R O M A N I A

TRIBUNALUL C____ S______

R E Ș I Ț A

SECȚIA A II A CIVILĂ, DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX Cod operator 2896

DECIZIA CIVILA NR. 758/R/2012

Ședința publică din data de 31.10.2012

PREȘEDINTE: VEGHEȘ A__ T______

JUDECATOR: Ș_____ G_______

JUDECĂTOR: I_____ M____

GREFIER: B_______ R______

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul intimat P_______ M___________ Reșița împotriva sentinței civile nr.1775/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă ________________________________, Sucursala Bistra Poiana Mărului, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, consilier juridic D________ D______, lipsă fiind intimata reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, reprezentanta recurentului intimat învederează instanței că nu a putut să obțină înscrisul solicitat de instanță la termenul anterior de judecata, respectiv copie a cererii de prelungire a permisului de spargere, deși a făcut diligențe în acest sens. Arată că la dosarul societății intimate nu există aceasta cerere.

Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Consilier juridic D________ D______,în reprezentarea recurentului intimat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și menținerea procesului verbal de contravenție.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta ________________________________, Sucursala Bistra Poiana Mărului, în contradictoriu cu intimatul M_________ Reșița a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 31/G/15.07.2010 încheiat de M_________ Reșița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea procesului verbal contestat.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 2500 lei pentru faptul că nu a luat măsuri de refacere a carosabilului afectat de lucrările de reabilitare rețele apa pe lățimea unei benzi de circulație și pe toată lungimea lucrării pe ________________________ constat în data de 15.07.2010. De asemenea, a menționat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei menționate, deoarece execută lucrări – rețele apa potabilă și canalizare în Reșița în zona – _________________________ pentru care au permis de spargere, emis la 22.02.2010 de intimat. A mai precizat că perioada de valabilitate a permisului de spargere expiră la 30.07.2010, iar sancțiunea a fost aplicată la 15.07.2010. A menționat că și-a îndeplinit obligațiile asumate potrivit prevederilor contractului CL3/xxxxx – rețele de apă potabilă și de canalizare în Reșița.

În drept, petenta a invocat disp. art. 31 și urm. din OG 2/2001 privind regimul contravențiilor .

Intimatul M_________ Reșița a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale a M___________ Reșița și respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului- verbal de constatare a contravenției.

A mai arătat că în fapt prin procesul verbal nr. 38/G/2010 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională de 2.500 lei pentru nerespectarea prevederilor Cap. 1, lit. a din Anexa nr. 1 a Hotărârii Consiliului Local nr. 443/2009, modificată și completată prin HCL nr. 214/2010 întrucât „nu a luat măsuri de refacere a carosabilului afectată de lucrările de reabilitare rețele apă pe lățimea unei benzi de circulație și pe toată lungimea lucrării, pe ________________________ constata la 15.07.2010, ora 10.20. Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale a M___________ Reșița, întrucât potrivit prev. art. 15 alin 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare „contravenția se constată printr-un proces – verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, de președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum si alte persoane prevăzute de legi speciale.” De asemenea în art. 21 alin. 2 este prevăzut că , în situația în care agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea, prin rezoluție scrisă pe procesul verbal. După cum se poate observa procesul verbal nr. 31/15.07.2010 conține și o rezoluție de aplicare a sancțiunii fiind semnat de P_______ M___________ Reșița. Prin plângerea formulată de petent susține că nu se face vinovat de săvârșirea faptei menționate în procesul – verbal întrucât lucrările erau executate în baza unui permis de spargere emis în data de 22.02.2010 și care avea valabilitate până în data de 30.07.2010. în realitate însă prin fișa cerere pentru obținerea autorizației de spargere la lucrările noi sau accidentale a rețelelor tehnico – edilitare de pe raza Orașului Reșița s-a solicitat emiterea unui permis de spargere pentru lucrări care urmau a fi finalizate, conform solicitărilor petentei până la data de 22.05.2010, lucrări ce urmau a fi finalizate conform solicitărilor petentei până la data de 22.05.2010, însă nici până la data de 15.07.2010 lucrările nu au fost finalizate iar zona nu a fost adusă la starea inițială, fapt ce a determinat sancționarea societății. Ulterior aplicării amenzii, societatea contravenientă a cerut prelungirea termenului de refacere a zonei afectate de lucrări, până la data de 30.07.2010.

