Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 173/2015

Ședința publică de la 10 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M________ L____ B_____

Judecător C______ D_____ F_____

Grefier A____ C_______ N__

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent U________ P____ împotriva sentinței nr. 3041/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ M________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința nr.3041/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul U________ P____.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/12.03.2014, ora 15,46 , întocmit de agentul constatator din cadrul Inspectoratul de Politie Județean de M________, petentul U________ P____ a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit.e di OUG 195/2002 .

În fapt, prin procesul verbal s-a reținut că petentul a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 102 km/h , în localitatea Halânga , jud. M________ , în raza de acțiune a indicatorului limitare de viteză la 30 de km/h , depășind cu 72 km/h . Se mai arată că s-a folosit aparatul radar Autovision montat pe auto MAI xxxxx , staționat , hard disc ________ 32, folder 9015.

Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele :

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/12.03.2014 , instanța a verificat dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Conform art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor , lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Petentului i s-a acordat dreptul de a formula obiecțiuni , iar acesta a declarat că are tatăl decedat, și a semnat procesul verbal .

Instanța a constatat că procesul verbal cuprinde toate mențiunile prev. de art.17 , motiv pentru care a apreciat că este legal întocmit .

În ceea ce privește temeinicia , instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt descrise în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 NC.p.c., întrucât cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martorul P______ A________ .

Instanța a constatat că prin administrarea probei cu declarația martorei, petentul nu a reușit să demonstreze altă stare de fapt decât cea cuprinsă în procesul verbal .

Potrivit art.109 alin.2 din O.U.G.nr.195/2002 privind circulația rutieră, constatarea contravenției se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal, cerințe pe care agentul constatator le-a respectat.

Astfel, procesul verbal contestat conține elementele necesare pentru identificarea aparatului video radar AUTOVISION care a măsurat viteza cu care circula autoturismul condus de petent, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului pe care acesta este montat , respectiv MAI xxxxx, iar filmarea video a fost înregistrată cu aparatul radar în regim de staționare .

Din înscrisul aflat la fila 44 , instanța a reținut că aparatul individualizat în procesul verbal este verificat metrologic , fiind emis pentru acesta buletinul de verificare metrologica la data de 17.04.2013, având valabilitatea de 1 an. Totodată , potrivit buletinului de verificare metrologică, aparatul radar măsoară nu numai în regim staționar, ci și în regim de deplasare.

Agentul constatator era autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar conform atestatului depus la fila 45 emis de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I__ M________ .

Din înregistrarea video efectuată cu aparatul radar rezultă că viteza cu care a circulat autoturismul având număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost de 102 km/h, aceasta valoare figurând pe filmul video , iar locul unde s-a constatat fapta este pe raza localității Halânga .

Instanța a apreciat că înregistrarea video probează fără dubiu săvârșirea faptei consemnată în procesul-verbal, respectiv că autoturismul petentului a atins viteza de 102 km/h, cât și faptul că acesta rula în localitate.

Referitor la marja de eroare de +/- 4% de care vorbește petentul, instanța a reținut că aceasta este unanim acceptată , iar existența sa nu poate conduce la concluzia că vinovăția petentului nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Instanța a apreciat că această marjă de eroare nu poate constitui îndoială rezonabilă mai ales în situația în care viteza legală a fost depășită cu peste 42 km/h.

Petentul nu a făcut dovada contrarie a celor reținute de agentul constatator, iar marja de eroare poate fi reținută și în detrimentul său , mergând și în sensul +4 km/h, astfel că această marjă de eroare nu poate constitui îndoială rezonabilă .

În consecință, intimatul a probat, cu respectarea normelor metrologice instituite prin Ordinul nr.301/2005, faptul că petentul a circulat cu viteza de 102 km/h pe raza localității, fiind întrunite astfel elementele contravenției prevăzute de art. 102 al.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 în conformitate cu care constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile , depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Cu privire la sancțiuni , instanța a reținut că acestea s-au aplicat , potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comise faptele, de modul și de mijloacele de săvârșire ale acestora , de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul U________ P____ criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, iar pe fond să se dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat, iar în subsidiar, reținerea contravenției mai ușoare prevăzute de art.102 alin.2 din OUG 195/2002 și în consecință reaprecierea amenzii și a numărului punctelor de penalizare și respectiv, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

În motivare a arătat că a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal ________.nr.xxxxxxx, din data de 12.03.2014, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile,reținându-se prin acesta faptul că ar fi încălcat dispozițiile art. 102 al.3 lit. e din O.U.G. 195/2002 , prin aceea că în data sus menționată, a condus autoturismul proprietate personală ,pe DN 67 , localitatea Halânga,în dreptul stației PECO,, DG. PETROL" , în raza de acțiune a indicatorului limitare de viteză la 30 Km. /oră , depășind astfel limita de viteză cu 72 Km/h.

