Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr.810

Ședința publică din data de 26.01.2016

Instanța constituită din:

Președinte: C______ C. U_____

Grefier: T_______ – P___ M______ M____

Pe rol, se află pronunțarea plângerii formulate de petentul C_______ D_____ împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Dezbaterile si cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 26.01.2016, având nevoie de timp pentru a delibera.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.07.2015 cu nr. de mai sus, petentul C_______ D_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție Locală și Control a Municipiului București, anularea procesului-verbal _______ nr. xxxxxx/23.06.2015 și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, fără cheltuieli de judecată.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este nul, întrucât agentul constatator nu a fost împuternicit de către Primarul General al Municipiului București pentru aplicarea de sancțiuni contravenționale și pentru faptul că aceste sancțiuni puteau fi aplicate de către agentul constatator numai împreună cu poliția rutieră.

Pe fond, se arată că autovehiculelor autorizate pentru a efectua transport în regim de taxi de către autoritățile locale din jud. Ilfov nu li se aplică disp. art.20 alin.7 și art.52 alin.3 din Legea nr.38/2003, fapt stabilit prin legea 168/2010.

Plângerea a fost motivată în drept pe disp. OG nr.2/2001, ale legilor nr.30/2003 și 168/2010, iar în dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În susținerea plângerii, petentul a anexat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal _______ nr. xxxxxx/22.06.2015, autorizație de taxi nr.09, actul său de identitate, certificat profesional și legislație.

Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 18).

Prin întâmpinarea depusă la data de 03.12.2015, intimata a invocat excepția tardivității plângerii, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând că procesul-verbal de constatare a contravenției respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de lege și că aspectele descrise în conținutul acestuia corespund situației de fapt, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. În plus, aceasta a precizat că sancțiunea aplicată a fost individualizată în mod corect, proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În motivare, intimata a arătat că petentul a încălcat prevederile art. 20 pct.7 din Legea nr.38/2003, faptă sancționată de art.55 alin.3 lit a din același act normativ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., ale O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 38/2003. De asemenea, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, intimat a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul din data de 12.01.2016, instanța a pus în dezbatere excepția tardivității invocată de către intimată, la termen lipsind, însă, părțile.

Analizând cu prioritate, în temeiul art.248 alin.1 C. proc. civ., excepția tardivității, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Potrivit art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

Conform art. 26 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, „Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.”.

În speță, instanța constată că procedura de comunicarea a procesului-verbal contestat s-a realizat prin înmânarea acestuia către petent (f.28).

Totodată, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal sunt reproduse și prevederile art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că acesta poate fi contestat în termen de 15 zile de la comunicare.

Astfel, având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat, în mod legal, la data de 23.06.2015, conform celor arătate mai sus (cu respectarea prevederilor art. 26 alin.1 din O.G. nr. 2/2001), rezultă că termenul legal pentru formularea plângerii contravenționale a expirat la data de 09.07.2017.

Or, petentul a depus plângerea contravențională la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată la data de 08.07.2015, deci în termenul legal.

Pentru aceste motive instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității invocată de către intimată.

Pe fondul cauzei, se reține că prin procesul-verbal _______ nr. xxxxxx/23.06.2015 întocmit de un agent constatator din cadrul intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 pct.7 din Legea nr.38/2003, faptă sancționată de art.55 alin.3 lit a din același act normativ.

În fapt, s-a reținut că, la data de 23.06.2015, orele 17:30, în ______________________.1 petentul ”a efectuat transport public de persoane cu auto nr.XXXXXXXXX, în baza autorizației taxi nr.09, eliberată de către Primăria B________ și a fost depistat staționând în stația de taxi…având lampa taxi și aparatul de taxat pe poziția liber”.

Petentul a semnat procesul-verbal.