Procesul verbal de constatare nr. 31/G/15.07.2010, nu a fost încheiat în prezența unui martor deoarece nici o persoană nu a dorit să fie martor prin această consemnare în procesul verbal fiind respectat art. 19 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. cât privește motivele pentru care persoanele prezente la momentul constatării faptei contravenționale au refuzat să apară ca martori în procesul verbal, acestea sunt cele generale, cetățenii alegând de cele mai multe ori să nu se implice în acțiuni de acest gen însă nu pentru că nu ar fi afectați de ceea ce se întâmplă în jurul lor, ci din comoditate, iar alții poate din diferite temeri. De asemenea a menționat faptul că în momentul încheierii procesului verbal de constatare nici un reprezentant al societății în cauză nu a fost de față , procesul verbal fiind întocmit la sediul primăriei, având în vedere disp. art. 21 alin. 2 din OG 2/2001, care prevăd că în cazul în care „potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul – verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea”, în cazul de față sancțiunea fiind aplicată prin rezoluția primarului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile O.G. nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, art. 115-118 C.pr. civ, HCL nr. 443/2009.

Prin Sentința civilă nr.555 din data de 17.02.2011 din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Reșița, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Împotriva sentinței civile nr. 555 intimata a formulat recurs la Tribunalul C____-S______.

Prin Decizia civilă nr.XXXXXXXXXXXXX din dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul C____-S______ a admis recursul formulat de M_________ Reșița prin Primar, a casat hotărârea pronunțată de prima instanță și a trimis cauza spre rejudecarea la Judecătoria Reșița.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La data de 28.03.2012 petenta a depus la dosarul cauzei precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece pe mai departe cu P_______ M___________ Reșița.

Prin încheierea de ședință de la 28.03.2012 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a Primarului M___________ Reșița, în raport de precizarea la plângere formulată de petentă.

La termenul de judecată din data de 02.05.2012, intimata a depus întâmpinare în cauză, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale formulată de către petentă ca netemeinică și nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție.

În susținerea întâmpinării intimata precizează faptul că la data controlului – 15.07.2010 petenta nu deținea permis de spargere, iar ulterior aplicării amenzii contravenționale societatea contravenientă a cerut prelungirea termenului de refacere a zonei afectate de lucrări până la data de 30.07.2010.

Judecătoria Reșița, prin sentința civila nr.1775/30mai 2012 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Muncipiul Reșița invocată de aceasta și a respins plângerea contravențională formulată în contradictoriu cu M_________ Reșița prin Primar.

A admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. Hidroconstrucția SA București – Sucursala Bistra Poiana Mărului în contradictoriu cu intimata P_______ M___________ Reșița împotriva procesului verbal de contravenție nr. 31/G/15.07.2010, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2500 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție mai sus menționat cu sancțiunea constând în avertisment, a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că petenta S.C. Hidroconstrucția SA a contestat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 31/G/15.07.2010 prin care i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 2.500 lei pentru că, la data de 15.07.2010, ora 10,20, s-a constatat că nu s-au luat măsuri de refacere a carosabilului afectat de lucrările de reabilitare rețele apă, pe lățimea unei benzi de circulație și pe toată lungimea lucrării pe ________________________>

S-a mai arătat că fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de HCL 443/2009 Anexa I, modificată și completată din HCL 214/2010 Cap. 3 lit. a.

Petenta a formulat plângere contravențională în cadrul termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, analizând modalitatea de întocmire a procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2001 „contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.”

