument. Într-adevăr, conform art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 37/2007 sancțiunea se aplică ,,operatorului de transport/întreprinderii…”. Noțiunea de întreprindere trebuie însă înțeleasă în sensul art. 4 lit. p din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006 care definește întreprinderea de transport ca fiind ,,orice persoană fizică sau juridică, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism public cu personalitate juridică sau dependent de o autoritate cu personalitate juridică ce efectuează transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul său”. Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 10 din O.G. 37/2007 conform cărora ,,contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”

Din interpretarea coroborată a acestor norme instanța apreciază că poate avea calitatea de subiect activ al contravențiilor prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 37/2007 numai o persoană fizică sau juridică, iar nu și unele forme de organizare a activității economice fără personalitate juridică, precum întreprinderile individuale.

De altfel, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 26 din O.U.G. 44/2008 ,,persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvență, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006*), cu modificările ulterioare.”

Așa fiind, instanța apreciază că răspunderea juridică, inclusiv contravențională, pentru actele și faptele realizate în derularea activității întreprinderii individuale revine titularului întreprinderii, iar nu însăși întreprinderii, care neavând personalitate juridică nu poate avea calitatea de parte în cadrul unui raport juridic de răspundere.

Totodată, în opinia instanței, atunci când aceasta este sesizată cu o plângere împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se pot invoca din oficiu nu numai motive de nulitate în legătură cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001 ci și alte vicii ale actului sancționator născute din încălcarea unor norme legale imperative, precum cele legate de competența agentului constatator ori de calitatea de subiect activ a contravenientului.

D____ urmare, raportat la faptul că prin procesul-verbal a fost sancționată o întreprindere individuală, instanța apreciază, din oficiu, că acesta este nul absolut, întrucât o altfel de entitate nu poate avea calitatea de contravenient.

De asemenea, instanța apreciază ca întemeiată și critica formulată de către petentă relativă la insuficienta descriere a faptei.

Instanța subliniază că prin art. 16-20 din O.G. nr. 2/2001 legiuitorul a stabilit elementele necesar a fi conținute de procesul-verbal prin care se constată săvârșirea unei fapte contravenționale și se aplică o sancțiune, astfel încât acesta să fie în mod valabil întocmit. Importanța acestor elemente diferă în arhitectura actului administrativ individual sancționator, fapt ce se reflectă inclusiv în planul sancțiunilor asociate în cazul în care agentul constatator întocmește actul cu încălcarea unei dintre aceste norme. Astfel, în cazul în care procesul-verbal nu cuprinde unul dintre elementele prevăzute de art. 17, sancțiunea care intervine, după cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. XXII/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, este nulitatea absolută, ipoteză în care contravenientul nu este ținut să probeze existența unei vătămări. În ipoteza în care norma încălcată este art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea care intervine este nulitatea condiționată de existența unei vătămări, caz în care contravenientul trebuie să probeze că încălcarea dispozițiilor legale i-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator.

Raportând considerentele anterior enunțate la prezenta cauză, instanța reține că în ceea ce privește fapta, ca și element al procesului-verbal, aceasta este vizată atât de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cât și de art. 17 din același act normativ. Astfel, art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevede că procesul-verbal trebuie să conțină ,,descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, în timp ce art. 17 prevede doar că lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită, atrage nulitatea procesului-verbal.

Rezultă așadar că în timp ce art. 16 alin. 1 este aplicabil ori de câte ori fapta nu este suficient de bine descrisă, art. 17 devine incident atunci când lipsește orice descriere a faptei.