A fost făcută următoarea mențiune: “Nu am mențiuni”

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Astfel, sub aspectul legalității, instanța constată că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptelor săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

În privința motivelor de nulitate relativă invocate de către petent, instanța reține că procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Referitor la susținerile petentului privind faptul că procesul verbal de contravenție este nul, întrucât agentul constatator nu a fost împuternicit de către Primarul General al Municipiului București pentru aplicarea de sancțiuni contravenționale și pentru faptul că aceste sancțiuni puteau fi aplicate de către agentul constatator numai împreună cu poliția rutieră, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 37 alin. 1 și alin.2 din Legea nr. 38/2003 „Pe toată durata activității taxiurile pot fi supuse controlului în ceea ce privește respectarea prevederilor prezentei legi de către reprezentanții organelor de control autorizate, respectiv:

a) administrația publică locală;

b) organele fiscale locale și județene;

c) organele de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, precum și din unitățile sale teritoriale;

d) Autoritatea Rutieră Română - ARR, prin reprezentanțele teritoriale;

e) Biroul Român de Metrologie Legală, prin reprezentanțele teritoriale;

f) structurile poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române;

g) Regia Autonomă «Registrul Auto Român», prin reprezentanțele teritoriale;

h) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin oficiile teritoriale;

i) inspectoratele teritoriale de muncă.

(2) În traficul rutier, controlul autovehiculelor se va efectua de către reprezentanții autorităților menționate la alin. (1) lit. a)-c), e), g) și h), numai împreună cu poliția rutieră.”

Cu privire la primul aspect invocat de către petent, instanța reține, analizând înscrisul de la f.29-31, faptul că Primăria Municipiului București, prin Primar General, l-a împuternicit pe agentul constatator R___ M____ să constate contravenții și să aplice sancțiuni privind activitatea de transport în regim de taxi pe raza Municipiului București, astfel că nu se poate reține în cauză acest motiv de nulitate a procesului verbal contestat.

Relativ la motivul de nulitate vizând faptul că sancțiunea contravențională putea fi aplicate de către agentul constatator numai împreună cu un agent al poliției rutiere, instanța reține faptul că din alin. 2 al art. 37 din Legea nr. 38/2003 rezultă cu evidență faptul că numai controlul autovehiculelor utilizate în regim de taxi se va efectua de către agentul mandatat de către autoritatea administrației publice locale, sub nici o formă această dispoziție legală neputând fi interpretată în sensul că procesul verbal de contravenție trebuie să poarte, drept o condiție de validitate, semnătura a doi agenți constatatori, respectiv una a agentului din partea organului administrației publice locale, iar cealaltă din partea agentului poliției rutiere.

O asemenea interpretare, ar fi nu numai exagerată, dar, practic, ar fi de natură să adauge la lege (art.21 lain.1 din OG nr.2/2001 folosește termenul de „agent constatator”, la singular) și, potențial, ar putea ridica o ________ probleme în activitatea instanței de verificare a legalității și temeiniciei actului constatator, de pildă în situația în care unul dintre agenți ar constata o anumită stare de fapt, iar celălalt nu ar fi de acord cu respectiva constatare.

Mai mult, instanța reține faptul că dispoziția legală în discuție se referă la controlul efectuat în traficul rutier, ori în cauza dedusă judecății nu ar fi incidentă o asemenea situație, în condițiile în care în actul constatator s-a reținut faptul că petentul a fost depistat staționând în stația de taxi…având lampa taxi și aparatul de taxat pe poziția liber.

Pe de altă parte, nerespectarea art. 37 alin. 1 și alin.2 din Legea nr. 38/2003 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, respectiv în condițiile unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel, vătămare care nu a fost dovedită în nici un fel în cauza dedusă judecății, cum nu a fost probat nici caracterul inevitabil al vătămării.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie până la proba contrară, probă ce revine petentului, în condițiile art. 249 C.proc.civ.

Această situație nu este contrară art. 6 CEDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravențională este asimilată unei acuzații în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligația de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).

