R O M Â N I A

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE

ȘI C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

COMPLETUL SPECIALIZAT PENTRU C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosarul numărul XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NUMĂRUL 577

A P E L

Ședința publică din data de 08 decembrie 2015

Instanța alcătuită din:

Președinte- T________ N______

Judecător- Z_____ L_____

Grefier- N_____ Lucreția

Pe rol se află judecarea apelului civil având ca obiect anulare proces verbal de contravenție declarat de apelantul petent S________ F_____ V______, cu domiciliul ales pentru comunicare în București, Sector 5, _________________, _____________, __________________________________ civile nr. 1020 pronunțată de Judecătoria A_________ la data de 03.03.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Teleorman, cu sediul în municipiul A_________, ___________________. 71-73, județul Teleorman.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul petent, personal, iar pentru intimat reprezentant convențional consilier juridic G_________ P_____ V______, și martorul Tăujan F_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța procedează la audierea martorului Tăujan F_____ cu respectarea dispozițiilor art. 319 și 321 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei potrivit art. 323 Cod procedură civilă.

Instanța constată că este legal învestită cu soluționarea cauzei și că apelul a fost formulat în termen, motivat și comunicat intimatei petente.

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de solicitat și probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.

Având cuvântul, apelantul petent a solicitat instanței de judecată admiterea apelului și casarea sentinței civile pronunțată la instanța de fond, respectiv Judecătoria A_________.

Reprezentantul intimatului, a solicitat instanței de judecată respingerea cererii, menținerea sentinței contestate și a procesului verbal ca temeinice și legale.

Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei și susținerile părților, instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL:

Deliberând, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A_________ la data de 14.04.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul S________ F_____ V______, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Teleorman anularea procesului-verbal de constatare și sancționare ________ nr. xxxxxxx/20.02.2014.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate având în vedere că nu respectă prevederile art. 16 din O.G. 2/2001, respectiv pentru lipsa rubricii „alte mențiuni” și pentru lipsa mențiunilor cu privire la ocupația și locul de muncă al contravenientului. Totodată, a invocat prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale, întrucât procesul-verbal nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, fiind comunicat doar prin procedura afișării.

Pe fondul cauzei, a arătat că situația de fapt reținută nu corespunde realității și a fost prezentată de așa natură încât să justifice sancțiunea aplicată, învederând că a fost oprit de agentul constatator pe raza localității Drăgănești-V_____ sub pretextul că un autovehicul identic cu cel pe care îl conducea a fost raportat la un jaf armat în localitatea A_________. Petentul a arătat că agentul constatator i-a cerut să se legitimeze, iar în momentul în care a arătat legitimația de avocat, agentul constatator a devenit nervos, acuzându-l de fapte antisociale precum intenția de a-l mitui.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și prevederile art. 118 din O.U.G. 195/2002.

Prin întâmpinare, intimata a arătat că susținerile petentului sunt neîntemeiate, întrucât la acea dată, în urma controlului efectuat de către poliția rutieră împreună cu reprezentanții Registrului Auto Român s-a constatat că acesta avea ITP - ul expirat, nu a făcut dovada încheierii poliței de asigurare RCA, iar autovehiculul prezenta coroziuni ale elementelor de caroserie.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, precum și ale O.U.G. nr. 195/2002 și legea nr. 136/1995.

Prin sentința civilă nr. 1020/03.03.2015 Judecătoria A_________ a respins plângerea contravențională formulată de petentul S________ F_____ V______, domiciliat în București, _____________________, _____________, _____________, sector 5, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 20.02.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Teleorman ca neîntemeiată; a menținut procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 20.02.2014 întocmit de intimată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fonda reținut următoarele:

La data de 20.02.2014, a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx (f.7), de către intimată, prin care petentul S________ F_____ V______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile pentru contravenția prevăzută de art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 1 din O.U.G. 195/2002, cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 48 din legea nr. 136/1995 și sancționată de art. 63 din Legea nr. 136/1995 și cu amendă în cuantum de 510 lei pentru contravenția prevăzută de art. 147 pct. 1 din RA O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.