Analizat din această perspectivă, procesul-verbal suspus judecății conține o expunere extrem de sumară a faptei, ceea ce înlătură totuși aplicabilitatea art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Cu toate acestea, față de critica formulată de către petentă, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul a avut în vedere această normă, fapt ce reiese inclusiv din faptul că aceasta a invocat și o vătămare constând în imposibilitatea instanței de a analiza temeinicia procesului-verbal și proporționalitatea sancțiunii prin raportare la art. 21 din același act normativ.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că în vederea întocmirii valabile a procesului-verbal, în raport cu această normă, pentru respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate, este necesar ca, sub aspectul faptei, actul sancționator să cuprindă o descriere concretă, succintă, prin care să fie evidențiate toate elementele esențiale ale faptei contravenționale imputate contravenientului. Nu este necesar ca descrierea faptei să fie una exhaustivă, care să releve în detaliu contextul în care aceasta a fost săvârșită, fiind suficientă o descriere succintă în măsura în care aceasta este suficient de precisă. Astfel, prin raportare la descriere faptei cuprinsă în procesul-verbal instanța trebuie să poată verifica atât dacă aceasta întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute cât și temeinicia procesului-verbal.

Așa fiind, o descriere a faptei prin termeni generici și abstracți, ori prin preluarea dispoziției legale, nu întrunește exigențele impuse de art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, întrucât, în această ipoteză, fapta nu este concret descrisă, iar instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului-verbal se află în imposibilitatea de a verifica natura contravențională a faptei concret săvârșite de persoana sancționată și realitate faptelor reținute.

Totodată, instanța arată că actul administrativ individual sancționator este singurul care poate fi avut în vedere pentru a se aprecia dacă fapta a fost sau nu corect descrisă, acesta neputând fi completat prin raportare la elementele extrinseci, înafară de cazuri concret prevăzute de lege.

Raportat la prezenta cauză instanța reține că în procesul-verbal s-a consemnat că petenta nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă ,,cu mai mult de două ore”, respectiv ,,cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore”.

Instanța reține că în acest mod agentul nu a făcut altceva decât să reproducă dispozițiile legale, fără a realiza o descriere concretă minimă a faptei. În opinia instanței, agentul constatator trebuia să indice în concret cel puțin durata de timp cu care nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică. Numai în acest mod se putea aprecia dacă fapta petentei are sau nu un caracter contravențional.

Instanța subliniază faptul că nu se poate realiza o completare a cuprinsului actului sancționator prin raportare la diagramele tahograf și cu atât mai puțin la întâmpinarea depusă de către intimat. Raportarea la diagramele tahograf se putea face numai în contextul verificării dacă durata de timp cu care s-a încălcat perioada zilnică de odihnă, astfel cum este aceasta reținută în cuprinsul procesului-verbal, este reală, respectiv este reflectată de diagramele tahograf. Altfel spus, diagramele tahograf au valoarea unui simplu mijloc de probă.

Raportat la aceste considerente, instanța a apreciat că nu este necesară analizarea celorlalte motive de nelegalitate sau netemeinice invocate de către petentă, urmând să admită plângerea și să dispună anularea procesului-verbal.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș, solicitând, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii în totalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Apelul nu a fost motivat în fapt, iar în drept, au fost invocate disp. art. 458, 466 Cod procedură civilă, art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 rap. la art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

Cererea de apel este scutită de la plata taxelor de timbru.

Intimata petentă A_______ C______ I.I., a depus Întâmpinare (f. 6 – 11) din dosarul de apel, prin care a solicitat respingerea apelului. Intimata petentă a arătat că sentința atacată este temeinică și legală, departe de orice critică.

Astfel s-a susținut că:

Prin Sentința civila nr.4722/19.06.2015 a Judecătoriei Baia-M___ s-a admis plângerea formulata împotriva procesului verbal nr.xxxxxxx/2014 (prin care s-a stabilit o amenda in cuantum de 4.000 lei, reținându-se ca ar fi încălcat prevederile art.8 alin. l pct. 6 si art. 8 alin.2 pct. 6 din OUG 37/2007 republicata si s-a dispus de asemenea confiscarea diagramei) care a fost anulat.

Sentința Civila atacata este temeinica si legala, departe de orice critica.

In mod corect, instanța a apreciat asupra faptului ca răspunderea juridica, inclusiv contravenționala nu poate reveni intreprinderii, care neavând personalitate juridica nu poate avea calitate de parte in cadrul unui raport juridic de răspundere si astfel procesul-verbal este nul absolut deoarece o astfel de entitate nu poate avea calitate de contravenient.