În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A_____ c. României, pct. 60, cauza N_______ G_______ c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H______ și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

De asemenea, trebuie reținute și Deciziile nr. 83/08.03.2002 și nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține următoarele:

Potrivit 20 pct.7 din Legea nr.38/2003, „Se interzice taxiurilor să efectueze transport public de persoane în regim de taxi sau să staționeze în vederea efectuării în mod permanent a unor astfel de transporturi în interiorul unei localități, alta decât localitatea de autorizare.”, iar potrivit art.55 alin.3 lit a din același act normativ, „Art. 55. - Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

3. cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei:

a) aplicabilă taximetriștilor pentru intervenții asupra componentelor aparatului de taxat, în scopul majorării prețului transportului sau neincluderii unor venituri realizate în memoria fiscală, precum și pentru nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (7) și art. 52 alin. (3) lit. g), p), r), s) și v), precum și conducătorilor auto sau transportatorilor autorizați, după caz, pentru nerespectarea prevederilor privind transportul în regim de închiriere ale art. 25 alin. (6) și, respectiv, art. 25 alin. (7); ”

Instanța reține că petentul a arătat în cuprinsul plângerii că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal, dar nu a reușit să probeze aceste susțineri. D__ fiind faptul că în cauză este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere prezumției simple menționate mai sus, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

De altfel, instanța reține faptul că petentul nu a contestat în nici un moment faptul că fapta reținută în actul constatator în sarcina petentului corespunde adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Mai mult decât atât, instanța consideră că nu există niciun motiv pentru a se ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate sau de comportament abuziv.

Instanța nu va reține susținerile petentului referitoare la împrejurarea că autovehiculelor autorizate pentru a efectua transport în regim de taxi de către autoritățile locale din jud. Ilfov nu li se aplică disp. art.20 alin.7 și art.52 alin.3 din Legea nr.38/2003, fapt stabilit prin Legea 168/2010, iar motivarea instanței decurge din faptul că dispozițiile invocate de către petent nu exclud sub nici o formă autovehiculele autorizate de către autoritățile locale din jud. Ilfov de la respectarea normelor juridice statuate de dispozițiile Legii nr.38/2003.

Mai mult, o astfel de excludere nici nu ar putea fi concepută în temeiul Legii 168/2010, întrucât specificitatea caracterul normativ al reglementărilor din menționata lege constă în faptul că acestea beneficiază de o opozabilitate era omnes sau, în orice caz, de o aplicabilitate largă.

Față de considerentele mai sus expuse, instanța constată că prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, probatoriul administrat nereliefând o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate în cauză, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. În plus, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale petentului.

Instanța apreciază că fapta petentului, respectiv efectuarea de transport public de persoane în regim de taxi sau să staționeze în vederea efectuării în mod permanent a unor astfel de transporturi în interiorul unei localități, alta decât localitatea de autorizare, reprezintă o faptă contravențională ce aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul transportului în regim de taxi și în regim de închiriere - Legea nr.38/2003-, al cărei scop enunțat în art. 1 este de asigura reglementarea autorizării, organizării, atribuirii gestiunii și controlul efectuării serviciilor de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere.

Instanța reține că nerespectarea dispozițiilor menționate din Legea nr.38/2003 este de natură să afecteze și încrederea publică în legalitatea și onestitate prestării serviciului de taxi, fapta petentului fiind de natură să eludeze și dispozițiile legale referitoare la încasarea impozitelor și taxelor la bugetele locale.

În plus, instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată pentru a se realiza scopul educativ și preventiv (atât prevenția specială, cât și cea generală, prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte și de către alți conducători auto) al sancțiunii contravenționale.

Având in vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, amenda fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională, și va menține procesul-verbal _______ nr. xxxxxx/23.06.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.

În temeiul art. 453 C.proc.civ.,constatând culpa procesuală a petentului, instanța va lua act că intimata nu a fost solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul C_______ D_____, cu domiciliul în București, __________________, ___________, ____________, sector 4 în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție Locală și Control, cu sediul în București, Sector 5, ____________________, _______________________> Menține procesul-verbal _______ nr. xxxxxx/23.06.2015 ca fiind legal și temeinic întocmit.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C______ C. U_____ T_______ – P___ M______ M____

Red. Jud. C.C.U/ Tehnored. C.C.U si T.P.M.M/ 4ex.