Analizând modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, instanța constată că au fost respectate condițiile de legalitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Pe fondul cauzei, deși O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a procesului verbal de constatare a contravenției având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de contravenție este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară.

Astfel, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie în absența altor probe propuse de către petentă pentru răsturnarea acesteia, prin coroborare cu prev.art.1169 din Codul civil, conform cărora „Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.

În speță, petenta nu a dovedit în vreun mod contrariul celor reținute în sarcina sa în procesul verbal de contravenție.

Susținerea petentei că nu se face vinovată de săvârșirea faptei menționate în procesul verbal de contravenție contestat întrucât lucrările respective erau executate în baza unui permis de spargere emis în data de 22.02.2010 și care avea valabilitate până la data de 30.07.2010, nu poate fi reținută, întrucât prin cererea pentru obținerea autorizației de spargere la lucrările noi sau accidentale a rețelelor tehnico edilitare de pe raza orașului Reșița s-a solicitate emiterea unui permis de spargere pentru lucrări ce urmau a fi finalizate conform solicitărilor petentei până la data de 22.05.2010, însă la data de 15.07.2010 lucrările nu erau finalizate, iar ulterior aplicării amenzii contravenționale, societatea petentă a solicitat și obținut prelungirea termenului de refacere a zonei afectate de lucrări până la data de 30.07.2010.

Instanța, analizând toate împrejurările săvârșirii faptei, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, a hotărât și asupra sancțiunii.

Astfel, luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei, persoana contravenientei care și-a îndreptat greșeala și a solicitat prelungirea termenului de refacere a zonei afectate de lucrări, văzând și gradul de pericol social al faptei instanța consideră că scopul preventiv și educativ pe care trebuie să-l aibă orice sancțiune poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe, în speță avertismentul. Astfel, scopul preventiv și educativ al sancțiuni prezintă o mai mare importanță decât scopul punitiv al acesteia, întrucât scopul esențial al unei sancțiuni nu este acela de a pedepsi cu orice preț, ci de a determina subiectele să-și conformeze conduita în acord cu dispozițiile legale.

Față de cele expuse mai sus, instanța, în baza art. 34 alin.1, art. 5 alin. 5, art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 a admis în parte cererea petentului și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea constând în avertisment.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a intimatei M_________ Reșița prin Primar, instanța a admis-o, având în vedere dispozițiile art.15 alin.1 din OG nr.2/2001 potrivit cărora „contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, precum și cele ale art.27 al.2 care prevăd că „procesele verbale de constatare a contravențiilor încheiate de organe de control ale administrației publice locale se înaintează în vederea aplicării sancțiunii … primarului unității administrativ teritoriale în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.”

În baza art. 274 C.p.c., instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată

Împotriva sentinței civile nr.1775/30 mai 2012 a formulat recurs intimatul P_______ M_________ Reșița, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în tot a plângerii contravenționale și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare a contravenției nr.31/G/15.07.2010.

În motivarea recursului arată că fapta de a nu lua măsuri de refacere a carosabilului afectat de lucrările de reabilitare a rețelei de apă, pe lățimea unei benzi de circulație și pe toată lungimea lucrării, nu poate fi considerată o faptă cu un grad de pericol social redus, mai ales că aceeași societate a fost sancționată în repetate rânduri pentru astfel de fapte, chiar și cu sancțiunea avertismentului.

Instanța nu a arătat în mod clar și fără echivoc argumentele pentru care a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, ceea ce nu s-a întâmplat.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299, art.304 pct.9, art.304 ind.1 și art.312 alin.1-3 cod pr.civila.

Intimata S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. București, Sucursala Bistra Poiana Mărului Caransebeș a formulat întâmpinare - filele 10- 11 dosar, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legala a sentinței recurate.

În întâmpinare arată că prima instanță a apreciat just gradul redus de pericol social al faptei reținând corect starea de fapt și considerând că scopul preventiv educativ al sancțiunii prezintă o mai mare importanță decât scopul de a pedepsi cât mai dur posibil.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozițiile art.115 și următoarele Codpr.civila.