In mod judicios se arata prin hotărârea atacata ca instanța, prin raportare la descrierea faptei cuprinsa in procesul-verbal, trebuie sa poată verifica atât daca aceasta întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute cat si temeinicia procesului-verbal.

Ori o descriere a faptei prin termeni generici si abstracți, ori prin preluarea dispoziției legale, nu întrunește exigentele impuse de art. 16 alin. l din OG nr.2/2001, instanța fiind in imposibilitatea de a verifica natura contravenționala a faptei concret săvârșite de persoana sancționată si realitatea faptelor reținute. Actul administrativ individual sancționator este singurul care poate fi avut in vedere pentru a aprecia daca fapta poate fi sau nu descrisa in mod corect, neputând fi completat prin raportare la elementele extrinseci , in afara de cazuri concret prevăzute de lege, iar agentul nu a făcut altceva decât sa reproducă dispozițiile legale, fără a realiza o descriere concreta, minima a faptei, neindicând nici măcar durata de timp cu care nu ar fi fost respectata perioada minima de odihna zilnică. Pe de altă parte raportarea la diagramele tahograf nu se putea face in acest context, neputându-se realiza o completare a înscrisului sancționator cu aceste diagrame sau cu atât mai puțin cu întâmpinarea intimatei-apelante.

Existând deja motive temeinice de apreciere asupra nelegalității si netemeiniciei procesului-verbal, in mod corect instanța a admis plângerea si a dispus anularea procesului-verbal, fără a mai fi necesara analizarea si celorlalte motive invocate de intimata-petenta.

Ori, apelanta-intimata nu combate in vreun fel sentința atacata, considerentele acesteia in ceea ce privește soluția data, tocmai pentru ca aceasta este temeinica si legala, departe de orice critica.

F___ de aceasta situație, având in vedere ca apelanta nu precizează motivele de fapt si de drept încălcate de instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. 3 coroborate cu dispozițiile art. 470 alin. l litera c, d, s-a invocat decăderea apelantei-petente din dreptul de a motiva in fapt si in drept si de a invoca probe in apel, termenul prevăzut de lege pentru motivarea apelului si propunerea probelor in apel fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, termen deja împlinit.

Ca urmare a nearătării motivelor de apel de către intimata, reiteram aspectele arătate prin plângerea formulata împotriva procesului-verbal de contravenție.

Prin plângerea formulata a solicitat ca prin hotărârea pronunțata sa se dispună:

1. Admiterea plângerii, anulând procesul verbal de contravenție cu nr.xxxxxxx/ 26 09 2014, ca netemeinic si nelegal, cu exonerarea petentei de la plata amenzii;

1.2. Anularea masurilor complementare dispuse prin procesul-verbal de contravenție,

2. În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale si a masurilor complementare aplicate cu avertisment, sau eșalonarea plații amenzii aplicate.

3. obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ;

Pe cale de excepție,

I. A solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției susmenționat, având In vedere ca acesta este anulabil sub aspectul formei și conținutului, anulabil pentru (lizibilitatea actului de constatare a contravenției. Ilizibilitatea conduce la anularea procesului-verbal de contravenție, arătând ca nu se poate desluși ceea ce a dorit agentul constatator sa consemneze, prin urmare nu se poate proceda la analiza corecta a faptelor reținute in sarcina petentei respectiv la modalitatea de apreciere si stabilire a sancțiunii aplicate.

Ilizibilitatea conduce la anularea procesului-verbal de contravenție contestat, deoarece implica imposibilitatea analizării legalității sancțiunii aplicate si încălcarea dreptului la apărare al petentei.

II. A solicitat sa se constatate prescrisa executarea amenzii contravenționale aplicata, procesul-verbal atacat fiind Din confirmarea de primire de la fila 26 verso și a plicului de la fila 27 rezultă că procesul-verbal a fost comunicat prin poștă cu confirmare de primire. La data de 03 octombrie 2014 confirmarea de primire a fost avizată cu mențiunea ,,lipsă domiciliu”, iar la data de 08.10.2015 a fost reavizată, la data de 14 octombrie 2014 aprobându-se înapoierea comunicării.

În aceste condiții, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de afișare de la fila 28, la data de 30 octombrie 2015 s-a procedat la comunicarea prin afișare a procesului-verbal.

at la mai bine de o luna de la data aplicării sancțiunii contravenționale.