A precizat că este adevărat că în data și ora reținute prin procesul –verbal se deplasa cu autoturismul proprietate personală, marca WW Passat , cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX,pe tronsonul de drum menționat în procesul-verbal,dar nu poate să precizeze cu ce viteză circula, însă agentul constatator a omis să menționeze că indicatorul de limitare a vitezei la 30 Km./h, avea montată plăcută adițională 300 m - simplă , fără săgeată , astfel că indicatorul, potrivit dispozițiilor legale , reglementează că această viteză își producea efectele 300 m, de la locul unde se afla panoul instalat, respectiv la trecerea de pietoni ce se află la aproximativ 100 m de stația PECO

A mai precizat că în această situație este evident faptul că nu a depășit viteza legală cu 72 Km/h, așa cum în mod greșit s-a reținut prin procesul-verbal, ci în cel mai rău caz ar fi depășit viteza legală cu maximum 52 Km./h, avându-se în vedere faptul că aparatul radar a surprins autoturismul înainte cu mult de a începe zona de pericol reglementată prin panoul adițional la indicatorul în cauză.

Având în vedere faptul că agentul constatator nu a menționat, în cuprinsul procesului-verbal, dacă a fost luată în calcul și toleranța maximă admisă de ±3% , prevăzută de NML 021-05/2005, actualizată nefiind înlăturata prezumția de nevinovăție de care se bucura orice contravenient potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, viteza corectă de deplasare fiind nășită cu 49 Km/ oră pe acel sector de drum, acesta trebuia să rețină contravenția mai oară prev. de art. 102 aL2 din OUG 195/2002 și în consecință stabilirea cuantumului amenzii a numărului punctelor de penalizare conform acestor dispoziții, fără a aplica măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Prin sentința civilă nr.3041/16.10.2014 instanța de fond a respins plângerea și a menținut procesul verbal contestat.

A considerat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu a analizat toate motivele invocate prin precizarea de acțiune, eliminând într-o manieră greșită dubiile cu privire la existența faptei.

Astfel instanța de fond deși a luat în calcul faptul că aparatul R____ cu care se pretinde că ar fi fost înregistrată viteza se afla în regim staționar,iar agentul constatator nu menționează, în procesului-verbal, dacă a fost luată în calcul și toleranța maximă admisă de + 3% , de NML 021-05/2005, actualizată, apreciind greșit că această tolerantă poate fi folosită și în defavoarea sa nedând eficiență prezumției de nevinovăție și a principiului „in dubio pro de care se bucura orice contravenient potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor in care s-a concluzionat că nu se poate reține cu certitudine decât fapta de a circula cu viteza cea mai mică, respectiv săvârșirea contravenției mai ușoare. A mai precizat cu privire la acest aspect, ținând cont de faptul că abaterea a fost constatată pe un sector de drum că nu începuse să acționeze limita de viteză impusă de indicatorul în cauză, instanța de fond avea posibilitatea stabilirii vitezei de deplasare ca fiind depășită cu 49 Km./ oră pe acel sector și reținerii contravenției mai ușoare prev. de art. 102 al.2 din OUG 195/2002 și în consecință reaprecierea cuantumului amenzii și a numărului punctelor de penalizare și , respectiv, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce .

La data de 19.01.2015 intimatul I__ M________ prin serviciul registratură a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală

În motivare a arătat că la data de 12.03.2014 apelantul petent a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 67, în localitatea Halânga, județul M________, iar în dreptul stației peco „DG PETROL” a fost înregistrat cu aparatul radar rulând cu viteza de 102 km/h, deși limita maximă legală pentru acel sector de drum era de 30 km/h, motiv pentru care a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, cu modificările și completările ulterioare, și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile.