În fapt, s-a reținut că petentul a condus auto marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe DE 70, în localitatea Drăgănești V_____ și în urma controlului tehnic efectuat de reprezentanții R.A.R. la autovehicul, s-a constatat ITP expirat, coroziuni ale elementelor de caroserie. Totodată, nu a putut face dovada auto de asigurare RCA pentru pagube produse terților și nu a avut asupra sa documentele personale ale autovehiculului.

În drept, potrivit art. 10 din O.U.G. 195/2002 „Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum si a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație”, contravenție sancționată de art. 102 alin. 1 pct. 1 raportat la art. 98 alin. 4 din aceeași lege cu amendă din clasa a IV-a respectiv între 9 și 20 puncte de amendă.

Conform art. 99 alin. 1 pct. 18 constituie contravenție „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsa unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorata vizibil” care se sancționează potrivit art. 99 alin. 1 cu amendă din clasa I, respectiv 2-3 puncte de amendă.

De asemenea, potrivit art. 48 din Legea nr. 136/1995 „Persoanele fizice și cele juridice, care dețin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României”, contravenție care se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei, iar potrivit art. 147 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, care se sancționează în baza art. 101 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, respectiv de la 6 la 8 puncte amendă.

Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. (1) din O.G. nr. 2/2001 și urmează a analiza pe fond plângerea contravențională formulată de petent, atât în ceea ce privește legalitatea, cât și temeinicia procesului-verbal mai sus menționat.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent referitor la lipsa rubricii „alte mențiuni” instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:

Așa cum reiese din cuprinsul procesului-verbal (f.7,46), acesta conține rubrica „alte mențiuni” care a fost completată de agentul constatator cu următoarele „Conducătorul auto este de față, dar refuză să semneze procesul-verbal și să facă mențiuni în prezența martorului mai sus menționat”.

Totodată, instanța reține că pentru dreptul de a face obiecțiuni este prevăzut de dispozițiile O.G. 2/2001 o acțiune specifică, plângerea contravențională, de care petentul a și uzat în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța apreciază că acestuia nu i s-a cauzat nicio vătămare de natură a atrage nulitatea procesului-verbal întocmit, dreptul acestuia nefiind atins în substanța sa din moment ce a putut fi valorificat conform legii.

În ceea ce privește lipsa elementelor de identificare privind locul de muncă și ocupația contravenientului, instanța constată că și aceste mențiuni sunt prevăzute de art. 16 din O.G. 2/2001, care conduc la nulitatea procesului-verbal doar în măsura dovedirii de către petent a unei vătămări, și având în vedere că acesta nici nu a susținut că nu este autorul abaterii și nici probat vreo astfel de vătămare intervenită va înlătura și acest motiv ca neîntemeiat.

Referitor la cumularea greșită a sancțiunilor aplicate, instanța constată că potrivit art. 10 alin. 2 din O.G. 2/2001 „Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității”. Aplicând aceste prevederi legale la încadrarea juridică și sancțiunile aplicate prin procesul-verbal, instanța constată că aceste dispoziții legale nu au fost încălcate, iar pe cale de consecință motivul este neîntemeiat, întrucât dublul maximului amenzii se raportează la cel prevăzut de lege, și nu la amenda contravențională cea mai oneroasă efectiv aplicată. Astfel, cumulul sancțiunilor aplicate nu trebuia să depășească suma de 4 000 lei care reprezintă dublul amenzii prevăzute pentru contravenția prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995 și sancționată de art. 63 din aceeași lege.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În cauza de față, instanța reține că petentul nu a reușit să prezinte probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal.

