Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3571/2015

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ D_____

Judecător M_____ D_________ B______

Grefier O___ - M____ Ș_____

S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de petentul D_________ I____ împotriva Sentinței civile nr. 135/2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei și stadiul judecății, precum și faptul că la data de 02.10.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.

Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării căii de atac, precum și asupra apelului formulat.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față ;

Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul D_________ I____ în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER, a solicitat instanței anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/19.03.2014.

În fapt, a arătat că la data de 19.03.2014 a circulat pe DN7, iar în localitatea Drăganu a fost oprit de organele de poliție care i-au comunicat că a depășit viteza legală. Cele consemnate în procesul verbal nu sunt reale, nu a circulat cu viteza arătată în procesul verbal. Viteza de 105 km/h este sensibil apropiată de limita suspendării, precum și de marja de eroare stabilită de normele metrologice. A mai arătat că controlul radar nu a fost semnalizat conform legii, iar autoturismul care l-a oprit nu a fost cel care a înregistrat viteza. Alt autoturism, neinscripționat cu însemnele poliției rutiere – un autoturism Dacia L____ de culoare roșie, este cel care depistează vitezele. A învederat că agentul care întocmește procesul verbal trebuie să fie cel care constată nemijlocit contravenția.

A mai arătat petentul că actul sancționator nu îndeplinește condițiile stabilite de art. 16 OG 2/2001, în sensul că agentul constatator nu a arătat circumstanțele în care a săvârșit contravenția. De asemenea, a învederat că agentul constatator nu a făcut niciun fel de apreciere a situației și condițiilor în care s-a săvârșit fapta.

În drept, a invocat OG 2/2001, OUG 195/2002.

În probațiune a depus înscrisuri.

La data de 19.06.2014 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

A arătat că procesul verbal este legal și temeinic încheiat. În fapt, în data de 19.03.2014 s-a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN7 km 127+500 m, pe raza localității Drăganu, cu viteza de 105 km/h depășind viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum cu 55 km/h.

În probațiune a depus înscrisuri.

Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și a respins petentului proba testimonială ca nefiind utilă cauzei.

Prin sentința civilă nr. 135/2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins plângerea formulată de petentul D_________ I____, în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER și s-a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/19.03.2014.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că,prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/19.03.2014, petentul D_________ I____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut că la data de 19.03.2014 acesta a fost depistat în timp ce conducea pe DN 7 km 127+500m localitatea Drăganu, jud. Argeș, autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 105 km/h în localitate, viteză înregistrată cu aparatul radar montat pe auto XXXXXXXXX.

Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A_____ c. României, par. 66).

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Prin Decizia în interesul legii nr. XXII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu valoare de principiu că art. 17 din OG 2/2001 prevede limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului-verbal, nulitate care poate fi constatată și din oficiu de către instanță, nerespectarea celorlalte dispoziții legale atrăgând nulitatea relativă a procesului-verbal doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent, anume insuficienta descriere a faptei (nu a arătat circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția), instanța reține că agentul constatator a menționat în cuprinsul procesului-verbal atacat că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 105 km/h în localitate, indicând astfel împrejurările care au generat fapta pentru care a fost sancționat (depășirea limitei de viteză). Totodată, instanța reține că nerespectarea art. 16 din OG 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă a actului contestat doar când se dovedește existența unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, iar petentul nu a făcut o astfel de dovadă.

În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent, anume faptul că procesul – verbal a fost încheiat de către un alt agent de poliție decât cel care a operat aparatul radar nu constituie un motiv de nulitate a acestui act. Constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar nu prin propriile simțuri ale unui agent de poliție (ceea ce nici nu poate a fi realizat în cazul contravențiilor de natura celei pentru care petentul a fost sancționat). Agentul care a încheiat procesul – verbal este cel care a stabilit contravenția (a constatat că există o faptă contravențională), în baza înregistrărilor tehnice puse la dispoziție de operatorul radar și, în special, după identificarea certă a contravenientului. Nu este îndeajuns să se constate o faptă contravențională atât timp cât nu se cunoaște persoana vinovată de săvârșirea acesteia.

În ceea ce privește marja de eroare invocată de petent, aplicarea dispozițiilor art.3.1.1. lit. b și c din NML 021-05, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, conform căreia eroarea tolerată este de ± 3% sau ±4% din valoarea convențional adevărată pentru viteza egală sau mai mare de 100 km/h, nu este de natură să înlăture aplicarea dispozițiilor art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 rep.