A mai arătat că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, întrucât, din analiza procesului verbal contestat, rezultă că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia, iar, în ceea ce privește temeinicia, prin probele administrate în cauză, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, a dovedit că apelantul petent a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește atestarea legalității cinemometrelor, punctul 5.2.1 din Anexa la Ordinul nr.301/2005 instituie faptul că aceasta este confirmată de buletinele de verificare metrologică, care sunt eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, cât și în regim de deplasare, în care sunt menționate marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul verificării metrologice. În acest sens a precizat că la rubrica destinată descrierii faptei din procesul verbal agentul constatator a consemnat că aparatul radar montat pe autospecială marca L____ cu numărul MAI xxxxx a înregistrat și filmat fapta contravențională a apelantului petent. Acest lucru trebuie coroborat cu buletinul de verificare metrologică, pe care l-a depus la dosar.

În concluzie, consideră că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia, aspect constat și de instanța de fond, iar din probele administrate în cauză, rezultă indubitabil faptul că, viteza autoturismului condus de apelantul petent a fost stabilită cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, așa cum cer dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 republicată, iar apelantul petent a săvârșit contravenția constatată prin procesul verbal contestat.

În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din Codul de Procedură Civilă.

În conformitate cu prevederile art.411 din Codul de Procedură Civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476-479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/12.03.2014, ora 15,46, întocmit de un agent constatator din cadrul Inspectoratul de Politie Județean de M________, apelantul U________ P____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin. 3 lit.e di OUG 195/2002, reținându-se că acesta a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 102 km/h, în localitatea Halânga, jud. M________, în raza de acțiune a indicatorului limitare de viteză la 30 de km/h, depășind cu 72 km/h viteza legală.

În ceea ce privește plăcuța adițională montată la indicatorul de limitare a vitezei de 30 km/h pe sectorul de drum respectiv, se reține că apelantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, astfel încât susținerile sale nu pot fi primite.

Toleranța maximă admisă invocată de apelant nu poate fi luată în considerare deoarece, aceasta este avută în vedere doar cu ocazia verificării metrologice a cinemometrelor. Odată ce cinemometrul a fost verificat metrologic, încadrându-se în marja de eroare, viteza înregistrată de aparat este cea care va fi luată în considerare, fără a se mai avea în vedere toleranța invocată de apelant.

În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de apelant, se reține că într-adevăr, contravenția imputată acestuia este o acuzație în materie penală, în sensul art.6 din Convenția EDO, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Cu toate acestea Curtea EDO în cauza M_____ H______ și alții c.României a statuat că:

“12. Curtea precizează, asemenea reclamanților, că instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca ei să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Reclamanții văd în acest fapt o atingere adusă dreptului lor la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu subscrie la această opinie. Curtea reamintește că, în materie de circulație rutieră, a precizat că art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].

13. Curtea a constatat, într-un mod mai general, că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, _______, nr. 141-A, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr. xxxxx/96, pct. 16, 20 martie 2001). Curții îi revine, astfel, obligația de a verifica dacă în cazurile de față, prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor-verbale de contravenție contestate de reclamanți se încadrează în limitele rezonabile sau dacă aceste limite au fost încălcate în detrimentul persoanelor în cauză.

14. În acest sens, Curtea subliniază, în primul rând, că prezumția de răspundere a reclamanților stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, după cum subliniază instanțele naționale sesizate prin contestațiile reclamanților.”

Prin urmare, revenea reclamantului apelant să facă dovada contrară prezumției de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție. Or, prin probele administrate, o astfel de dovadă nu a fost făcută.

În consecință, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul petent U________ P____ împotriva sentinței nr. 3041/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ M________.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul petent U________ P____ cu domiciliul în Drobeta T____ S______, _________________________. 37, județul M________ împotriva sentinței nr. 3041/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ M________ cu sediul în Drobeta T____ S______, _________________.75, județul M________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 10.03.2015, la sediul Tribunalului M________.

Președinte, M________ L____ B_____		Judecător, C______ D_____ F_____
	Grefier, A____ C_______ N__

Red. CDF

Tehnored.ACN

Ex.4/31.03.2015

Cod operator 2626