Potrivit dispozițiilor art.14 din OG nr. 2/2001 Executarea amenzii contravenționale se prescrie daca in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii nu a fost comunicat contravenientului. Procesul verbal a fost întocmit la data de 26 09 2014 si comunicat petentei la data de 30 10 2014.

III.In mod evident, agentul constatator avea obligația întocmirii si comunicării contravenientului a înștiințării de plata odată cu procesul-verbal de contravenție, întocmirea acestor acte fără înștiințarea de plata constituie nelegalitate sub aspectul formei procesului verbal de contravenție.

Potrivit art. 25 alin.3 din OG nr. 2/2001:" în situația în care contravenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica și înștiințarea de plată. în înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituțiile abilitate să o încaseze, potrivit legislației în vigoare și, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită. ART. 26 din același act normativ prevede: (1) Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

IV.Un alt aspect de natura a afecta legalitatea procesului-verbal în discuție îl constituie ACELA CA nu sunt descrise faptele reținute în sarcina petentei și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei șl la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fără arătarea clară a faptelor săvârșite. Interpretând prev. art. 16 alin. 1 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, rezulta cerința ca agentul constatator sa realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativa întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o si a justeței sancțiunii aplicate.

V. In ceea ce privește calitatea agentului constatator si însărcinarea speciala data in sensul constatării acestor fapte si aplicarea de sancțiuni, la momentul comiterii așa-zisei contravenții, acesta nu face dovada calității sale de împuternicit special al unității din care face parte. Sub acest aspect nu se poate cunoaște daca procesul-verbal de contravenție a fost sau nu întocmit de o persoana competenta potrivit legii. Necompetenta acestuia atrage anularea procesului-verbal de contravenție întocmit de o persoana necompetenta.

Pe fond, s-a reținut de către agentul constatator ca, urmare a controlului inopinant, efectuat de echipele de control, in trafic, potrivit art. 8 alin. 1 pct. 6 si alin.2 pct. 6 petenta nu a respectat perioada de odihna zilnica redusa cu doua ore sau mai mult, respectiv cu o ora sau mai mult.

Agentul constatator nu descrie faptele reținute in sarcina petentei si nu se poate stabili cu certitudine existenta vreunei culpe a petentei, respectiv a nerespectării perioadei minime de odihna.

Evident, astfel , printr-o simpla presupunere agentul constatator a stabilit ca nu ar fi respectat perioada minima de odihna si a creat prezumția desfășurării faptelor de natura contravenționala de către petenta. Agentul constatator nu a ținut seama de actele de transport respectiv de evidenta care nu implica încălcare a perioadei minime de odihna.

Aparatul tahograf pe care îl deținea petenta, la bordul mașinii prezenta o defecțiune, astfel încât nu înregistra corect iar completarea diagramei nu ne este imputabila. Conducătorul auto a observat ca tahograful este defect, defecțiunea apărând in timpul cursei. Autoutilitara se deplasa de la B_____ la Satu-M___, Satu-M___-Brasov, fiind oprita de agenții de politie la Baia M___, la acel moment neputându-se efectua reparațiile aparatului tahograf aceasta implicând o procedura mai complexa.

Privitor la fapta reținuta in sarcina petentei, s-a arătat ca sancțiunea aplicata este nelegala si netemeinica, înscrierile si evidenta petentei sunt corecte. Nu exista fapta de nerespectare a perioadei de odihna de către întreprinderea individuala, aceasta fapta putând fi reținuta doar conducătorului auto.

Existând dubiu cu privire la săvârșirea faptei contravenționale se da eficienta adagiului "in dubio pro reo", dubiul profitând petentei.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, fiind o obligație legala pentru agentul constatator, ea este cenzurabilă.

Sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

S-a solicitat să se observe că petenta este o întreprindere individuala cu o activitate economica restrânsă. Aplicarea amenzii de 4000 lei presupune a lipsi petenta de o suma de bani pe care ar realiza-o in timp îndelungat si care ar genera un total dezechilibru financiar, ori rațiunea sancționării agenților economici nu este aceea a paralizării activității economice ci aceea de educare si redresare a contravenientului in scopul însușirii normelor legale si a desfășurării activității in condiții de legalitate. Privitor la masurile complementare aplicate prin procesul-verbal, solicitam anularea acestora.

In subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale si a masurilor complementare, cu avertisment, pentru lipsa pericolului social, prejudiciul cauzat nefiind dovedit in cauza, si pentru lipsa de antecedente in astfel de abateri a făptuitorului. A apreciat ca amenda aplicata este excesiv de mare in raport cu gravitatea faptei.

Activitatea exercitata de petenta presupune un câștig deosebit de redus, costuri foarte mari, iar o astfel de sancțiune nu conduce decât la declinul total al petentei.

A arătat ca daca instanța nu va tine seama de aceste considerente, totuși, nu se poate retine in sarcina societății vreo fapta contravenționala. Pentru aceasta, lipsește unul din elementele esențiale pentru fapta contravenționala, si anume vinovăția. Neexistând vinovăție in cauza, nu se poate aplica o sancțiune. art. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, definește contravenția ca fiind fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată de lege. In speța supusa judecații, vinovăția in săvârșirea faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal de contravenție, nu incumbă petentei.

F___ de toate considerentele deja expuse, în final, intimata petentă, a solicitat respingerea apelului declarat, păstrarea in tot a sentinței civile atacate ca temeinica si legala si obligarea apelantei-intimate la plata cheltuielilor de judecata.

În drept a invocat dispozițiile Codului de procedura civila, ale Ordonanței nr. 2/2001, ale OG 92/2003, OUG 28/1999.

În probațiune s-au menționat înscrisuri, fiind depusă dovada achitării onorariului avocațial și împuternicire avocațială.

Intimata petentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa de la dezbateri.

În apel nu s-au propus probe noi, iar motivele apelului au fost arătate la data dezbaterii acestuia, de reprezentantul apelantului.

Examinând cererea de apel și sentința apelată, în raport de motivele invocate și de dreptul aplicabil în materie, tribunalul reține că apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Având însă a se pronunța cu prioritate, cu privire la nulitatea apelului, respectiv decăderea apelantului din dreptul de a motiva în fapt și în drept, și de a invoca probe în apel, instanța are în vedere disp. art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.

Prin urmare, nemotivarea apelului nu determină anularea acestuia, ci provoacă o nouă judecată a fondului, care însă se va face numai pe baza celor invocate la prima instanță.

De asemenea, instanța reține în sensul celor de mai sus, prev. art. 34 alin. 2 prop. 3 și 4 din OG nr. 2/2001, conform căreia motivarea apelului nu este obligatorie, respectiv motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței.

Astfel fiind, susținerea intimatei, conform celor de mai sus, nu poate fi primită.

Pe fondul apelului, instanța reține că apelantul a criticat soluția instanței de fond, în raport de dispozițiile actului normativ sancționator, respectiv a susținut că procesul verbal atacat este legal cu descrierea corectă a abaterii contravenționale.

Tribunalul reține că Judecătoria Baia M___, din oficiu, a constatat nelegalitatea procesului verbal de contravenție atacat, sub aspectul subiectului activ al contravenției, raportat la persoana sancționată, reținând și critica petentei privind nedescrierea faptei.

În concret, așa cum s-a reținut în Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014 orele 21:15, petenta A_______ A. C______ Întreprindere Individuală a fost sancționată pentru săvârșirea abaterilor prev. de art. 8 alin. 1 pct. 6 și art. 8 alin. 2 pct. 6 din OG nr. 37/2007, cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 de lei conform prev. art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007 pentru prima contravenție și cu sancțiunea avertisment, conform prev. art. 9 alin. 1 lit. c din OG nr. 37/2007 pentru a 2-a contravenție.

