Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________-ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ XXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 05.02.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE – E________ C______

JUDECĂTOR – A_____ B_____ S_________

JUDECĂTOR – M_____ C_______

GREFIER – M______ G________

Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție - promovat de recurent petent S_______ V_____, cu sediul în com. Cotmeana, ___________________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6302/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. xxxxx/212/2012, intimat organ constatator fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – S.P.R., cu sediul în C________, județul C________.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

La a doua apelare, când instanța a dispus strigarea cauzei la ordine, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.

În referatul făcut asupra cauzei se evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe recursul formulat de recurentă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 25.10.2012, sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petentul S_______ V_____ a formulat, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ - SERVICIUL P______ RUTIERĂ plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/16.10.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei și măsura reținerii permisului de conducere.

În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că în data de 16.10.2012 circula cu mașina goală pe DN 39, însă semnul de circulație ce indica tonajul maxim nu era amplasat vizibil, respectiv că în cuprinsul procesului verbal nu s-a menționat câte tone are mașina condusă de petent.

A mai arătat petentul că, inițial, i-a fost aplicată sancțiunea cu avertisment, ulterior agentul modificând sancțiunea în amendă.

În drept, a indicat dispozițiile OG nr. 2/2001.

Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare, însă a depus raportul agentului constatator, un număr de trei fotografii radar, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar, certificat de omologare.

În vederea soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 6302/29.04.2013 Judecătoria C________ a respins plangerea contraventionala formulata și reținând următoarea situație de fapt și de drept: „ Analizând în mod coroborat ansamblul probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:

La data de 16.10.2012, ora 16,25, petentul a fost surprins pe DN 39, pod Agigea, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, încălcând restricția temporară de tonaj de 5 tone, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 420 lei, în temeiul art. 101 alin.3 lit. B din OUG nr. 195/2002 și cu reținerea permisului de conducere.

Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în prezența petentului, care l-a semnat și a precizat că nu a știut pe unde să meargă.

Conform art. 101 alin.3 lit. B din OUG nr. 195/2002: „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: … b) nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public”.

Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție.

Potrivit aceluiași articol, instanța investita cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, se reține că petentul a recunoscut fapta, apreciind doar că ar fi trebuit să i se aplice sancțiunea avertismentului.

Instanța constată că petentul nu a dovedit și nici nu a încercat să dovedească netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, aceste constatări fiind completate cu planșe fotografice și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.

În ce privește cererea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii aplicate cu avertismentul, se reține că art. 34 alin. 1 din OG. 2/2001, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce urmează să fie aplicată contravenientului în situația în care rezultă culpa acestuia.

Instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG.2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța reține că, față de gradul de pericol social al faptei reținute în culpa petentului, în forma concretă în care a fost săvârșită, măsura avertismentului apare ca nejustificată, scopul sancțiunii contravenționale neputând fi atins prin aplicarea avertismentului.

Față de toate acestea instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent.”.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, care solicită anularea procesului-verbal de contravenție sau, în subsidiar, transformarea amenzii în avertisment .

Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹ Cod procedură civilă instanța de recurs constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente :

La data de 16.10.2012, ora 16,25, petentul a fost surprins pe DN 39, pod Agigea, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, încălcând restricția temporară de tonaj de 5 tone, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 420 lei, în temeiul art. 101 alin.3 lit. B din OUG nr. 195/2002 și cu reținerea permisului de conducere.

Recurentul-petent nu face dovada că autovehiculul pe care îl conducea avea un tonaj inferior, astfel că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată .

Potrivit art. 5 alin.2 din O.G. nr. 2/2001: Sanctiunile

contraventionale principale sunt: a) avertismentul; b) amenda contraventionala;
c) prestarea unei activitati in folosul comunitatii,

Iar potrivit art. 7 alin.3 : (3) Avertismentul se poate aplica si in

cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

De asemenea, potrivit art. 95 din O.U.G. nr.195/2002 : Încălcarea

dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiuncțiuile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin.(2).

Rezultă astfel din textele legale că avertismentul este o sancțiune

contravențională prevăzută atât de legea generală cât și de cea specială, al cărei cumul cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere este de asemenea permisă de lege.

Față de criteriile de individualizare a sancțiunii enumerate de textul legal, instanța de recurs apreciază că în mod greșit instanța de fond a refuzat reindividualizarea sancțiunii, față de scopul sancțiunilor contravenționale , de prevenire a săvârșirii unei alte fapte contravenționale, și de lipsa antecedentelor contravenționale ale petentului .

În ceea ce privește cererea de înlăturarea a sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, gravitatea obiectivă a faptei contravenționale săvârșite este cea care impune obligativitatea acestei sancțiuni. Suspendarea dreptului de a conduce nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto, risc dovedit tocmai prin săvârșirea contravenției în cauză, și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic . Tocmai faptul cunoscut că această sancțiune se aplică în mod automat, indiferent de urmările produse și circumstanțele personale, ar trebui să descurajeze participanții la trafic de la săvârșirea contravențiilor cărora această sancțiune le este aplicată . Sancțiunea este individualizată chiar de legiuitor în funcție de gradul de pericol social al faptei, stabilindu-se o durată a suspendării exercitării dreptului de a conduce diferențiată pentru diferite contravenții . Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept si reprezintă o măsură care nu are la baza o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului in fata instanței. Prin urmare aceasta sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public fata de riscul potențial pe care il prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea grava a regulilor de circulație rutieră si îndeosebi fata de pericolul pe care il prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curtii Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franta, 7 decembrie 1999).

D____ pentru care , în temeiul art. 312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a admite recursul formulat, a modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a plângerii formulate și a înlocuirii exclusiv sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum 420 lei cu sancțiunea avertismentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul promovat de recurent petent S_______ V_____, cu sediul în com. Cotmeana, ___________________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 6302/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. xxxxx/212/2012, intimat organ constatator fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C________ – S.P.R., cu sediul în C________, județul C________.

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:

Admite, în parte, plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 16.10.2012 de organul constatator.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 420 lei cu avertismentul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2014.

P_________, JUDECATOR, JUDECATOR,

E________ C______ A_____ B_____ S_________ M_____ C_______

GREFIER,

M______ G________

jud.fond.C.D___

tehnoredact.jud.A.B.S_________/12.02.2014/2ex.