Motivul de anulare a procesului-verbal referitor la marja de eroare a cinemometrului, care ar determina o altă încadrare a faptei contravenționale, invocat de petent, este neîntemeiat, în condițiile în care erorile de toleranță cu privire la măsurarea vitezelor sunt avute în vedere exclusiv la acordarea aprobării de model și a buletinului de verificare metrologică și, în raport de „+” sau „ – ” la fel de bine la viteza constatată s-ar putea adăuga procentul de eroare, iar nu scădea această valoare. Măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, în sensul efectuării unor „ajustări” de scădere sau adunare. Operatorul radar nu face decât să constate valoarea măsurată, respectiv să înregistreze viteza afișată de aparatul radar. Astfel, prin certificarea metrologică a aparatului radar se atestă că acesta respectă condițiile legale, inclusiv în ceea ce privește marja de eroare de 3%, aceasta fiind luată în calcul la afișarea vitezei măsurate.

Având în vedere că instanța a respins toate criticile de nelegalitate formulate de către petent, pentru considerentele mai sus expuse, instanța constată legalitatea procesului-verbal contestat și va proceda la analiza temeiniciei acestuia.

Astfel, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la situația de fapt, instanța a constatat că petentul a condus cu viteza de 105 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h (localitate – Drăganu), depășind astfel limita legală cu 55 km/h. Această stare de fapt reiese din probatoriul administrat în cauză, anume procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/19.03.2014, și planșele foto, unde se poate observa fără niciun dubiu că viteza cu care autoturismul petentului a rulat și pentru care a fost sancționat este de 105 km/h.

Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța a constatat că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:

„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.

5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.

5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."

Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.

În cauză, instanța a constatat că cerințele mai sus menționate (Norma de metrologie legala 021-05) au fost respectate.

Astfel în buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2013 (fila 24) s-a menționat marca (DACIA L____), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv (XXXXXXXXX) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.

În procesul verbal este identificat autoturismul IPJ utilizat ca având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Deoarece aparatul radar poate funcționa numai pe o singură mașină și aceasta este identificată în procesul verbal, înseamnă că radarul montat pe ea este unul și același cu cel cu care s-a făcut înregistrarea de la dosarul cauzei, acesta fiind aparatul verificat metrologic.

Mai mult decât atât, aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2013 (fila 24) și în staționare și în deplasare.

Întrucât în imaginile de pe planșele foto și din vizualizarea înregistrării video aflate la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv XXXXXXXXX, care se deplasează cu viteza de 105 km/h, instanța reține că este dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța a constatat temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a proceda la analiza proporționalității sancțiunii.

Instanța a reținut că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 765 lei pentru fapta reținută, este minimul prevăzut de textul legal incident (art. 102 alin. 3 OUG 195/2002).

În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța constată că petentul a condus cu 105 km/oră, viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula fiind de 50 km/h (localitate), creându-se în acest fel în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice.

Instanța a mai reținut că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.

În raport de acest criteriu, și având în vedere și considerentele care îl preced, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.

Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a respins plângerea contravențională formulată de petentul D_________ I____ în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER, ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/19.03.2014, ca fiind legal și temeinic.

Împotriva sentinței a declarat apel petentul D_________ I____ care a considerat-o nelegală și netemeinică.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării apelului se constată că aceasta este fondată.

Tribunalul constată că, sentința instanței de fond s-a comunicat către apelant la data de 16.03.2015 potrivit mențiunilor de pe dovada de comunicare a sentinței de fond (fila 46 dosar fond) , iar calea de atac a apelului s-a exercitat la data de 20.04.2015 potrivit extrasului de la fila 2 dosar apel. .

Potrivit art. 468 alin.1 C.pr.civ. termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel , iar termenul de apel se calculează în conformitate cu disp.art 181 alin.1 pct.2 C.pr.civ. și art.182 C.pr.civ. respectiv pe zile libere , neintrând în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește , iar în cauză termenul se consideră împlinit la data de 16.04.2015.

Rezultă așadar că , nereținându-se invocarea unor motive temeinic justificate prev. de art. 186 C.pr.civ. în temeiul art. 185 C.pr.civ. rap. la art.486 C. Proc. civ. se va respinge apelul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de tardivitate.

Respinge ca tardiv declarat apelul formulat de petentul D_________ I____ în București, _____________________, _____________, ________________ împotriva Sentinței civile nr. 135/2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I____________ J_______ DE POLITIE ARGES SERVICIUL RUTIER cu sediul în Pitești, jud. Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 noiembrie 2015.

Președinte, A______ D_____		Judecător, M_____ D_________ B______
	Grefier, O___ - M____ Ș_____

Red. M.D.B

Tehn D.T./ 4 ex.

23.11.2015