Astfel, susținerile sale privind succesiunea evenimentelor și abuzul agentului constatator care a întocmit procesul-verbal în cauză sunt contrazise de raportul tehnic de control efectuat de agenții R.A.R. (f.16) și nu sunt susținute de declarația martorului audiat în cauză. Din raportul de control menționat reiese că petentul avea inspecția tehnică periodică expirată și nici nu deținea actele autovehiculului astfel cum s-a consemnat și reținut și în procesul-verbal contestat. Cu privire la declarația martorului Tăujan F_____ (f.47), instanța constată că acesta nu cunoaște împrejurările care au stat la baza sancționării contravenientului, nefiind de față la momentul constatării abaterilor reținute în sarcina petentului. Afirmația acestuia în sensul că a observat petentul și încă două persoane care se certau cu agenții de poliție rutieră nu poate fi apreciată de către instanță ca o dovedire a susținerilor petentului, din moment ce martorul afirmă ulterior că nu a auzit obiectul discuției.

Prin urmare, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acesta din urmă este temeinic întocmit.

În ceea ce privește invocarea de către petent a prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 14 din OG nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Conform art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. În cauza de față, procedura de comunicare a fost îndeplinită prin afișare la data de 09.05.2014, respectiv la 2 zile de la împlinirea termenului de o lună prev. de art. 14 din OG nr. 2/2001.

Totodată, instanța constată că prescripția reprezintă o sancțiune de drept civil ce se îndreaptă împotriva pasivității titularului unui drept, în speță împotriva pasivității agentului constatator în comunicarea procesului-verbal de contravenție.

Față de cele de mai sus, instanța constată că nu se poate reține o pasivitate din partea agentului constatator în condițiile în care acesta a procedat inițial la comunicarea procesului-verbal de contravenție prin poștă cu aviz de primire, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila nr. 17 din dosar.

Astfel, la data de 26.02.2014, IPJ Teleorman a trimis prin poștă procesul-verbal, agentul poștal deplasându-se la domiciliul petentului și, întrucât acesta nu a fost găsit, i-a fost lăsată citație în vederea prezentării petentului în scopul ridicării plicului de la oficiul poștal. După expirarea termenului de păstrare de 10 zile, termen în care petentul nu s-a deplasat la oficiul poștal pentru a ridica plicul, acesta a fost trimis înapoi către IPJ Teleorman la data de 12.03.2014. Ulterior, datorită imposibilității îndeplinirii comunicării prin poștă cu aviz de primire, s-a realizat comunicarea prin afișare la domiciliul petentului de către IPJ D___, la data de 26.03.2014.

Instanța apreciază că deși procedura de afișare a fost efectuată după împlinirea termenului de o lună, în cauza de față nu se impune intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale, având în vedere că neîndeplinirea comunicării prin poștă cu aviz de primire a fost cauzată de inacțiunea petentului, care avea datoria de a se deplasa la oficiul poștal pentru a ridica corespondența în termenul de păstrare, astfel încât culpa în întârzierea realizării eficiente a comunicării procesului-verbal aparține acestuia. Instanța apreciază că o altă soluție ar conduce la aplicarea legii doar în litera și nu în spiritul ei, dându-se eficiență unei dispoziții legale în favoarea persoanei ce se dovedește a fi în culpă în determinarea incidenței acesteia.

Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că avertismentul și amenzile contravenționale aplicate spre minimul prevăzut de lege, precum și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. În acest sens, instanța are în vedere faptul că în persoana petentului a fost reținută săvârșirea a patru fapte contravenționale, ce relevă un pericol social concret și sporit, dintre care două, respectiv existența unei inspecții tehnice expirate și nedeținerea unei polițe de asigurare RCA, cu implicații deosebite, concretizate în probabilitatea mare de vătămare a siguranței participanților la traficul rutier. Totodată, în aprecierea ca fiind proporțională, instanța are în vedere și faptul că petentul nu a făcut dovada intrării în legalitate ulterior săvârșirii acestor fapte, respectiv prezentării instanței a poliței de asigurare RCA în vigoare la data constatării faptei, a actelor neprezentate agenților de poliție rutieră la data de 20.02.2014, precum și efectuarea inspecției tehnice periodice.

Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S________ F_____ V______, cu mențiunea susținerii motivelor de apel oral în fața instanței.

Prin întâmpinarea formulată intimatul IPJ Teleorman a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

Instanța de apel a reaudiat la solicitarea apelantului martorul Tăujan F_____, această probă testimonială fiind administrată și de către instanța de fond.

Examinând apelul declarat de petentul S________ F_____ V______, Tribunalul constată următoarele:

Având în vedere că susținerile orale făcute de apelantul S________ F_____ V______ cu ocazia dezbaterii apelului nu pot fi încadrate într-un motiv de apel diferit de criticile formulate prin plângerea contravențională, în temeiul art.476 alin.2 din Codul de procedură civilă, Tribunalul se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.

Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins motivul de nulitate invocat de petent referitor la lipsa rubricii „alte mențiuni”, deoarece așa cum reiese din cuprinsul procesului-verbal această rubrică a fost completată de agentul constatator cu următoarele „Conducătorul auto este de față, dar refuză să semneze procesul-verbal și să facă mențiuni în prezența martorului mai sus menționat”.

Cu ocazia dezbaterilor, apelantul Stoicesu V______ a susținut că martorul audiat nu a asistat la discuțiile sale cu agentul constatator și ca atare menținea acestuia că a refuzat să semneze procesul verbal nu este corectă. Apelantul a arătat că în mod incorect agentul constatator a făcut această mențiune, și ca atare, există un dubiu rezonabil cu privire la corectitudinea întregului proces verbal de contravenție.

Tribunalul arată că martorul Tăujan F_____ a confirmat nesemnarea procesului verbal de contravenție de către petent, acest fapt fiind rezultatul refuzului apelantului.

De altfel, apelantul nu a prezentat motive rezonabile pentru care nu a semnat procesul verbal de contravenție, act administrativ întocmit de un reprezentant al autorități publice.

În această situație, devine evident că lipsa eventualelor obiecțiunii la procesul verbal de contravenție este rezultatul atitudinii apelantului petent, care a părăsit locul săvârșirii contravențiilor fără a aștepta finalizarea procedurii legale, refuzând implicit semnarea acestui document.

Pe de altă parte, lipsa acestor obiecțiunii, nu atrage nulitatea unui procesului verbal decât dacă se face dovada unei vătămării aduse contravenientului, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Tribunalul constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins motivul de nulitate absolută privind lipsa din actul administrativ contestat a elementelor de identificare privind locul de muncă și ocupația contravenientului, deoarece petentul nu a făcut dovada unei vătămări.

Tribunalul arată că respingerea motivului de nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 2 din O.G. 2/2001 este corectă, deoarece amenda totală aplicată pentru contravențiile săvârșite nu depășește suma de 4 000 lei care reprezintă dublul amenzii prevăzute pentru contravenția prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995.

De asemenea, în cauza de față nu a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, culpa în întârzierea realizării comunicării procesului-verbal aparținând apelantului petent S________ F_____ V______.

În mod corect, judecătorul fondului a valorificat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, deoarece petentul nu a administrat probe certe si concludente, în sprijinul prezumției sale de nevinovăție.

În final, Tribunalul arată că sancțiunile aplicate au fost just individualizate de către agentul constatator, fiind orientate spre minimul legal, astfel încât nu se impunea reindividualizarea acestora de către instanța de fond.

Constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, Tribunalul va respinge apelul declarat de către apelantul petent S________ F_____ V______ ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-petent S________ F_____ V______ cu domiciliul ales pentru comunicare în București, Sector 5, _________________, _____________, _____________, împotriva sentinței civile nr. 1020/03.03.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei A_________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Teleorman, cu sediul în municipiul A_________, ___________________. 71-73, județul Teleorman, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 08.12.2015.

Președinte,Judecător, Grefier,

T________ N______ Z_____ L_____ N_____ Lucreția

Red./ Tehnored./T.N/04.01.2016

4 ex.

Comunicate 2 ex. la data de ……………..

Semnătură grefier