Prin acest proces-verbal, privitor la petenta A_______ A. C______ Întreprindere Individuală cu sediul în loc. Întorsura Buzăului, ______________________. 89, jud. C______, s-a reținut că, în calitate de operator pentru transport rutier internațional de mărfuri cu auto XXXXXXXXX, care tracta remorca cu numărul XXXXXXXXX, ansamblu condus de către D_______ M_____ C_________, efectua activități de transport marfă, conform avizului nr. ACPBxxxxxxxxx/26.09.2014, iar în urma controlului efectuat a rezultat că în data de 04/05-09-2014 nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de două ore, iar în data de 21-09-2014 nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore.

Procesul-verbal a fost încheiat în lipsă.

În acord parțial cu instanța de fond, tribunalul reține veridice concluziile potrivit cu care, raportat la prev. art. 22 din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale care prevede că ,,întreprinderea individuală nu dobândește personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerțului.”, aceasta reprezentând, conform art. 1 lit. g din același act normativ o ,,întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică;”

Cu toate acestea, chiar reținând disp. art. art. 4 lit. p din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 561/2006 care definește întreprinderea de transport ca fiind ,,orice persoană fizică sau juridică, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism public cu personalitate juridică sau dependent de o autoritate cu personalitate juridică ce efectuează transporturi rutiere în contul altcuiva sau în contul său”, precum și disp. art. 10 din O.G. 37/2007 conform cărora ,,contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.”, tribunalul contrar instanței de fond apreciază că subiectul activ al contravenției este conform prev. art. 8 din O.G. nr. 37/2007, întreprinderea/operatorul de transport, căreia i se aplică conform art. 9 alin. 1 din OG nr. 37/2007, sancțiunea contravențională.

Este real așa cum susține instanța de fond că în conformitate cu dispozițiile art. 26 din OUG 44/2008 ,,persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvență, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006*), cu modificările ulterioare.”, însă această chestiune privește în condițiile speței, executarea sancțiunii, din această perspectivă, constatându-se că domiciliul persoanei fizice titular al intreprinderii individuale, coincide cu sediul intreprinderii. Aceasta deoarece, în raport de dispozițiile actului normativ sancționator, sancțiunea se aplică operatorului/intreprinderii de transport, iar ținând cont de materia reglementată în domeniul transporturilor, titular al dreptului de efectuare a operațiunilor de transport/licenței de transport nu poate fi persana fizică – titular al intreprinderii ca formă de organizare și funcționare. Mai mult, deși procesul verbal atacat menționează la descrierea faptei, efectuarea activității de transport, în baza unui Aviz, petenta nu a arătat că în acesta figurează ca transportator, persoana fizică titular al intreprinderii individuale.

Cu referire la al doilea motiv de nelegalitate al procesului-verbal de contravenție atacat, reținut de instanța de fond, tribunalul reține că:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului la data de 11 noiembrie 2014, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX petenta A_______ C______ Întreprindere Individuală a solicitat instanței, în contradictoriu Inspectoratului Județean de Poliție al Județului Maramureș, în principal, anularea procesului-verbal nr. xxxxxxx încheiat la data de 26 septembrie 2014 și în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Petenta a arătat că procesul-verbal este nul întrucât este ilizibil și nu se poate stabili fapta pentru care a fost sancționată, că s-a prescris executarea sancțiunii amenzii aplicate întrucât procesul-verbal a fost comunicat după mai mult de o lună de la data aplicării sancțiunii precum și pentru faptul că odată cu procesul-verbal nu a fost întocmită și înștiințarea de plată. Totodată, s-a susținut că nu s-a realizat o descriere a faptelor reținute în sarcina petentei și că agentul constatator nu a făcut dovada împuternicirii speciale acordată de unitatea din care face parte, astfel că nu se poate cunoaște dacă procesul-verbal de contravenție de o persoană competentă potrivit legii.

În raport cu fapta reținută, petenta a susținut că aparatul tahograf instalat pe autovehicul prezenta o defecțiune astfel că nu înregistra corect, fapt neimputabil acesteia. De asemenea, s-a afirmat că șoferul a observat defecțiunea în cauză, însă aceasta nu a putut fi remediată, acest lucru implicând o procedură mai complexă.

În continuare, petenta a afirmat că nerespectarea timpilor de odihnă nu îi poate fi imputată acesteia ci numai conducătorului auto.