Examinând sentința civilă recurată potrivit motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, pentru orice motiv de casare prevăzut de art.312 raportat la art.304 C.pr.civilă și sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că recursul este fondat din următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 31/G/15.07.2010 petenta ________________________ fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de Cap. 3 lit. a din Anexa I a HCL 443/2009 Anexa I, modificată și completată prin HCL 214/2010, reținându-se în fapt că, la data de 15.07.2010, ora 10,20, s-a constatat că nu s-au luat măsuri de refacere a carosabilului afectat de lucrările de reabilitare rețele apă, pe lățimea unei benzi de circulație și pe toată lungimea lucrării pe _________________________>

În mod corect prima instanță a reținut că, sub aspectul legalității, au fost respectate de către agentul constatator, la întocmirea procesului verbal, condițiile de legalitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Pe fondul cauzei, de asemenea, corect a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și realitate, având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ, prezumție care poate fi răsturnată de petentă prin proba contrară, însă, în speță, aceasta nu a dovedit în vreun mod contrariul celor reținute în sarcina sa în procesul verbal de contravenție.

Într-adevăr, susținerea petentei că nu se face vinovată de săvârșirea faptei menționate în procesul verbal de contravenție contestat întrucât lucrările respective erau executate în baza unui permis de spargere emis în data de 22.02.2010 și care avea valabilitate până la data de 30.07.2010, nu poate fi reținută.

Conform permisului de spargere nr. 74/22.02.2010 depus la dosarul cauzei (filele 7-8 dosar fond), termenul de valabilitate a permisului de spargere este între 22.02.xxxxxxxxxxxxx10. Prin acest permis s-a dispus ca refacerea domeniului public să se efectueze în perioada 22.04.-22.05.2010. Abia ulterior, după data de 15.07.2010, s-a obținut prelungirea permisului până la data de 30.07.2010, având în vedere că, potrivit art. 1 alin. 3 din HCL nr. 214/22.06.2010, termenul poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile lucrătoare.

Prin cererea de eliberare a autorizației de spargere(fila 22) ________________________-a angajat ca refacerea să se efectueze imediat după terminarea lucrării, ceea ce nu s-a întâmplat, după cum rezultă din planșele fotografice depuse la dosar (filele 24-25), ținând seama că la data de 15.07.2010 carosabilul era plin de gropi și de moloz rezultat în urma săpăturilor.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată de către agentul constatator, Tribunalul apreciază aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, termenul de refacere a carosabilului a fost depășit cu aproape două luni, în pofida faptului că acesta a fost grav afectat de lucrările executate. Se observă că ________________-au efectuat lucrările a fost deteriorată pe o distanță apreciabilă (câteva sute de metri) de gropi și moloz rezultat din spargeri, circulația fiind redusă pe o singură bandă. Fapta prezintă o gravitate sporită, ținând seama de consecințele pe care le poate produce nerepararea carosabilului într-un termen scurt – îngreunarea circulației, pagube materiale proprietarilor de autovehicule sau chiar accidente de circulație.

Pe cale de consecință, tribunalul urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 ind. 1 C.pr.civ., să admită recursul formulat, să modifice sentința recurată, în sensul respingerii în tot a plângerii contravenționale formulate, apreciind că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic încheiat, iar individualizarea sancțiunii a respectat criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul pârât P_______ M___________ Reșița împotriva sentinței civile nr.1775/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata reclamantă ________________________________, Sucursala Bistra Poiana Mărului.

Modifică în tot sentința recurată.

Respinge plângerea contravențională formulată de ________________________________ Sucursala Bistra Poiana Mărului Caransebeș, în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ Reșița .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 31.10. 2012.

PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,

VEGHEȘ A__ T______ Ș_____ G_______ I_____ M____

GREFIER,

B_______ R______

Red.VAT/25.11.2012

Tehnored.BR Ex.2

Jud.fond: B____ M______