Cu privire la sancțiunea aplicată, petenta a afirmat faptul că amenda în cuantum de 2.000 de lei i-ar cauza acesteia un total dezechilibru financiar.

Petenta a mai arătat că fapta a fost cauzată fără vinovăție.

Analizând însă actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că urmare a demersurilor instanței de fond după ce procesul-verbal contestat, în condițiile în care plângerea contravențională s-a depus în termen legal, însă la o instanță necompetentă, a fost depus în copie de organul fiscal respectiv Primăria Întorsura Buzăului (f. 24 – 28 din dosarul instanței de fond), deși petenta nu a depus atașat plângerii sale duplicatul procesului-verbal de contravenție, comunicat, care ar fi fost în mod cert, mai vizibil.

Nu se poate reține așadar, că procesul-verbal este ilizibil, cu consecința anulării acestuia.

Concluzia instanței de fond, în sensul reținerii nedescrierii faptei care să poată fi verificată de instanță, nu poate fi împărtășită.

Chiar și în prezența descrierii faptei, se constată că în raport de formularul tipizat, de care dispune agentul constatator, aceasta este descrisă, mențiunile olografe, fiind totuși lizibile.

În sensul celor de mai sus, se reține că faptele menționate potrivit cu care analizând diagramele prezentate, reiese că, urmare a controlului s-a constatat că în data de 04/05-09-2014 nu a fost respectată perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de două ore, iar în data de 21-09-2014 nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore, sunt suficient descrise.

De altfel, se observă că diagramele tahograf verificate de agentul constatator depuse atașat Întâmpinării (f. 20 și 21 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Întorsura Buzăului), confirmă cele reținute de organul constatator.

În privința timpilor de conducere, rezultați din diagrama aferentă perioadei 04/05.09.2014, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 4.000 lei, la nivelul minim prevăzut de lege, cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul legal, respectiv 2.000 lei, menționată de altfel în conținutul procesului verbal atacat, se constată că aceasta nu este combătută nici cu probe și nici chiar la nivel de susținere.

Mai mult, chiar din declarația dată de martorul D_______ M_____ C_________ în fața instanței de fond (f. 11 față – verso din dosarul Judecătoriei Baia M___), reiese că diagrama tahograf din data de 04 și 05 decembrie îi aparținea acestuia, din diagramă rezultă că nu ar fi respectat timpii de odihnă, iar când s-a înregistrat această diagramă aparatul tahograf funcționa.

Instanța reține de asemenea, că petenta înțelege să combată și să dovedească cu un înscris emis de un prestator de servicii P___ Unio SRL B_____, faptul că urmare a solicitării conducătorului auto XXXXXXXXX la data de 28.09.2014, s-a constatat că aparatul nu inscripționa corect pe diagrama din tahograf (f. 12 din dosarul înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului). Însă se observă că pentru diagrama din 21.09.2014, s-a aplicat la data de 26.09.2014, cu ocazia efectuării controlului sancțiunea avertisment, în timp ce pentru diagrama din 25.09.2014, când se susține că era defect aparatul tahograf, petenta nu a fost sancționată.

În raport de cele mai sus expuse, instanța constată că procesul – verbal atacat cuprinde toate mențiunile obligatorii, prevăzute sub sancțiunea nulității ce poate fi invocată și din oficiu de instanță, conform art.17 din OG nr.2/2001.

De asemenea, procesul-verbal atacat este temeinic față de motivele anterior arătate. Sancțiunea contravențională contestată este aplicată în limite legale, la nivelul minim. Nu se poate reține existența dubiului în favoarea pezentei.

Prescrierea executării amenzii sancțiunii contravenționale nu poate fi constată întrucât procesul-verbal atacat, a fost comunicat în termenul legal inițial prin poștă la 03.10.2014, avizat lipsă domiciliu, restituit la 10.10.2014, conform dovezilor din dosar, prin poștă cu confirmare de primire la data de 14.10.2014, când a fost restituit urmare a expirării termenului de păstrare, fiind apoi comunicat de către A.Ș.P. S____ Gh. , din cadrul IPJ C______ la data de 30.10.2014, reprezentantului petentei, astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de Primăria Întorsura Buzăului (f. 26, 27 și 28 din dosarul instanței de fond). Prin urmare, neridicarea plicului de expediere, nu poate fi opusă organului din care face parte agentul constatator, care și-a îndeplinit obligația în termenul de 30 de zile.

De asemenea privitor la calitatea agentului constatator, prin prisma lipsei dovezii calității de împuternicit, instanța reține că organul din care face parte acesta, a formulat apărări în sensul respingerii plângerii, fără să achieseze la susținerea petentei.

Nu poate fi reținută pentru cele ce preced, nici apărarea petentei potrivit cu care nu există fapta de nerespectare a perioadei de odihnă de către intreprinderea individuală, aceasta putând fi reținută doar conducătorului auto, dubiul profitând petentei.

Nici susținerea petentei privind nelegalitatea amenzii aplicate nu poate fi reținute, aceasta fiind conform celor de mai sus, aplicată la limita minimă. Nu poate fi înlocuită sancțiunea amenzii cu avertisment, în raport de gradul de pericol social al faptei pentru siguranța circulației.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată ca nevinovată și de a solicita acuzări să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.

Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Iar din analiza textului normativ, reținut în privința petentului ca temei al săvârșirii contravenției, reiese că în stabilirea temeiniciei reținerii unei astfel de fapte, instanța trebuie să verifice dacă constatarea săvârșirii contravenției, subzistă în raport de probele existente la dosar.

Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza Ziliberberg c. Moldovei și cauza A_____ c. României) rezultă că art. 6 din Convenție este incident și în materie contravențională, în sensul că „acuzația în materie penală” la care face referire acest articol poate fi interpretată și în sensul că ar include și o „acuzație în materie contravențională”. În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură „penală”, contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul acestei proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție. Nu trebuie uitat însă că, în dreptul nostru contravențional, procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată, în mare parte de Codul de procedură civilă (art. 47 O.G. nr. 2/2001) și că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de drept și de fapt, chiar și în favoarea agentului constatator (cauza C.E.D.O.- Blum c. Austriei).

Față de principiile expuse, instanța constată că petenta intimată, nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție în condițiile în care acesteia îi incumbă sarcina acestei probe.

În situația de față nu s-a făcut dovada faptului că pentru data de 04/05.09.2014 și 21.09.2014, s-au respectat perioadele de odihnă, care reies din diagramele tahograf, aspect recunoscut de martorul audiat, obligație care potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior atrage răspunderea operatorului de transport.

Pentru cele ce preced, susținerile petentei intimate, nu pot fi reținute cu consecințe favorabile, procesul-verbal atacat fiind legal și temeinic.

În privința sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate, instanța constată că nu a intervenit nicio lege contravențională mai favorabilă, așa încât să o aplice ope legis în favoarea petentei.

Totodată, ținând cont de gradul de pericol social al faptei contravenționale, prin chiar reglementarea acestei abateri față de siguranța circulației, nu se poate admite solicitarea petentei în sensul înlocuirii amenzii aplicate la nivelul minim, cu sancțiunea avertisment.

Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează a admite apelul, conform art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării hotărârii, și rejudecând plângerea formulată, pe care a găsit-o neîntemeiată, această urmează a fi respinsă, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș, C__ xxxxxxx, în contradictoriu cu intimata A_______ C______ I.I., cu sediul în loc. Întorsura Buzăului, _____________________. 89, jud. C______, împotriva Sentinței civile nr. 4722/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M___, pe care o schimbă în sensul că:

Respinge plângerea petente formulată de A_______ C______ I.I., împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2015.

Președinte, A____ C____ O____		Judecător, I____ B____
	Grefier, C_______ M____ C____

Red. I.B./Tred. C.M.C.+I.B.

20 Octombrie 2015 - 4 ex.

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

MINUTA

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș, C__ xxxxxxx, în contradictoriu cu intimata A_______ C______ I.I., cu sediul în loc. Întorsura Buzăului, _____________________. 89, jud. C______, împotriva Sentinței civile nr. 4722/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M___, pe care o schimbă în sensul că:

Respinge plângerea petente formulată de A_______ C______ I.I., împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 26.09.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,